Genuflexiuni la muzeu

Continuu seria de întâmplări în cuplu, văd că prinde la public. Mai ales la ăla feminin, care mai are o şansă acum să mă înghită, măcar social.

Sunt low de tot cu energia, aşa că mi-am direcţionat interesul spre o nouă sală de fitness, dacă tot am terminat cu dansurile de stradă şi mocăciunile primite pe la serviciu, gen full-option la World Class şi nişte latine de societate prin Dorobanţi.

De fapt, omu’ meu adusese-n vorbă o punere în formă pe stil sincron aproape de casă, iar eu aveam deja deoparte o opţiune de locaţie fit, pentru când va să vie ziua de ieri, fix cea mai potrivită să ne apucăm de treabă, fiecare pe aparatele lui.

Aşa că, după ce ne certăm îndestulător despre cum ar trebui să arate ţoalele de sport în public, se ajunge la concluzia că – pe sistemul cel mai deştept cedează – în cazul în care eu voi aproba outfitul de fit, să ne continuăm demersurile chiar în seara cu pricina.

O ciorbă de fitness

De unde, la micul-dejun, hotărâserăm de comun acord (eu) că mă returnez cu metroul de la work, să-mi fac încălzirea pentru sală gen, am reuşit să încălzesc doar scaunul din dreapta până-n faţa blocului; de unde am stabilit că sărim peste cină direct în izmenele de fitness, am sărit fără jenă la poveşti nemuritoare pe marginea unei ciorbe. Băi, bună, de altfel. Şi ciorba.

De unde eram so pumped up pe psihic şi echipament că rupem norma la transpiraţie atletică, am reuşit doar să ne plimbăm de mânuţă până la locaţia de fitness, în scopuri turistice şi de contractare abonament – asta dacă evaluarea ieşea pe plus.

Astfel încât, ca la muzeu, am făcut turul facilităţilor din incintă, am făcut mişto de cele cinci pagini de regulament de ordine interioară şi ne-am făcut abonament. De mâine.

De ieri ne-am luat o îngheţată. Că tot trebuia să sărbătorim cumva prima mişcare la sală.

Sursa foto

What’s cuter than a teacup pig eating ice cream? from aww