Menu
filosofeala

La Rieu a fost caşto

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-23

Nu l-am aşteptat pe Rieu chiar ca pe Michael Jackson, dar tot pot spune că poporul român s-a udat în mod absolut neaşteptat la auzul veştii că vine şi i-a încărcat orchestra cu multe reprezentaţii peste singurul concert pe care avea de gând, cică, să-l susţină la Bucureşti. Unii zic, totuşi, c-a fost manevră de PR aia cu epuizarea biletelor în câteva ore; însă eu am fost mereu o optimistă în ce priveşte gusturile concetăţenilor mei şi-am zis că ei or fi stârnit nebunia Rieu cu adevărat. Cred că va rămâne o controversă la fel de nerezolvată precum disecţiile pe extratereşti în Aria 51. Pe de altă parte, de un alt aspect mult mai important m-am lămurit la locul faptei: l-am creditat pe Rieu cu mai mult gust decât merită.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-60

Sursa foto

 

Alo, provincia? Vedeţi că-i scump popcornul.

Vai, dar cât m-am perpelit la gândul că nu ştiu cu ce să mă-mbrac pentru acest eveniment deosebit. Zici că mergeam la Ateneu, nu alta, dar m-a salvat un pic de la eroare aspectul populist al Pieţei Constituţiei în calculul de outfit; cu toate astea, tot m-am simţit overdressed cu rochie lungă, ruj roşu şi părul făcut, chiar şi fără tocuri. Dar m-am consolat cu gândul că mai am de mers într-un loc după aia şi merită efortul.

Primul lucru care mi-a jignit aşteptările a fost succesiunea de cozi nesimţite (alea de la candy-bar la premiera Mad Max erau minciună faţă de astea) de la standurile cu umbrele Ciuc. Mă rog, puteau fi Ursus, Heineken sau Leffe, tot mi se pare de la ţară să consumi (şi să ai sponsor) bere la un astfel de concert. Bine, nu ştiu cât ar fi mers nişte măsuţe de cocteil cu rosé sau Aperol sau alcoolice din astea fine de văd că beau colegii mei din presă la evenimentele mai simandicoase, dar orişicât: bere?? Apoi a survenit şocul popcornului. Găleţi-găleţi de popcorn (one-size, 15 lei, n-aveai de ales după buget sau stomac), însoţite de pahare cu bere sau Pepsi se răspândeau care-ncotro, căutându-şi locurile pentru care au plătit cel puţin cât o sacoşă de aprovizionare pentru o săptămână de la Mega. După reducerea TVA-ului. Şi, cu toate astea, li se părea mult 10 lei apa la jumate şi 12 lei un hotdog. Dar deh, mulţi sunau a fi de prin provincii, fără cunoştinţă de preţurile de club şi eveniment de la „Bucale”.

Aveam o foame-n mine, dar mi-am jurat că nu voi ronţăi ca suricata cu găleata în poală pe acorduri de Şostakovici. Totuşi, poate-ar fi trebui să las eticheta odată cu jumate de bilet la poartă, că, la ce scenariu de spectacol eşti supus în următoarele aproape trei ore, merită din plin un public cu provizii pentru vizionare de film sau meci de fotbal. Aşa c-am înaintat mărunt timp de 20 de minute la o coadă pentru o sticlă cu apă (ce aveai la purtător era rechiziţionat la intrare), căreia i s-a alăturat şi-un hotdog pe ultima sută de metri de ghiorţăieli de maţe, că Nessun Dorma, Nessun Dorma, dar n-aş fi vrut să leşin cu ocazia asta, totuşi. Iar îngheţata nu era o opţiune pentru rochia mea în acea seară.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-38

Sursa foto

 

Fericiţi cei săraci cu duhul

Hai, să fiu îngăduitoare şi să recunosc: lumea care a umplut Piaţa Constituţiei, fie şi cu braţele pline de nachos şi bere, n-avea faţă chiar ca lumea care se buluzeşte, de obicei, la manifestările cu grătare sfârâinde. Deşi, dac-ar fi scris pe bilete „Avem mici gratis”, probabil că era asigurat şi succesul la acel tip de public. Ca de obicei, outfit-urile din provincie săreau în ochi prin caracterul un pic forţat, din străduinţa de a se adapta la profilul evenimentului, pe când localii o ardeau destul de casual, foarte asortaţi cu găleţile de popcorn. Aşa mi-a lăsat impresia un aproximativ celebru cuplu de vedete de televiziune, dotat cu suficienţi nachos cât pentru patru locuri, dar, cine ştie, poate doamna era gravidă, nu doar melomană.

Am văzut bătrânei îmbrăcaţi în hainele „de duminică” – după cum ne-a aruncat o ţigăncuşă fioroasă când ne chinuiam să răzbim printre tufişurile de după blocuri, pe unde ne-au direcţionat oamenii de la pază la ieşire; am văzut cupluri din grupa mea de vârstă care şi-au pus hainele de birou/ieşit în oraş la cine deosebite/mers la ceremonii de zi precum botezuri sau cununii civile; am văzut foarte mulţi copii (de la preşcolari până spre majorat) obligaţi să suporte cămăşi albe cu cravată, ştrampi şi rochiţe de serbare de grădiniţă; şi-am văzut foarte mulţi oameni care-au pus ceva pe ei în stilul Centrul Vechi, unde, probabil, au şi ajuns după ce-au terminat cu treburile astea simfonice.

Din păcate, multora dunga la pantalon nu le-a jenat comportamentul de stadion, că nu s-au sfiit să huiduiască, să râdă răsunător ca la Stan şi Bran, să tropăie zguduitor sau să fluiere cu două degete-n gură. Bine, pentru asta din urmă, vina nu-i a lor; ci a scenariului de spectacol care a stârnit şi încurajat astfel de manifestări de prost gust.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-06 Sursa foto

 

La steaua care-a răsărit poţi lua liftul

Eu voiam doar să m-aşez pe scaun, să-nchid ochii, să mi se facă pielea de găină şi să rămân aşa trei ore. Desigur, asta după ce terminam de înfulecat hotdogul, ca s-aud ceva peste ghiorţăiala din burtă. Dar spectacolele lui Rieu nu sunt pentru asta. Ce s-au gândit oamenii: dacă tot dau pâine la hotdog, să bage şi nişte circ în program. Aşa că, peste impresia mereu prezentă şi deranjantă că interpretarea a fost un playback finuţ (încolţită la momentul în care le-au murit boxele), s-a suprapus şi un scenariu de teatru de varietăţi. Şi, uite-aşa, frumoasele rochii ale doamnelor din orchestră, care-ar fi putut să susţină subtil un portret de epocă în acordurile divine ale muzicii clasice, s-au transformat în nişte costume de vodevil.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-53

Sursa foto

 

andre-rieu-maastricht-2014-i100892Sursa foto

 

Rieu e un showman care cântă ceva-ceva la vioară, ceva-ceva dirijează, dar mai mult interacţionează cu publicul şi cu oamenii de pe scenă, conform unui scenariu de stand-up comedy pe care nu mi l-aş fi închipuit vreodată în spectacolele sale. Mi s-a părut atât de trist că superba muzică în sine nu e suficientă să adune şi să ţină atâta lume pe scaune timp de trei ore fără să se plictisească şi că e nevoie de artificii precum artificii, acrobaţii cu instrumentele muzicale sau micro-scenete amuzante între membrii orchestrei. Adică, înţeleg, a existat şi comedia bufă la un moment dat în istoria muzicii mondiale, dar mai uşor cu pianul pe scări, că se dezacordează odată şi-odată. Mă-ntreb câţi dintre oamenii ăştia cărora le ardeau palmele să aplaude în ritmul muzicii, picioarele să tropăie într-un aşa-numit semn de apreciere pentru orchestră, degetele să fluiere în gură imediat la semnul lui Rieu ar fi în stare să suporte liniştea, sobrietatea, eticheta unui concert la Ateneu. Pe bune, scuipaţi-mă că-s preţioasă, dar cred că fiecare tip de muzică ar trebui să aibă publicul pe care-l merită. Şi să nu fie pervertită de manevre din astea populare de ţinut omul limitat în priză. În schimb, visualurile din fundalul scenei au fost superbe şi perfect sincronizate cu interpretarea.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-09Sursa foto

 

Altfel, pentru cine merge în zilele următoare, am şi eu o rugăminte: să-mi ziceţi dacă Rieu face aceleaşi glume cu Steaua, cu taurul-mascotă şi doamna în roşu care-şi pierde sutienul, cu spectatorii întârziaţi şi cu alungatul spectatorilor acasă vreo 20 de minute la final; sau are poante noi pentru fiecare reprezentaţiei. Că, în cazul ăsta, chiar că-i un maestru. Al comediei.

Andre-Rieu-Piata-Constitutiei-Bucuresti-6-iunie-2015-56Sursa foto

Sursa foto articol

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

4 Comments

  • mircea
    10 iunie 2015 at 3:56 pm

    Scenariul e copy / paste cuvant cu cuvant cu fill in the blanks (Romania, Bucuresti, Steaua etc.). Am fost in alta tara si exact aceleasi lucruri le-au facut. Singura exceptie: prezenta lui Gheorghe Zamfir.

    Reply
    • Idriceanu
      10 iunie 2015 at 4:28 pm

      Mie mi s-a parut trist, dar am fost acuzata de snobism si pretiozitate. Am inteles ca in alte tari este apreciat de toate paturile sociale. Oi fi eu mai constipata, ce sa zic?

      Reply
  • Ioana
    15 iunie 2015 at 3:23 pm

    Am zis sa vad si eu concertul ca sa nu vorbesc in necunostinta de cauza. L-am vazut, asa ca pot spune si eu ce cred. Este al treilea concert pe care il vad, dar cel din Bucuresti mi-a placut enorm de mult! Andre Rieu face show, transmite bucurie prin melodiile lui, prin felul lui de a fi.

    Eu ma bucur ca am auzit/vazut bancurile cu Steaua, cu taurul si sutienul, intarziatii, etc, pentru ca nu as fi vrut sa imi fac o parere numai din spoiler-urile citite aici.

    Pretentiile de a face alte glume seara de seara este fix ca si cum ati vrea sa va duceti la o piesa de teatru care se joaca seara de seara, iar actorii sa-si schimbe replicile, pentru a nu se repeta si a vedea fiecare ceva unic.

    Concertul la care am fost pe 13 a fost cu noroc, pentru ca, fiind primul concert la care s-au vandut biletele, a avut parte de un public minunat, care chiar si-a dorit sa fie acolo, nu sa bifeze un eveniment „monden”.

    Iar data viitoare, daca va mai fi o data viitoare, este bine ca nu veti mai veni, pentru ca locul dvs va putea fi luat de cineva care isi doreste cu adevarat sa traiasca o seara de basm!

    Reply
    • Idriceanu
      15 iunie 2015 at 4:57 pm

      Absolut de acord, daca asta inseamna o seara „de basm” pentru acea persoana 🙂

      Reply

Leave a Reply