Mituri dărâmate despre îngrijirea mâinilor uscate

Am ajuns la dermatolog cu vechea mea obsesie: pielea uscată a mâinilor. Şi nu numai că am plecat consolată pe această problemă tracasantă, dar am aflat şi informaţii importante despre a mâinilor sănătate.

Mă trezesc, mă spăl pe faţă şi pe mâini. Mi se pare că vasul de toaletă şi chiuveta n-arată cum ar trebui – le spăl şi pe ele. Evident, mă spăl şi eu bine de produsele de curăţare folosite. Mă ung cu BB cream – mă spăl iar pe mâini, că doar aia-i colorată. Mă mut să fac mişcare prin bucătărie: strâng resturile serii trecute, şterg masa, blatul, spăl chiuveta; mă spăl pe mâini. Pun apă la flori, le mai bibilesc de uscături – mă spăl pe mâini. Mă machiez – mă spăl pe mâini.

Dacă se nimereşte să schimb eu copilul mic de scutec, primesc şi-un spălat pe mâini la pachet, normal. Îl spăl pe faţă. Pregătesc masa – spăl şi curăţ legume; mă clătesc pe mâini. Luăm micul dejun – de cele mai multe ori, am nevoie să mă spăl pe mâini după. Pun vasele la spălat, acţiune care mă ţine ceva cu mâinile în apă. Curăţ masa, blatul, dau cu mătura – mă spăl pe mâini. Pun rufe la spălat – mă spăl pe mâini, că doar rufele erau pline de diverse. Mai merg şi eu la toaletă – mă spăl pe mâini.

M-aşez la laptop, mă dau cu cremă. Îmi dau seama că n-am cafea, deci trebuie să fac. Uneori, se-ntâmplă s-o dau în foc, deci curăţ şi spăl plita. Mă spăl pe mâini. Mă aşez la laptop, mă dau cu cremă. Lucrez, lucrez, beau apă, lucrez, beau cafea, lucrez etc. Iau o pauză ca să-ntind rufele. În drum spre balcon, văd cum s-a făcut preerie de praf, păr şi scame pe lângă pereţii dormitorului: iau o lavetă umedă şi şterg. Asta implică câteva drumuri pentru descărcat laveta la chiuvetă, e multă preerie, aşa-i când stai în centru. Deci iar cu mâinile în apă, bonus spălatul de la sfârşit.

M-aşez la laptop, mă dau cu cremă. Uneori, îmi dau seama că laptopul însuşi e murdar şi acţionez în consecinţă – ce mai contează cum, vorba aia: „… şi la urmă mâncăm”, doar că eu mă spăl pe mâini. Alteori, realizez că vine prânzul şi n-am cu ce să marchez acest moment al zilei, deci mă apuc repede de un orez, o legumă la steamer, un noodle cu ceva etc. Treabă care fără spălat pe mâini se poate oare? Nu prea cred.

Cu mâinile prea curate şi intens hidratate nu se poate!

Am pierdut numărătoarea rundelor de spălat pe mâini şi-am ajuns abia la mijlocul zilei. Iar enumerarea asta de task-uri e generică, sunt multe alte lucruri pe care le fac în unele zile sau în altele, finalizate deasupra chiuvetei, cu mâinile înspumate. Atât de mult mă spăl pe mâini când stau acasă – şi, pentru cine n-a fost pe fază, repet: sunt freelancer, lucrez de acasă în majoritatea timpului – şi simt uneori că pielea uscată îmi „ţine” mâinile atât de strâns, încât mi-e frică să extind degetele, ca să nu pocnească. În puţinele ocazii din an când accept să port dres, îmbrăcatul e sport extrem pentru mine, trebuie să-mi adun toată răbdarea de chinez bătrân ca să mânuiesc cu atenţie ţesătura delicată pe care-o pot deşira pe dată cu palmele mele aspre.

Ce mi s-a părut interesant – şi total reconfortant – este că, de fiecare dată când plec din Bucureşti, mâinile mele îşi revin miraculos. Aşa c-am presupus c-o fi prea dură apa de-acasă, dar era doar o bănuială a mea, pe care mi-o doream confirmată de cineva priceput.

Prin urmare, am mers cu această întrebare – şi cu câteva altele despre remedii pentru mâinile mele uscate – la doamna doctor Carmen Curea, medic primar dermatolog-venerolog la Clinica Academica, ca să aflu că, de fapt, situaţia mea n-ar fi aşa de gravă dacă n-aş mai face atâta treabă!

Am o piele uscată pe mâini şi cred că unul dintre motive este pentru că mă spăl şi spăl des. Dar când plec din Bucureşti, observ o ameliorare a uscăciunii. Poate fi pus acest fenomen pe seama diferenţei de duritate a apei? Avem o apă dură în Bucureşti?

Nu ţine de apă, neapărat. Singură aţi spus că spălaţi. Probabil că, atunci când plecaţi din Bucureşti, nu mai spălaţi. Gradul de uscăciune al pielii este determinat de doi parametri: secreţia de sebum şi cea de transpiraţie. În derm, avem glande sebacee şi sudoripare; cele sebacee produc sebum, care este o substanţă cu o compoziţie mai grăsoasă, care formează un film hidrolipidic cu rol de protecţie a pielii. Glandele sudoripare produc transpiraţia, care umezeşte pielea. Ambele reglează gradul de uscăciune a pielii, însă uscăciunea înseamnă uneori puţină hidratare, iar alteori – puţină emoliere, trebuie să facem distincţia dintre ele.

Sebumul este format din acizi graşi, care sunt substanţe liposolubile, adică se dizolvă în apă. În momentul în care ne spălăm cu săpun, cu detergenţi, cu dezinfectanţi, efectul acesta detergent emulsionează grăsimile din sebum şi le îndepărtează. Iar aceste produse, cu cât sunt mai agresive, mai antibacteriene, mai eficiente, degresează mai mult pielea.

Deci, fie vă spălaţi prea mult pe mâini, fie vă spălaţi cu produse prea agresive, fie este apa prea dură. Uscăciunea pielii depinde de cât de mult îndepărtezi substanţa emolientă de pe piele, acel film hidrolipidic, format din grăsimi şi apă, interfaţa protectoare între suprafaţa pielii şi mediu.

Mie nu mi se usucă pielea mai rău în Bucureşti decât în alte oraşe. Poate, atunci când plecaţi din Bucureşti, sunteţi mai blândă cu pielea dumneavoastră. Pentru că nu mai spălaţi atât de mult.

Apoi, în ciuda faptului că mă dau mereu cu cremă de mâini, pielea tot este foarte uscată. Pare că efectul lor este doar pentru moment…

Da, în general, efectul este doar pentru moment. Dacă aveţi o piele uscată prin setările dumneavoastră genetice, nimic, niciun tratament nu vă va reseta glandele sebacee. Cât sunt ele programate genetic, controlate hormonal, controlate nervos, aşa vor funcţiona toată viaţa, cu mici modificări care depind tot de evoluţia sau de involuţia noastră. De exemplu: se modifică secreţia hormonală, se modifică şi secreţia de sebum.

Cremele funcţionează atât timp cât le aplici. Dar trebuie să avem anumite creme, care să conţină anumite substanţe. De pildă, sunt foarte bune cremele pe bază de uree. Aceasta are un efect cheratolitic – adică îndepărtează straturile de suprafaţă ale pielii, care, oricum, stau să se descuameze – şi efect higroscopic – adică atrage apa în straturile pielii, hidratând-o. De asemenea, am observat că foarte bune sunt cremele pe bază de ulei de argan.

Păi, şi cât ţine acest efect? Până la următorul spălat pe mâini?

Teoretic, nu până la primul spălat pe mâini, pentru că aceste creme sunt în bază grasă, iar grăsimile nu se dizolvă în apă; dar dacă foloseşti un săpun agresiv, da, este îndepărtată şi crema. Depinde cât de bun este vehiculul în care substanţa activă (în acest caz, ureea, n.m.) din cremă este pusă, asta înseamnă cât de profund a reuşit să pătrundă în straturile pielii. Pentru că, odată pătrunsă în profunzime, nu o mai scoţi de acolo.

Dacă pui o cremă care rămâne doar pe suprafaţa pielii şi nu are un vehicul care s-o transporte în profunzime – o substanţă chimică precum vaselină, lanolină, excipienţii folosite din fabricile de cosmetice – atunci va fi îndepărtată foarte uşor.

„Eficiența unei creme depinde de vehiculul în care substanța activă este pusă.”
  dr. Carmen Curea

Multă lume încearcă – şi am încercat şi eu, de ce să nu recunosc? – să folosească uleiurile vegetale în stare pură pentru hidratare şi emoliere. Cât de benefic pentru piele este acest obicei?

Industria asta cosmetică o avea ca scop câştigurile financiare, dar nu se dezvolta atât dacă nu aducea nişte beneficii. Dacă ar fi suficiente uleiurile ca atare şi frunzele, să le dăm pe piele şi să ne ajute, păi, nu se mai dezvolta!

De exemplu, există o întreagă epopee creată în jurul gălbenelelor. E blestemul dermatologilor. Împreună cu aloe şi propolisul. Crema cu gălbenele este considerată un panaceu, cred că 7 din 8 români o au în casă. Cum s-a întâmplat ceva, „mă dau cu gălbenele!”. Unora le merge, Doamne ajută! Altora nu le face nimic. Problema e că multora le face rău. Noi, dermatologii, vedem această parte rea a cremei cu gălbenele, îi vedem pe cei cărora le provoacă dermatită de contact, le provoacă alergii.

Există multe produse care au la bază plante, nu le contestă nimeni, doar că trebuie ca acestea să se bazeze pe nişte studii, nişte date de farmacologie. Nu, una, două, am înnebunit cu gălbeneaua! Aceste substanţe naturale trebuie şi ele rafinate, trebuie ataşate unui vehicul potrivit. Vă dau un exemplu: într-o vreme, nu se mai găsea şampon cu Nizoral sau se găsea şi era scump. Păi, ce credeţi că făceau pacienţii mei? Luau comprimate de Nizoral, le pisau şi le puneau în şamponul obişnuit. Medicamentele nu aşa se fac! Medicamentele se bazează pe nişte studii: de bioechivalenţă, de disponibilitate, de traversare etc. Nu mai vorbim că, dacă amesteci două substanţe la nimereală, e posibil să le anihilezi! Nu e ca la salate!

În concluzie: uneori, substanţele naturale ca atare pot face rău, pentru că nu au o bază, nu au excipienţi, nu au vehicul. Trebuie şi ele rafinate, extrasă substanţa activă. În momentul în care folosim frunză neprocesată, nu aplicăm doar acea substanţă necesară, mai aplicăm şi alte zeci sau sute de substanţe care vin la pachet.

Eu nu m-aş da cu ulei de măsline pe mâini, pentru că este doar o substanţă uleioasă, care nu traversează straturile pielii! Pe mine nu mă interesează să-mi pun ulei pe piele, ci să-mi pun în piele. Şi, în afară de faptul că ţi-e silă că eşti uleios pe mâini, îl mai şi îndepărtezi la primul spălat cu săpun.

Dar există uleiurile special făcute pentru masaj. Acelea n-ar putea să ajute? Nu sunt făcute să pătrundă în straturile pielii?

Alea sunt făcute, în primul rând, ca să alunece mâna pe piele. De exemplu, te duci la masaj cu o anumită cremă, iar maseuza spune: „Nu-mi convine, că intră în piele!”. Lor nu le trebuie să intre în piele, ci să alunece. Dar, pentru hidratare, ne trebuie să intre în piele. Iar pentru asta avem nevoie de aşa-numitul vehicul: o substanţă care să transporte substanţa activă de la suprafaţa până în profunzimea pielii. Şi care trebuie să fie liposolubil, hidrosolubil, să nu se inactiveze pe suprafaţa pielii, că avem şi noi un Ph, avem nişte acizi… Nu degeaba unele creme sunt scumpe şi altele ieftine. E clar că, în cazul celor scumpe, avem un proces de producţie mai elaborat, bazat pe studii. Eu, ca dermatolog, aşa cred.

„O moleculă, faţă de altă moleculă, a schimbat paradigma unui produs.
Nu poate fi luat totul aşa, la grămadă.
Şi noi reducem totul la un ulei??”
Dr. Camen Curea

Mai sunt încă, la modă, prin saloane, tratamentele cu parafină pentru mâini. E ceva de capul lor? Cât ţine efectul?

Parafina e o ceară. Eu, când făceam aşa ceva, ţin minte că plecam de acolo cu mâna fină, iar efectul parcă ţinea până a doua zi. Deci: ca să se schimbe ceva în starea pielii, trebuie să se schimbe ceva în structura ei. Pielea se reînnoieşte continuu. În 28 de zile, avem o cu totul altă piele. Chiar să şi ai o cremă cu remanenţă de 28 de zile, după această perioadă oricum ai eliminat-o, pentru că pielea se înnoieşte. Nu mai vorbim despre faptul că zilnic se elimină câte un strat cornos!

Dar nu există niciun tratament pe care să-l pui peste noapte, de exemplu, care să funcţioneze? Eventual să pui şi mănuşi?

Mănuşile înseamnă ocluzie şi orice cremă care este pusă sub ocluzie se absoarbe mult mai repede. Dar nu există un tratament cu care să zici că te ungi o săptămână şi ţi-ai rezolvat pielea pe viaţă. Pielea se reface continuu, ai mereu alt strat de piele.

Nu putem face nicio schimbare de stil de viaţă care să amelioreze această problemă?

A, da: nu mai spăl rufe, nu mai spăl vase, mă dau cu cremă şi mi-am schimbat stilul de viaţă. Dar nici aşa nu-mi pot schimba programul genetic. A, că mi se usucă pielea mai puţin, da. Cremele sunt tratamente locale pe care trebuie să le repetăm. Şi, sigur, să nu mai folosim anumiţi detergenţi, să îi alegem pe cei mai prietenoşi cu pielea.

Nu este posibil ca pielea uscată să fie şi simptomul unui deficit nutriţional?

De fapt, ţine de un deficit metabolic, un proces care aparţine tot organismului. Şi-atunci, sigur, iei un supliment alimentar şi există două situaţii: dacă a fost doar o chestiune temporară, o problemă în alimentaţie, un deficit de aport sau o problemă de absorbţie, se poate regla; dar dacă aşa îţi este programul genetic, nu se reglează decât dacă tu continui să compensezi deficitul.

În afară de pielea mâinilor, am şi cuticulele foarte uscate şi mari. Este adevărat că, cu cât le tai mai des, cu atât cresc mai repede şi mai mari?

Nu, aşa cum nu este adevărat că rasul cu lama face ca părul să crească şi mai des. Vă daţi seama că, aşa, s-ar rezolva chelia bărbaţilor. Cuticulele sunt o structură de piele care, dacă ar fi lăsate în pace, ar creşte cât sunt programate să crească. Chiar n-am văzut pe nimeni căruia cuticula să-i fi acoperit unghia!

Şi, de câte ori mă duc la manichiură, fata îmi spune că sunt „lipite”! Ce înseamnă asta?

Păi, ăsta e rolul lor! Ele sunt lipite pentru că trebuie să vă protejeze baza unghiei. Doamne fereşte să fie dezlipite! Noi greşim că le dezlipim şi le tăiem, pot apărea două boli în această zonă: onixis şi perionixis. Perionixis este boala ţesutului din jurul unghiei (cuticula şi marginea unghiei), onixis este boala unghiei. Sănătos este să ai cuticulele lipite. Dar nouă ni se pare că nu e frumos.

Atunci, ce soluţie există pentru mine? Să nu mai fac nimic cu mâinile?

Nu. Să vă luaţi produse de îngrijire adaptate tipului dumneavoastră de piele: un săpun mai blând, de exemplu, cum sunt cele pentru copii, sau un săpun cu glicerină. Aici depinde de substanţa detergentă, cea care dizolvă impurităţile, dar şi stratul lipidic al pielii. Să folosiţi o cremă bună pentru mâini. E pe încercate aici. Şi crema de mâini trebuie aplicată de câte ori e nevoie.

Am cremă de mâini acasă, am în maşină, în poşetă, am cremă peste tot şi mă dau mereu şi tot nimic.

Păi, înseamnă că n-aveţi una suficient de bună. Schimbaţi crema de mâini.

În concluzie, după examenul clinic în urma căruia doamna doctor a decretat că mâinile mele „arată bine”, aş avea de respectat următoarele recomandări: să (mă) spăl mai puţin pe mâini şi să mă ung cu cremă mai mult, să fac treabă numai cu mănuşi, să folosesc produse de curăţare mai prietenoase şi de îngrijire mai pretenţioase. Deocamdată, am reuşit să fac o singură schimbare: mă dau pe mâini cu cremă de faţă antirid; sunt curioasă ce efect are!

Dacă simţiţi şi voi nevoia unei discuţii cu un medic, vă puteţi programa prin aplicaţia Docbook la specialistul potrivit. Este foarte simplu de folosit şi disponibilă atât pe iOS, cât şi pe Android.

Sursa foto articol

Credit foto: Mircea Popa