Hidratare uşoară îţi urez

Chiar nu-mi dau seama de ce hidratarea corectă e aşa o problemă la români, mari sau mici. Recunosc, până aproape de 30 – când am deschis ochii la o realitate mai sănătoasă – strâmbam groaznic din nas la apa plată – iar minerala era oricum pentru sirop, că nu apreciez şpriţurile. Şi obişnuiam să beau Nestea, consolându-mă cu gândul c-ar fi mai natural. O porcărie de strategie, bine că mi-a trecut.

Soră-mea îşi unge instalaţia cu Cola de ani buni; bărbatu-meu şi-a ridicat consumul de apă zilnic de când cu sala, că înainte „uita” să bea; am prietene pentru care hidratarea se face cu suc, cafea sau câte-un pahar cu vin. Şi cunosc, din păcate, copii pentru care fresh-ul de portocale este cel mai sănătos lucru de băut. Nu-i normal.

Mickey Mouse bea apă multă

Sunt de acord: or face îmbuteliatorii de ape plate valize de bani pe seama campaniilor sociale, a cursei anti-nitriţi şi îndemnurilor de viaţă sănătoasă de la televizor, dar, până la urmă, treaba mea e să mă hidratez pe mine şi copilul meu, nu să ne uscăm de grija ăstora. Vrei să ştii cam cât de hidratat ar trebui să fie copilul tău? Vezi aici cam care ar fi cantităţile de lichide OK (apă, lapte matern, formulă, ceaiuri neîndulcite, ciorbă, sucuri naturale din fructe) în jurul cărora ar trebui să se învârtă consumul zilnic al celor mici.

Al meu copil bea apă din plin, uneori cred că nu-şi mai lasă loc în burtă pentru mâncare, aşa că nu mi-am dat seama de problema asta cu hidratarea la prichindei. Dar primesc pe mail un comunicat de presă despre o nouă „apă pentru copii – Disney Water, cu un design inspirat din faimoasele desene animate Disney” şi, când am ajuns la paragraful: „hidratarea copiilor este o problemă pentru mulţi părinţi, aceştia reuşind cu greu să-i convingă pe cei mici să bea apă în detrimentul altor variante deloc sănătoase, precum sucurile carbogazoase”, prima mea reacţie n-a fost „aşa e”, ci „oare cine i-o fi învăţat să bea aşa ceva in the first place”? Nu e ca şi cum bebeluşii merg singuri la hipermarket odată cu diversificarea şi-şi fac singuri cumpărăturile.

Pe de altă parte, ca fan înfocat Hello Kitty ce sunt – printre piesele de colecţie roz numărându-se şi o cană cu pai, un tub de antiperspirant, un lunch box, plus câteva sticle de apă de-a lungul timpului, care s-au tot uzat – m-am gândit că or fi nişte femei pe lumea asta interesate de noile recipiente de apă colorate, cu personaje Disney, pentru ele sau copiii lor. Ca design, au fost gândite şi pentru copiii mai mici de trei ani, care să le poată apuca în mânuţele lor (sticlele au capacitate de 0,33 l). Şi au fost prevăzute cu un capac protector care controlează fluxul apei.

Iar apa pe care o conţin are un PH de 7,9 (bun pentru digestia alimentelor), un nivel scăzut de sodiu şi, conform comunicatului, nicio urmă de nitraţi şi metale grele, provenind de la unul din cele mai pure izvoare de apă din Munţii Albi (cel mai mare grup muntos al Insulei Creta).

Băutura se ia din familie

OK, să zicem că-i cumperi copilului mofturos la apă o sticlă din asta şi-l convingi că ăsta-i lichidul care-i trebuie în viaţă, iar Mickey Mouse/Donald Duck/hipopotamul/elefantul îl aprobă şi-l susţin în alegerea făcută. Dar poate n-ai chef să dai mereu 3,5 lei (preţ recomandat) pe o sticlă de apă la 0,33 (când una la jumate e vreo doi lei). Sau poate ai, dar n-o găseşti la orice chioşc de stradă, iar pe mofturosul copil îl poate pocni setea fix când Mickey e gol pe dinăuntru. Şi-aşa începi să reumpli sticla cu diverse ape. Îmi garantezi că n-ai s-ajungi într-o zi s-o reumpli cu nişte suc, doar pentru că ăsta micu’ n-a băut nimic toată ziua, iar faza cu Mickey Mouse nu mai ţine?

Eu zic aşa: încă de la începuturile diversificării, expune-ţi copilul numai la apă (nici măcar la sucuri de fructe făcute în casă, darămite la alea din comerţ), precum şi la un comportament sănătos de consum de lichide (adică să bei apă şi tu, şi taică-su, şi cine mai are grijă de el pe-acasă), ca să crească cu ideea că de apă are nevoie atunci când îl bântuie setea, nu de vreun lichid cu gust, miros şi culoare. Că altfel, dac-o ia pe drumul „sucului de portocale”, nu cred că ţi-l mai aduce nicio sticlă şi nicio cană funny din lume pe cărarea dreaptă a apei plate. Lămâia este opţională.

Sursa foto articol