Asta imi canta in casti de pe Vibe FM si ma hotarasc sa scriu despre aseara.
Am plecat de la serviciu cu o stare ok, dupa geamurile firmei se puneau troiene si mi-am imaginat ca mi se da sansa unui nou Craciun. Deci eram ok. Ies pe poarta si, fara sa-mi dau seama, el mergea langa mine. Nu ne mai vazuseram de ceva timp. A fost nice ca m-a asteptat. Ne-am luat de brat si mi-a zis: „Hai, fata, sa vedem zapada!” si am zis hai. Am mers asa, un timp, sub imensa umbrela pe care am sterpelit-o din cuierul firmei, si ne-am uitat la zapada. „Ce mai faci?”, zice. „Ok. Acum, ok.” „Bine, fata… m-am intors.” I-am zambit si ne-am incarligat si mai tare de brat cand mi-a venit sa ma dau pe un petec de gheata. E nice. Si liniste.
„I’ll never change, never change, never ever change” – continua Vibe FM si-mi dau seama, dupa „intalnirea” de aseara, ca asa e, slava Domnului.
Am mers un timp in acelasi pas. In urechile amandurora intrau aceleasi glasuri de copii scapati la derdelus, cred, in parcul de langa firma. Ne-am uitat unul la altul, cu chef de dat cu punga pe zapada, dar eu n-aveam decat o umbrela enorma si o geanta la fel, fara nicio punga care sa ne cuprinda pe amandoi. Las’, o sa facem si asta, zapada sa mai fie :).
Romantic, romantic, da’ tot te ia frigul cand te plimbi cu poseta fancy pe sub zapada. Asa ca ne-am mai uitat o data la fiecare fulg dimprejur si ne-am suit in masina. Am ajuns acasa unde, cu toata criza de gaz si nesimtirea rusilor, e cald si miroase a lamaie. L-am rugat sa imi faca niste paste, cum tineam minte ca se pricepe, dar era obosit, si mi-a promis ca data viitoare. Atunci, i-am bagat sub nas un bol cu lapte cald si mamaligutza, asa cum am invatat de la fostu bunic, aka Tata Vasile. S-a mirat, dar l-a infulecat intr-un mod dragut.
Iar de dimineata i-am facut omleta, asa cum ma rugase nu cu mult inainte sa plece, atunci.
Azi am dat ninsoarea pe soare. Si cizmele fancy pe ghete sanatoase. Si lentilele de contact pe ochelari. Si chiar am vrut sa fac asta. Multumesc ca te-ai intors, K!
No Comments