…asa ar fi trebuit sa ma intorc de la mare. A, da, m-am intors, daca nu te-ai prins. Ieri mi-a fost lene sa scriu, in schimb am povestit tuturor cum a fost la Mamaia/Sunwaves II. Sper sa nu se fi dus de tot flavour-ul. Hai, sa-ti povestesc si tie.
Vineri
A fost super liber la dus. Norocul nostru ca multi si-au luat tzeapa cu stirile despre vremea nasoala din weekendul 3-5 august. Bafta mea, a fost autostrada super libera. In doua ore si 130 km/h, eu, cu al meu si prietenul nostru cel bolnav – insotit de un bax de servetele, eram in Constanta. Il sunam pe ala cu apartamentul. Cica amplasat la 7 minute (fix!, nici mai mult, nici cu o secunda mai putin) de plaja. Nu se specifica una anume.
Tipul cu proprietatea imobiliara de inchiriat ne-a dus printre niste blocuri, un Lamborghini negru parcat de-a curmezisul pe o strada – boon asa, cartier select, pe niste stradute, pana la o ferma de porci. „Parcheaza si tu aici, ca langa blocuri sunt locurile alora de-acolo”, zice tipul. Bine ca intrarea in blocul nostru – m-am si facut proprietareasa – e destul de departe incat sa n-ajunga pana la noi damful de porcina.
Inspectam apartamentul. Merge. Facem tranzactia bani versus chei. Ramanem singuri. Nu e apa calda. Hai sa mancam. Stie cineva sa se descurce prin Constanta? La Dolce Vita vrem sa ajungem si noi… Sapte minute pe naiba!
Sambata
La opt sunt in picioare, m-a bazait soarele printre jaluzele. Deja imi imaginez cum se umple plaja de weekendisti si incep demersurile pentru trezirea celor trei masculi cu care am impartit stabilimentul – l-am racolat la terasa si pe al treilea, despre care spusesem in postul anterior ca o arde cu altul. S-a razgandit.
Deci, sa-i trezesc. N-are rost sa detaliez, cred ca isi inchipuie oricine cum reactioneaza un barbat fortat sa se trezeasca, PENTRU PLAJA, la ora 8.30 dimineata, dupa ce s-a culcat la 4, cu niste tauri rosii absoluti la bord. Got it? Dar nu va puneti cu Georgiana cand vine vorba de bronzat!
Renuntam la sezlongurile deja aranjate pe Ultima Playa pentru ingramadeala de la Kudos. Deh, stam cu gasca. Pentru muzica de acolo un plus. Pentru cele cinci milioane de sezlonguri de pe bucatica asta de plaja – un minus. Pentru fitzele de acolo, nici nu stiu ce sa acord. Una se chinuia prin nisip cu niste ghete trendy. Alta nu vedea pe unde merge din cauza palariei supradimensionate. Si multe altele isi tarau ditai margelele printre sezlonguri si cearsafuri – astia din urma, mai amarati. La 250.000 scaunul ala de plastic si perna transpirata de alti o suta de insi inainte, m-as fi numarat bucuroasa printre „amarati”. Ca asta e placerea mea la mare, sa-mi intre nisipu-n slip. Dar am stat cu gasca. Sa dispara Kudos de pe fata pamantului!
Ce s-a mai intamplat pe scurt: am asteptat o ora si jumatate pentru o pizza la o terasa. Am cerut nota fara ea si nu s-a suparat nimeni; am fost la Sunwaves, sa-l vedem pe Richie Hawtin – al meu abia a rezistat pana la 3 dimineata cand a intrat DJ-ul, asa ca l-am vazut cinci minute, dupa ce ii ascultasem vreo cinci ore pe Troy Pierce, Magda si Heartthrob; ne-am culcat. Atat.
Duminica
Ingaduitoare cu ora de plaja si cu unii colegi de apartament relativ mahmuri, am ajuns pe H2O abia pe la vreo 12.00. Soare din ala printre nori, de la care-ti iei gandul ca te bronzeaza. Doar ca, inselator, te arde. Am patit-o, ca de fiecare data cand merg la mare pe weekend si vreau sa iau tot soarele: m-am parlit.
Program lejer de duminica, dupa o bubuiala strasnica de peste noapte: chill-out pe plaja, o pizza, un suc, o baie – cine rezista la grade subtiri, un chit-chat cu lumea. De vara. Dupa-amiaza, de frica ambuscadelor, caramboalelor, cozilor de kilometri pe podul de la Cernavoda, norilor care s-au impachetat pe cer, ne-am facut loc cu masinuta noastra, in aceeasi formula de trei, printre mertanele, lamborghinele, audiile, porshanele si alte „-anele” pe patru roti, de firma, din Mamaia, prin labirintul barierelor lui Mazare, spre o iesire din orasul asta alambicat.
Dupa ultima benzinarie inainte de autostrada, am adormit. La prima benzinarie de la intrarea in Bucuresti, m-am trezit. Super-tare, frate! M-am teleportat de la mare.
Dar, oare, noi chiar am fost la mare? La volan, al meu e racit. In dreapta, prietenul nostru bolnav isi tuseste plamanii, eu, in spate, am insolatie. Da, in mod sigur am fost la mare.
PS Revin cu poze. Sper ca prietenul – inca bolnav – sa se indure de insolata de mine si sa-mi livreze ceva visualuri ;).
No Comments