Lăptic, lăptic pentru pitic?

De când am participat la conferinţa „Mama ştie reţeta creşterii sănătoase” despre nutriţia copilului mic – vezi aici – mi s-a pus (şi mai) rău pata pe laptele de vacă şi-am început să mai caut informaţii despre acest produs viclean.

Adică, bine-bine, pe mine mă balonează şi-mi strică mijlocul în fustele cu talie înaltă, dar prichindeilor de 1-3 ani chiar le poate strica previziunile pentru starea de sănătate fizică şi intelectuală pe termen lung. Şi acum mă refer la cei cărora li s-a oferit, după înţărcare, un astfel de produs animal (şi, de obicei, pe la un an, copiii mai rămân cu două mese consistente de lapte pe zi, care cumulează 400-500 ml), în loc de lapte de creştere, aşa cum sunt numite formulele potrivite începând cu vârsta de un an.

Deficienţele nutriţionale la copiii mici

Că mai faci, din când în când, o budincuță, o tartă sau un orezel cu lapte (şi) pentru copil, nu-i nicio problemă, cel mic nu se expune, cu astfel de gustări ocazionale, vreunui deficit nutriţional. Însă, când laptele de vacă – proiectat de natură să fie potrivit pentru constituţia şi evoluţia viţelului – este folosit ca masă de sine stătătoare pentru perioade îndelungate, riscurile la care cel mic este expus ar fi următoarele (cu studii care să le susţină):

Obezitate infantilă. Pe tot pământul, aproape 18 milioane de copii, mai mici de cinci ani, sunt consideraţi supraponderali. În Europa, 20% dintre copii şi adolescenţi sunt supraponderali, iar o treime din aceştia sunt obezi. În 2010, aproximativ 15 milioane de copii erau supraponderali în Europa. Studiile spun că principala cauză a obezităţii în primii ani de viaţă este excesul de proteine (mai ales a celor de slabă calitate), peste nivelul optim de creştere, ceea ce produce transformări nepotrivite în organismul copiilor. Transformările au loc, mai ales, la nivelul sistemului digestiv prin:

• Sinteza crescută a factorului de creştere IGF-1 (factorul de creştere de tip insulinic 1, un parametru important în evaluarea clinică a tulburărilor legate de hormonul de creştere; IGF-1 este un test bun de screening pentru depistarea tulburărilor de creştere la copii; valorile crescute de IGF-1 se întâlnesc în obezitate – pe lângă sarcină şi pubertate precoce);
• Rată accelerată de multiplicare celulară;
• Creştere celulară la nivelul ţesutului adipos.

Laptele de vacă are un conţinut foarte ridicat de proteine – de slabă calitate, de altfel – care pot solicita ficatul şi rinichii copilului mic, atunci când este folosit drept o masă în sine, în plus faţă de expunerea la acest risc de obezitate.

Un studiu făcut în 2007 de Societatea Americană pentru Nutriţie Clinică (American Society for Clinical Nutrition) a stabilit că vârsta de un an şi intervalul 5-6 ani sunt cele mai critice momente în dezvoltarea ulterioară a unui copil din punct de vedere al consumului ridicat de proteine animale, din produse lactate, mai ales. Concluzia studiului a fost că un aport ridicat de proteine din lactate la vârsta de un an poate fi asociat cu o compoziţie corporală nefavorabilă la vârsta de şapte ani. Deşi acelaşi tip de consum în intervalul de vârstă 5-6 ani era un alt factor de risc, comportamentul alimentar la vârsta de un an rămâne, totuşi, definitoriu.

Sursa foto

Probleme cognitive. Există numeroase studii care au stabilit că laptele de vacă, prin cantitatea ridicată de calciu şi cazeină pe care o conţine, împiedică asimilarea fierului în organism. Başca faptul că laptele de vacă, în sine, nu include acest mineral şi nu poate contribui cu nimic la depozitele de fier de care un copil mic are atâta nevoie. La vârsta de un an, un copil are nevoie de patru ori mai mult fier per kilogram-corp decât un adult. Anemia feriprivă (insuficienţa de fier diagnosticată prin analize de sânge) este cel mai frecvent tip de anemie la nivel mondial. Afectează aproximativ 17% dintre preşcolarii Europei şi aproximativ 40,5% dintre românaşii cu vârsta de doi ani. Groaznic de mult, având în vedere faptul că fierul ajută atât la dezvoltarea creierului, la acumularea şi fixarea de informaţii, cât şi la dezvoltarea abilităţilor motorii ale celor mici. Adică tocmai lucrurile pe care tu-ţi doreşti cu disperare să le facă micuţul tău: mersul de-a buşilea, mersul în picioare, alergatul, căţăratul, vorbitul, îmbogăţirea vocabularului etc.

Probleme renale. Laptele de vacă este de patru ori mai sărat decât laptele matern. De patru ori! Probabil de aceea ne şi place gustul atât de mult. Ţin minte câte mese „de spital” am mâncat împreună cu copilul meu înainte să împlinească un an de frica problemelor renale pe care sarea adăugată în mâncare le-ar fi putut provoca. Prin urmare, mi s-ar părea o lipsă de respect, atât pentru copil, cât şi pentru toate eforturile mele făcute până atunci, să-l trec pe lapte de vacă de la un an şi nu pe un lapte de creştere, o formulă care, din punctul acesta de vedere, al conţinutului de sare, imită laptele matern. În afară de această problemă în sine, cantitatea ridicată de proteine, potasiu şi fosfor combinată cu cea de sodiu şi cloruri din laptele de vacă creşte încărcarea renală şi poate produce deshidratare, atunci când acest lapte animal este folosit ca o masă în sine pe un timp îndelungat.

Aşa că-l păstrez pentru deserturi. E mai safe pentru toată lumea din casă.

Sursa foto articol