Îmblondirea scorpiei

Ca orice item care ţine de viaţa mea, şi culoarea părului ce-l port a devenit temă de controversă. Dacă-mi place shaorma cu de toate şi distracţia cu prietenii, n-am cum decât să-mi asum consecinţele, dragă Doamne, popularităţii: toată lumea îţi caută-n coarne, dar şi-n freza cea nouă. 😀

Astfel încât a fost o uşurare că n-a trebuit să-mi folosesc replicile alea naşpa după ce-am postat pe FB ultima ispravă a părului meu, care se dă din ce în ce după atitudinea mea de copil zen şi s-a făcut blond. God save the queen & Idri de bancurile de profil! 😉

Deci feedback-ul a fost îmbucurător: doar doi itemi din panelul testat, cu circumstanţe grave de conservatorism, s-au dat de gardul părerii de rău. Lasă, bre, să fi vindecat eu foametea din Somalia şi stabilitatea antimateriei, şi să fie părul meu blond ultima problemă de pe to do listul lui God. 😀 😀 😀

Ca să ne înţelegem şi cu cine susţine încă recurenţa acestei nuanţe pe capul meu: sunt blondă în premieră, în ciuda memoriei colective a poporului român care ţine minte eronat că Antonescu a fost all bad eu şi bălaie la păr vreodată. Într-adevăr, până la bătrâna vârstă de 28 de ani, mi-am purtat culoarea naturală de şaten-deschis-roşcat, imposibilă combinaţie, la care-am renunţat pentru negrul cu care bitchy am dat peste gură duşmanilor până de curând. Când am scăpat de el cu foarfeca şi-apoi cu 6 (a se citi bine „şase”) ore de coafor într-un trip decolorant spre blondul de succes de azi. :d

Actually, aici voiam să ajung: în afară de cavalcada neaşteptată de evenimente care au încununat cu succes şi surpriză drumul meu spre – stai aşa că vine imediat – 30 de ani, am dat pe calea asta de un om care mi-a scos din cap prejudecăţile faţă de bancurile şi de viaţa, în general, de blonde. Când m-am dus eu prima oară la Cristina Grama, la Salon Fason şi mi-a dat-o că ar trebui să mă blonzesc, n-am ştiut cum s-o iau pe moment, decât clasic, dar în capul meu: „pleacă, mă nene, că n-ai nimerit-o”.

M-am perpelit apoi o lună cu păru-n două ape până mi-am făcut curaj. M-am înfiinţat într-o dimineaţă la Fason cu doo poze A4 blonde print-color HP laserjet cum face toată lumea, ca să iasă fix ca-n capul meu. De cele mai multe ori, situaţia dă cu mucii-n fasole. De data asta, după, again, 6 ore de decolorat şi operaţii anexe, m-au scos fetele de la Fason giugiuc! Poza A4 era minciună. Idri a descoperit culoarea vieţii! 😀

Astfel încât voi enumera, pe scurt, prin ce-am trecut de la schimbarea majoră de look:
– doamna cu salata verde din piaţă m-a ţinut minte şi m-a tras de umbrelă a doua oară – good thing, în sfârşit nimerisem un soi senzaţional 😉

– m-au umplut oamenii de complimente de mi-am făcut provizii până la iarnă, cine ştie cu ce culoare ajung până la Crăciun.

Bonus: bancurile cu blonde m-au atins abia razant – deocamdată; de park nu erau suficienţi okii, toată lumea se beleşte acum şi la păr şi, după cum mi-a aruncat cineva, acum mi se permite orice, iar dacă se întinde gluma ca Hubba-Bubba la baloane, pot oricând plusa cu vocea: nici măcar Fasonul n-a avut cum să mi-o blonzească.