Am plecat deunăzi să-mi scot o măsea şi, sincer, mi-era frică mai tare că n-oi găsi loc de parcare decât că voi plânge în gura mare. Bucureştiul e încreţit în dune de gheaţă, aşa că abilităţile mele de 80% parcangioaică au de suferit considerabil zilele astea. Bine, am stat mai mult în casă, dar m-am gandit intens la această situaţie, să ştii.
Ajunsă, deci, la dureroasa destinaţie, am constatat un loc superb şi încăpător fix în faţa clinicii; însă abilităţile mele, coroborate cu talentul de off-road al Loganului, n-au reuşit să încalece creasta îngheţată. Mă şi gândeam cum rămân pe-acolo în balans pe scut, bonus şchioapă de o măsea. M-am reorientat.
Străduţa-i cu sens unic, aşa că n-aveam drum decât înainte, zic poate găsesc ceva dupa colţ. Şi dau să ies când un tractor BMW dă să intre. Slavă Domnului, s-a oprit la timp să-mi lase loc berechet pentru escaladat formele de relief îngheţate la colţuri de stradă. Dar nu voiam deloc să mă risc. O juma de roată înapoi, doar atât aveam nevoie de la băieţaş, o juma de roată pe care n-a vrut deloc s-o ruleze. BMW-ul se benocla la Loganul chior de-un far cu xenoanele lui reci, în timp ce eu gesticulam dezastrul de pe jos, iar el gesticula: „proasto, ai loc sa treci! hai, odată, mă piş pe interzis”.
Am scuipat fularul dintre dinţi (aşa-i în Logan, se încălzeşte mai greu) şi i-am bătut obrazul când i-am trecut prin faţă. Nuş’ de ce mă aşteptam să fie vreun gentleman. Când am văzut că-mi dă cu tifla, am lipit şi eu o m**e cu stânga pe geam, cât luam curba repede cu dreapta, să nu cumva să vină după mine.
Mă rog, bulă a dispărut, eu m-am parcat. Abia atunci m-a lovit gândul ăla înfricoşător: nu mai ştiu cum arată dentistul, l-am văzut o singură dată, acu’ o lună, un sfert de oră, la o discuţie. Oricum, părea în gama de vârstă a băieţaşului. Şi nu ştiu ce maşină are, dar dentiştilor le cam plac astea scumpe şi germane, nu? Şi, în general, ce mă fac? O să mă pună să-i scot m**a din gură înainte să-mi scoată el măseaua? M-am făcut mai rece decât trotuarul.
Cu uşurare am constatat că doctorul meu nu era băieţaş. Dar mi-a scos două măsele în loc de una. Aşa a fost nevoie.
No Comments