Implantul dentar: o modă justificată, dar te ține viața toată?

implant dentar sfaturi factori risc pierdere durata viata

S-au umplut televizoarele și panourile stradale cu reclame la implante dentare. Mai mult decât atât, majoritatea îți garantează că vii știrb și pleci acasă cu o frumusețe de dinte, chiar în aceeași zi. Sună minunat, dar, oare, poate fi adevărat? Și e pe viață garantat sau doar pentru câțiva ani?


Ca posesoare de patru (da, patru) implante dentare știu foarte bine care este desfășurarea de forțe și de timp de la gaura din gingie până la dintele nou, frumos și funcțional:
de fiecare dată au trebuit să treacă luni bune între punctul dureros A și punctul plin de satisfacție B. Așa că nu-mi spune mie că vii defect și pleci perfect de la stomatolog – din punctul ăsta de vedere, cel puțin.

Ca de obicei, pentru obținerea de răspunsuri pertinente la dilemele mele de natură stomatologică am apelat la echipa Ceris Dent, care se ocupă de dantura mea de mai bine de trei ani de zile, de la igienizările periodice, proceduri estetice (montarea de aparat dentar și albiri dentare) și până la remedierea problemelor de sănătate orală, precum, iată, inserția de implant (nu mai vorbesc despre plombe, inserții și alte asemenea, le găsiți pe blogul de față după un simplu search).

ceris popescu stomatolog

Dr. Ceris Popescu, medic stomatolog cu competență în implantologie, Ceris Dent

Așa că am stat de vorbă cu domnul doctor Ceris Popescu, medic dentist cu compentență în implantologie, despre ”moda implantelor” și, mai ales, despre durata lor de viață după inserția în oasele maxilarelor.

Pentru că, deși credința generală este că această procedură oferă un rezultat garantat pe viață, în realitate există tot felul de factori care pot crește riscul de pierdere a unui implant.

Da, șurubul iese din maxilar, ca să-i zicem pe românește. Și te-ai întors de unde ai plecat: ai o lipsă în arcadă și o gaură în os.

 

Este o modă aceasta a implantelor?

Implante se pun și în România de 50 de ani, numai că acum pacienții au conștientizat avantajele lor față de punțile dentare (vechile lucrări); de exemplu, pentru montarea coroanelor pe implante nu se pilesc dinții vecini sănătoși. Alt beneficiu ar fi că un implant stimulează osteosinteza. Până la urmă, noi respectăm anatomia dentară: lipsește un dinte – punem un implant, astfel încât osul, odată ce s-a inserat implantul, își reia funcția, nu se resoarbe, nu pierde volum. Este de preferat să facem un implant decât punți dentare.

 

Când ajungem la implant?

După pierderea dinților. La început, încercăm să salvăm dinții, cu tratament endodontic, cu rezecții apicale (se taie vârfurile rădăcinilor), după care, dacă dintele nu poate fi salvat, facem extracția și urmează implantul.

 

Oricine poate apela la un implant sau există contraindicații pentru unele persoane?

Da, avem restricție în cazul femeilor cu osteoporoză, care deja urmează un tratament pentru această afecțiune, pentru că există riscul ca la o extracție sau la inserarea unui implant să se producă necroză osoasă; mai există restricții în cazul pacienților cu diverse afecțiuni cardiace, dar aceste probleme apar, în general, la vârsta a treia.

 

Care sunt etapele în inserția unui implant?

Există două posibilități: să pui implant imediat după ce faci extracția, în aceeași ședință. În această situație, poți avea sau nu lucrare provizorie. Există situații în care poți s-o montezi chiar în aceeași ședință, de exemplu, în situația unui dinte frontal, ca să nu stea cu spațiul acela vizibil. Există, de asemenea, posibilitatea să faci o lucrare provizorie cu sprijin pe gingie, nu pe implant. Oricum, este bine să montezi o lucrare provizorie pe implant imediat după inserție, nu una definitivă.

O excepție ar fi când există o infecție. Atunci, nu te apuci să scoți dintele și să pui implant, ci chiuretezi bine osul, pui sau nu os artificial, aștepți 4-6 luni, în unele cazuri și opt luni, dacă faci și sinus lift – ridicarea sinusului pentru inserția implantului. Se fac apoi radiografii de control și, dacă totul e ok, pui implantul și aștepți iar 4-6 luni.

implant dentar riscuri pierdere sfaturiSursa foto: Jut | Dreamstime.com

Deci ce vedem în reclame, că mergi la doctor fără dinți și pleci acasă cu, este adevărat?

Pleci acasă cu dinți, dar sunt lucrări provizorii. Și pleci acasă cu dinți chiar dacă ai nevoie de adiție de os. În aceeași ședință se face extracția, adiția de os și inserția implantului, pentru că implantele care se folosesc pentru zona frontală sunt mai lungi, stabilitatea lor primară este bună.

 

Dar de ce lucrările sunt provizorii la început?

După ce se pune implantul, urmează o perioadă de osteointegrare, timp în care crește os de-al nostru în spirele implantului. Inițial avem o stabilitate primară – implantul să fie fix în os, după care obținem stabilitatea secundară, în 3-6 luni de la inserare.

Pacientul revine la cabinet, îi descoperim implantul (din gingie, n.m.), scoatem un căpăcel al implantului și înșurubăm un bont de vindecare cu care pacientul stă aproximativ o săptămână. Acest bont are rolul să formeze gingia într-o formă circulară, pregătind-o pentru montarea lucrării. Apoi se ia amprenta pentru lucrarea definitivă, se fac probe sau se montează lucrarea de-a gata, în funcție de materialul din care este produsă.

 

De la ce vârstă se poate insera un implant?

Este bine să se aștepte erupția completă a dinților, adică după 25 de ani, chiar dacă-ți pierzi un dinte la 14-15 ani.

 

Dar dacă stă atât timp cu gaură acolo nu se apropie dinții?

Își face tratament ortodontic: există niște aparate care mențin locul respectiv, astfel încât nici dinții vecini, nici cei antagoniști să nu-și modifice poziția.

 

Care sunt dificultățile de inserare a unui implant după ani de zile de stat cu gaură?

Osul se resoarbe, își micșorează volumul, astfel încât, de multe ori, nu ai unde insera implantul. Astfel încât este necesar să faci adiție osoasă, ca să îi crești volumul. În plus, se deplasează dinții, atât vecinii, cât și dinții antagoniști. Se apropie, din cauza spațiului liber.

Asta se traduce în faptul că, din start, lucrarea finală, chiar dacă o realizezi fizic corect, apar probleme la întâlnirea cu dinții vecini, apare retenția alimentară și, ulterior, osul este afectat: probleme parodontale la nivelul lucrării.

Un implant este mai greu de întreținut decât un dinte natural. Implantul este inert în os, dintele nostru are o anumită mobilitate, mai tolerează o igienă deficitară, însă, în cazul implantului, toate aceste lucruri dăunează; iar dacă dispare osul, nu mai există volum suficient pentru implantare și ne trezim că ne ies implantele.

 

Păi, hai, să vorbim despre factorii de risc ce pot influența pierderea unui implant.

Cum influențează fumatul stabilitatea implantului.

Unu la mână, din cauza căldurii degajate de țigară scade cantitatea de salivă, iar dinții și mucoasa bucală trebuie să fie mereu ”spălați” de salivă; astfel, pot să apară cancerele bucale, cancerele de limbă, dar și placa bacteriană este favorizată, crescând riscul de apariție a parodontozei, boală care atacă oasele și țesuturile ce susțin dinții.

”Pe termen lung, studiile spun că un fumător
se confruntă cu un risc cu 10-30% mai mare de pierdere
a unui implant decât un nefumător.
Cam 0,15 milimetri de os pierde anual un fumător!”
                                                                                                 Dr. Ceris Popescu

Doi la mână, fumul de țigară produce modificări la nivelul circulației sanguine, în zona gingiei, astfel încât vindecarea se produce mai greu, crește foarte mult riscul de infecție după o intervenție (o extracție sau inserarea unui implant). La carte scrie să nu fumezi cu o lună înainte de intervenția chirurgicală și 1-2 luni după.

Cum influențează igiena deficitară stabilitatea implantului.

Și la lucrările pe implante, cât și la celelalte, montate pe dinții naturali, deja trebuie să avem mai multă grijă la igienă. Din start, recomand folosirea dușului bucal și a aței dentare (care, oricum, ar trebui folosită și pe dinții naturali, sănătoși, fără lucrări). Însă dușul bucal are un rol extrem de important în igiena danturilor cu lucrări: datorită vârfului pe care îl are, poate pătrunde la nivel gingival, iar jetul respectiv curăță mult mai bine zona de placă dentară. În jurul lucrărilor retenționăm placă și n-o putem elimina cu un periaj clasic. Și de aceea avem nevoie de acest duș bucal.

dus bucal implant dentar igiena orala retentie alimentaraSursa foto: Ecaterina Tolicova | Dreamstime.com

Toate lucrările intră sub gingie, doar că, în cazul lucrărilor pe implante, forma lucrării este diferită: bontul din implant este cilindric, astfel încât lucrarea are o formă de ciupercuță, iar zona unde lucrarea se întâlnește cu bontul are un potențial mai mare de retenție alimentară decât în cazul lucrărilor pe dinții naturali.

Igienizările danturii naturale se fac, în general, la șase luni, dar în cazul danturii cu implante recomand igienizările la trei luni. Astfel, observăm la nivelul gingiei ce se întâmplă cu lucrarea de pe implant și putem preveni problemele.

Cum influențează folosirea periuțelor electrice stabilitatea implantului.

Acestea nu sunt un risc pentru implante, pentru că lucrarea este cimentată sau înșurubată pe implant. Ca și la periuțele manuale, contează mai mult tehnica de periaj pentru gingie pentru că o tehnică deficitară de periaj produce retracție gingivală, acumulare de placă bacteriană, iar asta poate duce la infecții locale și pierderi de os.

Cum influențează consumul de alimente tari stabilitatea implantului.

Asta în sine nu influențează stabilitatea implantului, cât mușcarea alimentelor. În general, când avem o coroană pe implant în zona frontală, ar fi bine să evităm să mușcăm alimentele tari, precum mărul. De fapt, recomandat ar fi ca și cu dinții naturali să tăiem mărul și să punem felia în regiunea premolară. Dinții frontali au rol de tăiere, dar nu de smulgere a bucăților din alimente.

Cum influențează bruxismul stabilitatea implantului.

Din păcate, este un factor important în pierderea implantelor. În funcție de gravitatea sa, se merge până la a nu face lucrări pe implant, medicul va face punte peste acel loc gol. Dacă nu există dinții alăturați necesari pentru realizarea unei punți, i se explică pacientului riscul și este alegerea acestuia. Noi, medicii, vedem când un pacient suferă de bruxism grav, ne dăm seama după abraziunea dinților.

”Bruxismul, practic, scoate implantele.
Chiar dacă pacientul poartă gutieră peste noapte,
tot există o forțare a dinților; iar la un bruxim grav,
indicația este să nu pui implant.”
                                                    Dr. Ceris Popescu

Acum, și bruxismul acela se poate rezolva, dar la un bruxism grav, procesul de vindecare poate dura 3, 4, 5 ani. Practic, se modifică mușcătura treptat prin niște intervenții pe fața ocluzală a dinților. Dar și în acest caz poate exista recidiva.

Bruxismul nu este doar scrâșnitul dinților noaptea. În timpul nopții, de cele mai multe ori, nu-ți dai seama că o faci, dar este posibil să-ți dai seama dacă te trezești cu dureri ale mușchilor maseteri (mușchii de o parte și de cealaltă a mandibulei; apropo, sunt cei mai puternici mușchi din corp!, n.m.). Dar bruxismul înseamnă și scrâșnitul dinților în timpul zilei. Iar cine conștientizează că are bruxism ar putea, prin autocontrol, să îl diminueze.

Factori de risc locali care pot influența stabilitatea implantelor: bolile sistemice care apar după momentul inserției, precum cancerul sau osteoporoza.

 

Este o problemă când lucrarea se mișcă pe implant?

Nu pot spune că este un defect sau o manoperă greșită. Din păcate, cimentul cu care noi fixăm lucrările se mai dizolvă. În mod normal, nu trebuie să se întâmple acest lucru. Dar se întâmplă. Din experiența mea, lucrările se mișcă în proporție de 2-5% din totalul celor cu care am avut de-a face, adică un procent foarte mic. Dar este posibil ca asta să se întâmple și din cauza unei lucrări prea înalte.

Când o lucrare (dintele nou) este foarte înaltă, există riscul să se decimenteze sau să pierzi implantul, pentru că, fiind mai înaltă lucrarea, dintele și implantul sunt într-o permanentă traumă și se forțează. Mai mult decât atât: având o lucrare acolo, avem tendința să mâncăm numai pe acea parte, ceea ce traumatizează implantul și mai mult, pe când noi ar trebui să avem o ocluzie stabilă, să mușcăm pe toți dinții.

 

Păi, o lucrare înaltă nu se simte? Nu-i spui medicului s-o rezolve?

Intervine ocluzia de obișnuință. Chiar dacă la început lucrarea ni se pare înaltă, după 7-10 zile creierul se obișnuiește, dar dintele continuă să fie traumatizat.

 

Nu există posibilitatea ca medicul să nu fi înșurubat bine lucrarea sau implantul?

La lucrările înșurubate, asta se face cu o anumită forță. La fel și în cazul implantului: când se inseră, se folosește o cheiță dinamometrică ce arată forța cu care se inseră implantul. Nu ai voie nici să forțezi, nici să strângi mai puțin. Fiecare firmă de implant își însoțește produsele de anumite protocoale, iar acestea trebuie respectate.

 

Ce tipuri de implante sunt pe piață?

Toate implantele sunt fabricate din aliaje de titan, dar diferă gradul lor de puritate, care este marcat de la 1 la 4. Sunt 400-500 firme de implante în lume, iar vreo 300 dintre astea sunt israeliene, astfel încât și în România se pun implanturile israeliene cel mai frecvent. În general, țările dezvoltate – Spania, Franța – și-au dezvoltat un implant al lor. La noi, se pun israeliene, coreene, germane…

 

Clientul vede doar lista de prețuri, știe ce să ceară? Ce fel de recomandări le faceți la alegerea unui implant?

Calitatea este legată și de preț, normal. Dar, până la urmă, cele mai testate în România sunt implanturile cele mai ieftine, pentru că se pun cel mai mult. Ca idee, totuși, calitatea este raportată la gradul de puritate a implantului. Implantul premium are puritate 4. Din punct de vedere medical, raționamentul este așa: cu cât puritatea metalului pe care îl folosim este mai ridicată, avem și o garanție mai mare că implantul este tolerat mai bine de către organism și se produce o osteointegrare mai bună.

medic stomatolog implant dentarSursa foto: Andriy Bezuglov | Dreamstime.com

Dar în cazul unui pacient sănătos, fără alte probleme de sănătate în afară de lipsa dintelui, nu există riscuri de folosire a unui implant mai puțin pur. Dar trebuie să fie neapărat un aliaj din titan. Spre deosebire de pivoți, care se pun în rădăcina dintelui și care pot fi și alte tipuri de aliaje – crom, cobalt, argint etc., implantele trebuie să fie din titan. Acest metal are o compatibilitate foarte bună cu corpul uman, de aceea și în cazul operațiilor pe creier se pun plăcuțe din titan.

 

Implantele sunt garantate pe viață?

Nu. Colegiul Medicilor ne interzice să oferim o astfel de garanție.

 

Dar dacă un pacient întreabă: ”domnule doctor, cât să mă aștept să mă țină ăsta?”, ce îi spuneți?

Îi spun că depinde de igiena orală pe care o ai, ce mănânci, cât de des vii la control. Dacă vin la controale în mod regulat, implantele trebuie să îi țină niște ani buni. Acum, dacă se întâmplă să aibă probleme după cinci ani, vedem despre ce e vorba. Tu poți pune implantul bine, dar să îl pierzi din cauza unei lucrări defectuos construite.

”Problemele cu lucrarea și cele cu implantul sunt
legate între ele. Dacă există probleme
de fabricație a lucrării, care duc la probleme de ocluzie,
implantul poate ieși din os.”
                                         Dr. Ceris Popescu

Totul este în legătură în cavitatea bucală, iar la implant mult mai mult decât în cazul dinților naturali, pentru că implantul percepe automat trauma, chiar dacă creierul se obișnuiește cu o senzație nenaturală, de exemplu. Iar prin această traumă, implantul începe să mănânce din os și te trezești după 3-5-7 ani că faci o radiografie și observi că osul este la jumătate din volum față de momentul inserării.

 

Ce tipuri de lucrări se montează pe implante?

Cimentate sau înșurubate. De vreo zece ani încoace, se montează cu preponderență lucrări înșurubate. Alegerea este a medicului, nu este greșit nici așa, nici așa. Lucrările înșurubate au anumite avantaje: de exemplu, implantul poate fi igienizat atunci când pacientul vine la control prin descoperirea orificiului lucrării din dreptul implantului – nu ai cum să faci asta la o lucrare cimentată. Dezavantajul este că, din punct de vedere cromatic, s-ar putea să se vadă că ai acolo un orificiu, acoperit cu o ”plombiță” – este din același tip de material pe care îl folosim la obturațiile de canal. Plus că pot exista infiltrații, pentru că toate lucrările – din ceramică, zirconiu – se fac în cuptoare, or noi punem plombele cu lampa și, automat, apare o diferență de adeziune.

 

Ce se poate face când pierzi implantul?

Dacă se pierde mult os, se face adiție osoasă, se pune membrană, nu se renunță la locul respectiv, se încearcă să se reintroducă implantul. Adică iei de la capăt toată procedura, plus adiția osoasă înainte.

 

Cum ar veni, și dă-i, și luptă! Dar merită să faci orice pentru a înlocui un dinte lipsă, pentru că încetezi să mai pierzi os, recuperezi din funcționalitatea danturii, te îndrepți spre fizionomia originală, adică îți îmbunătățești sănătatea, stilul de viață, starea emoțională și, nu în ultimul rând, frumusețea.

Vă doresc să găsiți stomatologul potrivit la care să mergeți fără frică și de la care să plecați mereu cu satisfacția unei danturi mai sănătoase!

Sursa foto articol: Vicnt | Dreamstime.com

Share