M-am mişcat mai uşor după chiropractor!

Când am fost invitată să merg la chiropractor, evident că primul gând mi-a mers către Alan Harper, personajul amuzanto-ridicol cu această meserie în sitcom-ul „Doi bărbaţi şi jumătate” („Two and a half men”). După această experienţă, pot să spun că-l privesc cu mai mult respect.

Cică în SUA, mai toată lumea – din păturile superioare ale societăţii, desigur – are terapeut şi chiropractor şi ambii fac un fel de mentenanţă a sufletului, respectiv trupului, la fel cum i se face maşinii inspecţia tehnică periodică. La noi, amândouă specializările sunt privite cu ochi foarte sceptici, iar cea din urmă ridică cele mai multe sprâncene dintre ele, din păcate.

Ca să clarificăm un pic situaţia teoretică a chiropracticii: este o formă de medicină alternativă ce pune accentul pe diagnosticul, tratarea şi prevenirea tulburărilor mecanice ale sistemului musculo-scheletic, în special la nivelul coloanei vertebrale. Aceasta constă în proceduri manuale (că asta şi spune etimologia cuvântului originar din greacă) prin care se manipulează articulaţiile – în special ale coloanei vertebrale – pentru a reda funcţionarea corectă a sistemului nervos, afectat de deplasările oaselor.

Practic, ţi se pun oasele la loc cu mâna; bine, şi cu ajutorul unui ciocănel pe unde este nevoie – folosit, mai ales, în cazul persoanelor în vârstă – cu care specialistul creşte vibraţiile în zona tratată, pentru detensionarea articulaţiilor. Prin această rearanjare, se ridică blocajele de pe nervi, care pot acum transmite corespunzător semnalele la organe sau de la organe la creier.

Spune-i ce te doare de la cap pân’ la picioare

După ce mi-a fugit gândul la Alan Harper atunci când am primit, din partea Intermedicas, invitaţia să merg la chiropractor, m-am concentrat pe lucruri mai serioase, adică deranjamentele fizicului meu: inflamaţia din umărul stâng, pe care o ţin sub control cu dieta fără gluten (vezi mai multe despre asta aici), tensiunea din zona cervicală, „cocoaşa” din zona toracală, o tensiune incredibilă în muşchii trapez (şi nu doar de când fac sport susţinut), durerile din zona lombară, istorie de entorse la ambele glezne, o bursită latentă la genunchiul drept, încheietura mâinii drepte dureroasă cu intermitenţe – când o solicit mai mult la antrenamentele de Bag Box, că, na, sunt dreptace, dau mai tare pe partea asta.

Deci am făcut multe X-uri pe formularul primit la recepţia clinicii, pe care l-am mai completat cu datele personale şi date de istoric medical înainte de a intra în consultaţie la domnul doctor Soheil Keynejad. Vezi pe link o mică istorie a sa ca specialist, n-are rost să reiau datele aici; în schimb, voi reda discuţia pe care am avut-o înainte să-mi ia articulaţiile la manipulat; cuprinde multe informaţii utile pentru cine doreşte să se supună procedurilor chiropractice:

Ce face, de fapt, un chiropractor?

Eu am de-a face cu sistemul nervos şi cu modul în care funcţionează corpul, ceea ce determină starea de bine şi cea de sănătate. Principalele organe sunt creierul şi măduva spinării – ele îţi controlează hormonii, glandele etc. Iar principala cauză a problemelor de sănătate este stresul. Există trei mari tipuri de stres:

• Fizic – căzăturile, accidentele, sarcina, antrenamentele, poziţiile incorecte pe care le avem de-a lungul zilei (precum cea la calculator) etc.;
• Chimic – care ne afectează prin aerul pe care-l respirăm, prin alimentaţie, prin tratamentele medicamentoase;
• Emoţional – care apare din cauza familiei, copiilor, a serviciului, traficului, tuturor însărcinărilor pe care le avem de îndeplinit etc.

Toate organele şi sistemele corpului nostru sunt interconectate prin muşchi şi ligamente. În condiţii de stres, muşchii se contractă şi rotesc segmentele coloanei într-un mod anormal, punând presiune pe nervi. Astfel apar interferenţele în semnalele pe care creierul ar trebui să le transmită organelor. Lucrul acesta nu se simte, nu doare, însă afectează biochimia şi biomecanica corpului, făcându-te să te simţi obosit, nu te lasă să dormi, nu te poţi concentra, nu ai echilibru etc.

„Scopul principal al chiropracticii este
menţinerea stării de sănătate,
fiind o practică de întreţinere pentru organism.”
dr. Soheil Keynejad

Prin urmare, chiropractorul verifică tot corpul ca să detecteze problemele de alinere a oaselor, acolo unde apar blocaje pe nervi, şi încearcă să-l readucă la starea de homeostazie, pentru ca să existe comunicare 100% în întregul sistem nervos. În general, oamenii apelează la noi când au o urgenţă, însă scopul principal al chiropracticii este menţinerea stării de sănătate, fiind o practică de întreţinere pentru organism. Atunci când corpul pierde echilibrul, procesul de degenerare se accelerează, iar organismul, cum s-ar spune, înţepeneşte.

Cu ce sunteţi diferit de un ortoped?

Ortopedul tratează problemele sistemului osos. Noi, chiropractorii, lucrăm cu cel nervos; nu face operaţii, doar manipulăm oasele şi articulaţiile pentru a restabili funcţionarea normală a nervilor.

Doare? (Asta a fost aşa, pentru public. După două naşteri 100% naturale, adică nemedicalizate, nu cred că există durere care să mă mai sperie.)

Nu, nu doare. Singura durere este în creier: dacă te gândeşti la durere, te va durea; dacă nu, nu. Serios acum: dacă doare, înseamnă că procedurile nu sunt făcute corect.

Puteţi rezolva fracturi sau oase rupte?

Nu, nu am pregătirea necesară să fac asta.

Cu ce le puteţi ajuta pe femeile însărcinate? (Pacienta dinaintea mea nu doar că era însărcinată, ci mult în al treilea trimestru.)

Pe măsură ce corpul îşi modifică dimensiunile în sarcină, apar tot mai multe probleme de aliniament a oaselor, iar noi încercăm să le manipulăm foarte uşor, ca să le aducem la locul iniţial, pentru ca aceste deplasări să nu afecteze sistemul nervos. Fătul îşi ia substanţele nutritive de la mamă, iar dacă nervii sunt blocaţi, nutrienţii nu mai circulă corespunzător. Prin proceduri de chiropractică noi remediem asta. Doamnei care a fost înainte i-am ajustat zona gâtului, umerii, i-am verificat zonele toracică şi lombară ale coloanei – vertebra L5 era deplasată, aşa că am pus-o la loc – apoi am observat o deplasare în zona pelvisului şi am corectat-o cu o rotaţie uşoară.

„Dacă doare, înseamnă că
procedurile nu sunt făcute corect.”
dr. Soheil Keynejad

Nu este periculos pentru făt?

Nu, nu este. Într-adevăr, pentru o femeie însărcinată nu pot face la fel de multe ca pentru tine, dar folosesc acest instrument (îmi arată ciocănelul despre care vorbeam), care creşte vibraţiile în zona afectată şi detensionează articulaţiile. De asemenea, îl pot folosi ca să pun vertebre la loc.

Lucraţi şi cu copii?

Da, lucrez cu copii începând cu vârsta de şase ani. Copiii cad mult, au multe accidente, şi toate oasele se deplasează. Noi doar le punem la loc.

Care este cea mai frecventă problemă pe care o întâlniţi?

Durerile de spate inferior; apoi, durerile de spate, în general, şi de gât. Dar efectele, în urma tratamentului cu mai multe şedinţe, sunt surprinzătoare; pacienţii îmi spun: „Văd mai bine, aud mai bine, dorm mai bine, respir mai bine!” pentru că tot corpul nostru este din nou bine interconectat.

M-a trosnit de m-a asurzit

După acest mini-interviu, am trecut partea fizică a întâlnirii noastre. Domnul doctor m-a rugat să iau loc pe masa de tratament şi mi-a cercetat cu mâinile gâtul, umerii, spatele aşa cum eram, îmbrăcată. M-a strâns de trapez de câteva ori: „You are very tight here!” („Este foarte multă tensiune aici!”), apoi a coborât cu degetele de-a lungul coloanei, vertebră cu vertebră, întrebând, din loc în loc, unde mă doare, ca să-şi facă o imagine de ansamblu. După care m-a anunţat c-o să-mi trosnească gâtul, chestie care s-a întâmplat fulgerător şi s-a auzit mult mai rău decât am simţit-o eu; de fapt, chiar am simţit o uşurare, că venisem la el cu un torticolis de tot blocajul.

M-a rugat apoi să mă întind pe burtă şi mi-a ajustat coloana, făcând mişcările în tandem cu un ritm de respiraţie pe care tot el mi l-a dictat. Când a ajuns iar la umeri, m-a rugat, cu „ciudă” pe trapezul meu de cauciuc, dacă pot să-mi scot bluza. Normal, doar eram la doctor. Care este şi specialist în acupunctură, aşa că mi-a înfipt nişte ace de gen de-o parte şi de alta a gâtului, ca măsură suplimentară pentru relaxare – adică, nu face asta de obicei, dar trapezul meu chiar şi-a cerut-o.

Cât am stat eu aşa, înţepată, mi-a ajustat coloana cu ciocănelul, procedură care sună cam ca atunci când fetele de la Poşta Română ştampilează pe bandă rulantă, auzi în video.

M-am întors apoi pe spate şi mi-a luat picioarele la verificat, acţiune care s-a soldat cu o concluzie de aşteptat (adică e un fapt întâlnit la mulţi oameni): un picior era mai scurt din cauza tuturor poziţiilor incorecte pe care le-am practicat în viaţă. Şoldurile aveau şi ele niţică rotaţie faţă de normal.

Au urmat două momente de maxim suspans: domnul doctor aproximativ s-a suit peste mine ca să mă trosnească pe laterale – iar am trecut printr-un moment sonor deosebit, pe care n-ar trebuit să-l gândeşti prea mult înainte, că te cam ia cu fiori. Dar ce bine te simţi după!

M-a descălţat şi m-a tras de picioare până ce – sper eu – m-a adus la linie; m-a rugat să mă întorc iar pe burtă, ca să-mi ajusteze rotaţia şoldurilor. M-am ridicat în şezut, m-am îmbrăcat, m-a mai „finisat” pe ici-colo cu ciocănelul pe gât şi gata! După aproximativ 15 minute, în care m-a modelat şi nivelat ca aluatul pe toate părţile, domnul doctor zice mesianic: „Ridică-te şi umblă… ca să vezi cum te simţi.” Cum să mă simt? Mai puţin dureroasă, mai puţin înţepenită, mai… fluidă.

Lovitura finală: n-am avut voie la sală!

De fapt, simţeam că am primit un fizic nou, numai bun de băgat într-un antrenament hard-core, cu toate la locul lor, care să producă nişte capacităţi motrice de pomină, când domnul doctor mă animă:

– Astăzi este posibil să te simţi un pic mai rău, să te doară corpul, ca şi cum ai fi bolnavă (ca şi cum aş avea simptome de gripă, am înţeles eu din explicaţiile dumnealui în engleză). Este în regulă, înseamnă că organismul se adaptează la schimbările pe care le-am făcut.

– Păi, şi am voie să mă duc la sală?

– Nu! Fără sală. De fapt, ţi-ar trebui un tratament intensiv, cu câte o şedinţă zilnic, vreo patru zile, pentru ca schimbările pe care le-am făcut să se menţină. Şi aş zice să nu te duci la sală în timpul acesta, cam o săptămână de pauză să ai.

Asta a fost pentru mine adevărata durere din această şedinţă de chiropractică. Recunosc, n-am putut să respect această recomandare. Dar mi-am promis că-mi fac timp – şi curaj – pentru o săptămână fără sală, dar cu tratament intensiv de aliniat corpul odată pentru totdeauna. De asemenea, recunosc că am lucrat mai cu grijă la antrenamentele din seara aceea şi, într-adevăr, m-am simţit un pic under the weather, cum ar veni un pic pişcată de simptome de boală, însă nu mi s-a părut nimic devastator – am avut răceli mai dure, în care simţeam că mor.

Prin urmare, dacă te-ai hotărât să-ţi iei inima-n dinţi şi să te supui procedurilor chiropractice, îl găseşti pe domnul doctor Soheil Keynejad la Clinica Intermedicas (zona Arcul de Triumf, lângă Casa de Căsătorii Sector 1) în fiecare lună, timp de o săptămână (dă un telefon la clinică pentru a-i afla programul); consultația inițială, de evaluare, costă 450 de lei, iar o şedinţă de tratament – 150 de lei. Nu trebuie să te pregăteşti în mod special cu nimic în vederea consultaţiei, doar să nu mănânci în decurs de o oră înainte, pentru că vrei petrece nişte timp întins pe stomac, cu presiune pe coloană.

Aşadar, îndreptare plăcută şi sănătate multă!