Foamea de cultura cere partener

M-am intalnit aseara cu o prietena foarte buna. Atat de buna ca am impartit, la un moment dat, o casa, o banca la facultate si un job. Ne-am impartit si felul de a fi: eu sunt agitata, fancy-trendy, in cautare de pantofi si cu durere de masele, ea e linistita, casual, interesata de expozitii si spectacole de teatru, si cu o dantura in foarte buna stare de functionare.

Si stateam noi aseara, atat de opuse, intr-o locatie de mari fitze, dar de mica ocupatie – este, totusi, criza, iar scorurile mari se simt ca atare, nu mai sunt vazute ca „must-have” pentru locatii de cico. Si incepe ea sa-mi povesteasca, din vremuri in care pierdut-am contactul intre noi, despre cum a fost la film. Nu la orice film si nu la orice cinema. Ca, otherwise, n-ar fi patit ca mai jos.

S-a dus la Eforie. Asta e un cinema in Bucuresti, din vechea garda. Ceva ascuns pe niste stradute, pe care-l cunosc doar studentii, pofticiosii de cultura si aia care au mai avut treaba pe la Primaria Capitalei. A plecat de la serviciu mai devreme, ca sa fie la 5 fara in fata, sa ia bilet. Singura. Rula „Europenii”, o ecranizare dupa cartea obscura a lui Henry James. Si tocmai o citise. Si tocmai ii placuse. Si tocmai voia sa vada filmul.

Numai ca in fata intrarii, cele doua cotofene care ar fi trebuit sa-i cada in genunchi si sa-i dea tichet, ca doar nu primesc vizite zilnic la casa de bilete, alea doua fumau strasnic. „As vrea si eu bilet”, indrazneste ea. „Deci, domnisoara, filmul nu ruleaza decat daca sunt doua persoane in sala. Si n-ati venit decat dumneavoastra, da??” Prietena mea se uita la ceas. Era 5 fara zece. Poate in zece minute se mai trezeste cultura in cineva, ca sa ruleze filmul pentru amandoi, romantic. Si, dat fiind ca ea nu fumeaza, a inceput sa se uite pe pereti, sau pe postere de film sau pe ce mai trecea prin zona. In timp ce cotofenele behaiau doi pasi mai incolo: „Deci, uite si la asta, ii zic ca nu ruleaza si tot nu pleaca. Domnisoaraaaaa, nu ruleazaaaaa!”

Si, atunci, ea a inteles rautatea lor: ceasul ei era in urma. Trecuse de cinci. Cultura nu se trezise nicaieri.