Menu
filosofeala

Mercur retrograd în gemeni

8M60_TPT2_00004R

Bărbatu-meu zice că „Gangsteri de Legendă” (Legend) e un film pentru femei. E posibil să fie din cauză că i l-am ridicat pe Tom Hardy în slăvi cu ochii rulaţi peste cap de extaz, iar filmul ăsta îl are în dublu exemplar. „Gangsteri de Legendă” este povestea a doi gemeni care şi-au desfăşurat activităţile mafiote în Londra anilor ’60, Ronald şi Reginald Kray, despre care s-a scris şi regizat mult, fără ca povestea să ajungă la mine până acum. Şi poate-aş fi fost în continuare la fel de insensibilă faţă de subiect dacă această ecranizare nu l-ar fi avut pe băiatul acesta deosebit în dublu rol. Ca să vezi ce-nseamnă o idee genială a producătorilor, probabil – că regizorul Brian Helgeland îi oferise lui Hardy doar rolul Reggie Kray – adică aceea de a-l pune să joace pe ambele poziţii ale cuplului de gemeni. Identici din punct de vedere biologic, dar total opuşi din restul punctelor de vedere.

 

Gangstereală pe chill

Nu te hotărăşti care Kray îţi place mai mult, dar asta durează doar până ce Ron povesteşte cu maximă seriozitate – într-o epocă nu prea deschisă la minte, într-o Londră absolut conservatoare – despre orientarea sa homosexuală şi modul în care alege s-o aplice. Hai, să zicem, Ronnie Kray e un fel de Liberace mai cu stil – cel puţin cu un stil vestimentar mai ok. În acelaşi timp, însă, este un pacient diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, fapt care duce acest personaj într-o cu totul altă dimensiune de sofisticare.

Alături de frate-său, Reggie Kray pare mai puţin masiv, mai simplu ca stil, dar mai businessman ca atitudine şi, în orice caz, absolut normal la cap, doar cu o apetenţă deosebită pentru ilegalităţile care vin la pachet cu profituri considerabile şi atenţie din partea VIP-urilor vremii. El se dă în vând după câştigat bani în stil mare, nebunul de Ron – după cheltuit şi mai şi. Totul se întâmplă într-o lumină mai degrabă americană decât englezească – unii ar spune că asta face filmul mai digerabil în ciuda puternicului accent de East End London, alţii – că-l face mai superficial, mai comercial.

Bine, nu cred că are cineva din echipa Legend pretenţia c-a pus umărul la o operă de artă; singurul lucru deosebit al filmului – şi m-aş abţine de la superlative şi aici – este interpretarea duală a lui Tom Hardy, dar pe care regia nu mi se pare că l-a ajutat destul în exprimarea conflictului interior prin care fiecare dintre cei doi fraţi trece. Sau ar trebui să treacă, conform  scenariului. Amândoi au, fiecare în felul lui, o atitudine foarte chill – chiar şi în scenele cu sânge pe pereţi inerente unui film cu gangsteri – aşa că am rămas cu un gust de Tom Hardy cam placid, căruia nu i-a fost dată ocazia să-şi exploateze la maximum paleta de emoţii actoriceşti.

afisNici pe partea de costume, decoruri sau coloană sonoră, „Gangsteri de Legendă” nu face excese; n-o să ai acel feeling de grandoare ca la „Marele Gatsby”, dar compensează printr-un umor fin, adesea în clasicul stil negru englezesc, care relansează mereu acţiunea şi-ţi ţine interesul în priză. Până acum, nu mai văzusem nimic regizat de Brian Helgeland – cel puţin nu hiturile „L.A. Confidential” sau „Mystic River” pentru care a fost atât de nominalizat şi premiat pe la festivalurile de film – dar nu cred că-mi place stilul lui. Sau n-a ştiut ce să facă cu această poveste în care succesiunea de fapte e mai puţin importantă decât înlănţuirea de emoţii.

„Gangsteri de Legendă” are premiera astăzi, 16 octombrie, în cinematografele româneşti şi, chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele, îl recomand măcar pentru scăldat ochii cu atât de mult Tom Hardy la un loc.

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply