Lucruri fără de care nu mai pot trăi

În ritualul complicat al înfrumuseţării mele văd că-şi fac loc tot mai multe produse – sper să nu fie semn că îmbătrânesc şi trebuie să mă străduiesc mai mult ca să arăt decent. Oricum, degeaba mă tot plâng că nu mai am timp de nimic, pentru că observ, cu stupoare – nu pot nega că şi cu încântare – cum reuşesc să găsesc câteva minute şi pentru aceste new-entry-uri fără de care am ajuns să nu mai pot trăi.

Serul pentru gene Bonilash®

S-a lansat în România la sfârşitul lui martie şi o are ca imagine pe Andreea Ibacka, simpatica soţie a lui Cabral. N-am zis nimic de el pân-acum, pentru c-am vrut să verific dacă, într-adevăr, face ce promite: gene cu 25% mai lungi şi mai definite după 12 săptămâni de utilizare în mod regulat, cu intensificarea culorii naturale a acestora – conform comunicatului de presă sau efect vizibil după doar şase săptămâni de utilizare în mod regulat – conform prospectului.

Unicitatea serului pentru gene Bonilash® constă în substanţa activă bimatoprost – un fel de prostaglandină sintetică, folosită iniţial pentru controlarea glaucomului sau pentru scăderea presiunii intraoculare care a primit, în decembrie 2008, aprobarea FDA (Food and Drug Administration din SUA) pentru folosirea în scopul alungirii genelor.

Deci îl folosesc de a doua zi după ce l-am primit, adică din 25 martie. Seară de seară, se aplică pe conturul pleoapei superioare (evident, pleoapele curate şi uscate), deasupra genelor (evită contactul cu globul ocular) şi gata. Trebuie să menţionez că „am cei mai frumoşi ochi din lume” (sau ceva de genul), dar cu cele mai scurte şi ţepene gene, şi că singurele momente în care s-au făcut remarcate (pe viu sau în foto), indiferent de cât de scumpe sau sofisticate au fost tipurile de mascara folosite (adeseori simultan), a fost atunci când le-am dublat cu recuzită, adică gene false.

Sunt, aşadar, în a 12-a săptămână de folosire a serului Bonilash® şi deja m-am plâns bărbatului, de un număr considerabil de ori până acum, că nu mai ştiu ce să mă mai fac cu aceste gene a atât de exhaustive, că-mi consumă rimelul pe repede-nainte, plus că deja lovesc în lentilele ochelarilor de soare cu ele. Şi vorbesc cât de serios posibil: deja trăiesc drama unor gene prea lungi, n-am avut niciodată aşa ceva, trebuie să mă obişnuiesc cu conceptul! Bine, nu mi-am pus deloc problema să renunţ la tratament, chiar trebuie să trec la tubul doi în curând.

Iată şi câteva situaţii speciale în care serul Bonilash® trebuie folosit cu grijă sau, din păcate, ocolit:

• Merge la purtătoarele de lentile de contact (eu sunt una dintre ele; după cum spuneam: am „cei mai frumoşi ochi din lume”, dar chiori) şi se aplică, bineînţeles, după ce le scoţi.
• Merge la purtătoarele de extensii de gene.
• Merge la purtătoarele de machiaj permanent sau de gene vopsite cu henna.
• Merge după chimioterapie.
• Nu merge în sarcină, alăptare, chimioterapie.
• Nu merge în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului (a se vedea prospectul).
• Nu merge pe pielea iritată sau deteriorată.
• Poate merge în caz de afecţiuni cronice ale ochiului doar după consultarea cu medicul specialist.

În afară de faptul că am acum nişte gene cum n-am avut vreodată, nici nu mai insist atât de mult pe machiajul pleoapelor, ca să nu distrag atenţia de la ele. Nici eu nu mai ştiu de ce să fiu nemulţumită.

Vezi mai multe detalii aici, unde ai şi câteva linkuri de comandă sau mai poţi găsi produsul şi în farmacii.

Şamponul uscat Moroccanoil

Îmi spăl părul o dată pe săptămână şi aşa am făcut toată viaţa, de când ţin minte. La fel, mai toată viaţa am avut păr lung. Iar de opt ani de zile a fost: brunet, blond platinat nuanţat în diverse tonuri, şaten, roşcat-arămiu şi, din nou, blond. Dintre toate culorile, blondul e cel mai nenorocit pentru păr, pentru că presupune decolorarea periodică. Şi-am mai trecut şi prin două sarcini în trei ani, deci ar fi fost foarte posibil să rămân cu trei fire de păr pe cap având în vedere toate acestea. În continuare, însă, am un păr bogat şi rezistent, dar pentru care folosesc câteva produse de îngrijire cu sfinţenie.

Cel mai recent din gaşcă este şamponul uscat de la Moroccanoil; pentru că, în continuare, insist să-mi spăl părul o dată pe săptămână, în condiţiile în care, în acelaşi interval de timp, am două antrenamente la sală, unul la piscină (nu vorbim de hlizeală pe şezlong sau bălăceală până la genunchi) şi o şedinţă de masaj (care presupune ulei mai peste tot, u know…). Dacă trebuie să mai pun şi-o spumă, un fixativ pentru vreun eveniment, deja scalpul meu se sufocă de toate cele.

Şi în punctul ăsta a apărut la marele fix şamponul uscat de la Moroccanoil. Nu e ca şi cum n-aş mai fi folosit şampoane uscate până acum. Şi Sephora are unul bunicel. Dar ăsta m-a dat gata atât prin funcţional, cât şi prin estetic. Citez din comunicatul de presă: „Formula puternică şi inovatoare este creată pentru a absorbi instant sebumul şi acumulările de produs anterior, fără să lase urme vizibile de pudră. Volum natural, dezodorizare, filtru UV şi parfumul delicat al brandu-ului sunt atributele Moroccanoil Dry Shampoo ce oferă un look curat, reîmprospătat, ca după o vizită la salon”. Ăsta-i funcţionalul şi chiar funcţionează cum zice.

Isteţe, fetele de la TopLine mi-au trimis la testat varianta pentru păr deschis la culoare (Moroccanoil Dry Shampoo Light Tones), ca să mă conving de formula revoluţionară a produsului şi de potrivirea incredibilă cu părul meu: infuzat cu tonuri delicate de violet, varianta aceasta de şampon echilibrează tonurile calde ale părului blond – ceea ce la mine s-a tradus prin satisfacţia necontenită de răspunde la întrebarea: „Iar te-ai vopsit?” de fiecare dată când apăream la evenimente după o folosire a produsului.

Pe bune, efectul este incredibil: având mereu tendinţa să se îngălbenească între vopsiri, părul meu, „tratat” cu şamponul uscat de la Moroccanoil pentru tonuri deschise, arată ca şi când ar fi avut nuanţa proaspăt refăcută la salon. Başca are volum – arată aşa, ca o coamă aurie – şi un miros discret şi foarte plăcut.

Se aplică uşor şi cu spor:

• agită tubul foarte bine,
• pulverizează de la 15-20 cm pe rădăcinile uscate,
• lasă să se usuce până-ntr-un minut, apoi masează scalpul ca să distribui bine produsul,
• periază părul meticulos pentru volum extra.

Partea proastă e că are doar 205 ml – ceea ce pentru mine a însemnat cam două luni şi jumătate de folosire, cu o aplicare pe săptămână – şi costă 126 lei.

Îl găsiţi aici.

Sursa foto articol