Aseara am jucat carti. Si stii cum e: mai nu-ti iese ce vrei, mai incerci sa trisezi, mai te consolezi cu faptul ca n-ai noroc la carti, dar poate ai in dragoste. Mie nu mi-a iesit ce voiam, ci ce stiam ce trebuie sa iasa, n-am incercat sa trisez, pentru ca nu avea rost, dar m-am consolat cu faptul ca, orice as face, ramane tot cum au zis cartile si asta poate ma ajuta, cine stie?
Cum s-a desfasurat jocul meu de carti? Pai, pe scurt: fix din start, am vazut MOARTEA pasiunii mele pentru joc; dupa care, m-am linistit, CUMPATATA, ca sa-mi dau seama ca sunt cam LEGATA DE MAINI si, orice-as face, raspunsul e tot unul in care-si baga DIAVOLUL coada. Asa ca, n-am avut de ales decat sa reiau jocul in cap, de la inceput, cu toate detaliile, si sa-i accept sinteza: trebuie sa fiu ASCETUL. Iar motivul cel mai tare pentru care trebuie sa ma conformez este ca abia dupa ce-o sa ma controlez pe mine, o sa-i pot controla pe altii.
Peste o luna ar trebui sa reiau jocul…
1 Comment
un joc de...carti
16 octombrie 2008 at 12:05 pm„Abia dupa ce o sa ma controlez pe mine, o sa-i pot controla si pe altii”- SUPERADEVARAT !(daca pot spune asa). Nimic ce tine de interiorul cuiva nu poate fi programat, dar controlat, da. Ce/i drept e mai greu la inceput, dar cu vointa si exercitiu se poate. Cat despre un joc de carti…Si aici iti trebuie inspiratie, sa fii „pe faza” cum se spune, daca vrei sa castigi. Despre trisat ce sa spun…poate cateodata ma trebuie sa si trisezi, daca vrei sa/ti iasa „jocul”! „Scopul scuza mijloacele” a devenit o zicala tot mai adevarata in timpurile astea, cand mi se pare ca toata lumea joaca, toata lumea triseaza mai mult sau mai putin, asa de/a valma, fiecare pe unde poate, ca nu mai stii ce/i in tara asta, dar sa stii ca nici unul n/a devenit ASCET. Pana una alta, ma intorc si spun: decat ascet cu toarta, mai bine ascet cu acte in regula… cat despre reluarea jocului, atentie la partener, cu strigate de „ura” la atac inainte ! „O lupta/i viata, deci.. te lupta!” Succes si multa bafta!