De obicei, de Paște eram plecați prin țară. Așa că nu înroșeam ouă, nu găteam, doar făceam curat, spălam geamuri și perdele. Dar situația de sărbătoare în izolare ne-a pus la muncă. Ne-am conformat, dar am băgat și copiii la înaintare.
Din câte țin minte, n-am înroșit vreodată ouă pentru Paște. Poate în copilăria super mică, la bunici, dar, oricum, nu am o imagine concretă despre asta. Așa că anul ăsta a fost prima dată când copiii mei au înroșit ouă pentru Paște și anul ăsta este și prima dată când eu înroșesc ouă.
De când cu izolarea, am stabilit o rutină zilnică de lecții pentru copii și mișcare pentru toată lumea, individual sau în grup. Cică de o săptămână intrară ăștia în vacanță, dar cui îi mai pasă, tot izolare în casă se cheamă. N-aveam de gând să slăbesc hățurile rutinei de familie și să dau vrabia din mână pe uitatul la televizor, așa că am mers înainte ca soldatul rus cu lecții & serious stuff, în ciuda sugestiilor timide ”hai, nu-i mai slăbești și pe ăștia, că au și ei vacanță…?”. Nu.
M-am mai gândit eu și-am zis că merge un compromis, totuși; învățăm, dar ne și distrăm, facem niște activități în familie, ne asortăm și cu sărbătoarea: hai, să vopsim ouă! Și adevărate, pentru ciocnit, și de hârtie, pentru lipit și confecționat o coroniță decorativă.
Nu știu ce i-a încântat pe puști mai mult: că meșteream ceva nou sau că nu mai au lecții de făcut. Deși partea de bricolat a inclus operațiuni la care adeseori au migălit: colorat, decupat, lipit.
O tentativă de coroniță decorativă
Este o idee proprie și am zis că, cu cât o accept mai relaxată și mai colorată, cu atât copiii se vor simți mai în largul lor ajutându-mă la confecționarea ei. Și așa a fost: au colorat ouăle de hârtie după propria inspirație, unele mai banale, unele mai de senzație.
Treaba asta i-a ținut ocupați mult timp; abia după o oră jumate a renunțat Victor (4,5 ani) și a fost înlocuit de taică-său până la sfârșitul stocului de ouă de colorat cu creioane, carioci sau acuarele, fiecare după pofta inimii sale.
După care am trecut la decupat; la fel, și asta a durat. Dar le-am zis să lucreze fără stres, aveam ouă colorate pe alese, puteau ciorpârți câteva, ne ajungeau din plin pentru decorat coronița.
Aceasta este: până la urmă, a ajuns un fel de tablou în formă de ou. Un carton pe care l-am pictat în roșu și, după ce s-a uscat, am lipit ouăle cât de cât organizat. Iar în mijloc e un pluș cu care Tudor dormea dus, dar pe care l-a cedat câteva zile pentru acest rol însemnat.
Cu poftă nouă, au vopsit și ouă
Se cam pleoștiseră după aproape trei ore de bricolaj, așa c-am trecut, cu ceva curaj, la vopsit ouăle adevărate: mult mai simplu în realitate decât îmi închipuiam. Le-am pus mănuși de unică folosință, le-am fixat cu elastice și le-am demonstrat cum se face.
Numai că ei, săracii, cu mânuțele lor nu chiar dibace, le-au mai scăpat, le-au mai zgâriat, nu au uniformizat vopseaua… până la urmă, au ieșit… artistice. Dar sunt primele lor ouă, deci absolut mirifice!
Ultimul pas a fost să tăbărâm pe ouăle vopsite cu carioci, acuarele și niște abțibilduri descoperite prin trusa mea pentru decorare pe care-o deschid la fiecare sărbătoare sau aniversare. Rezultatul nu e remarcabil, dar copiii s-au distrat, indiscutabil.
Cel puțin până am început să le fac observație că țin ouăle pe vârfurile degetelor, le scapă și se crapă, că nu sunt atenți la cum pictează și mai mult mâzgălesc decât decorează și din astea. Așa că Victor s-a oprit la lipit steluțe, iar Tudor a început să lucreze mult mai atent și-a făcut niște desene chiar drăguțe.
Cam astea au fost activitățile de Paște ale celor mici. Că m-au ajutat să curăț doi cartofi jumate pentru salata de boeuf… nu mai menționez aici. Oricum, au fost așa de bucuroși de aceste activități în loc de eternele lecții, de zici că trăiseră experiența vieții!
Voi cum v-ați implicat copiii în Paștele izolat? Hristos a înviat!
PS: Dacă nu ați înțeles ce reprezintă desenul de pe oul din prima fotografie, vă povestesc, fie: sunt doi oameni care stau la o masă și ciocnesc ouă de Paște. Un fel de meta-ou roșu, nu? Foarte ingenios fii-meu!
No Comments