Mos Craciun si Iepurele de Paste in Tara Minunilor

Ieri a fost sfarsitul lumii. A Humanic-free day, cel putin fizic; telefonic sunt always available companiei, nici n-am cum altfel. Better safe than sorry, gen.

Dupa o noapte scurta de dormit, lunga otherwise, noua dimineata a fost, ca de obicei, punctul meu terminus de somn. Restul e vrajeala si scormonire in asternuturi, ma prind ca scaiul de tot, pana la enervare-a. Celuilalt. 😀

Asa ca m-am destzelenit dintre florile verzi de pe cearsaf si mi-am mutat fizicul singur langa ibricul de cafea, house-ul din telefon la casti si kitul de make-up din bucatarie. Afara era deja sfarsitul lumii, cu fulgi aruncati, ca parmezanul, printr-o razatoare cat ochiu’ boului. 🙁 🙁 🙁

Planurile mele de piata s-au dus dracului. Si planurile lui de paine prajita cu ardei si gorgonzola, ca lipseste leguma din ecuatie, din cauza intemperiei. Dar el nu stie inca, tot mai doarme.

Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge. Obosit. Cine Georgiana se trezeste de dimineata in ziua ei libera, se culca la loc machiata si mancata, ca afara e inaccesibil. Asa ca am parcurs drumul inapoi spre florile verzi ofilite pe cearsaf si spre wonder-dreamland. 🙂 🙂 🙂

Dupa aproximativ a treia ninsoare si inca pe atata ore de somn, eram gata sa luam ziua de la capat. Eu – sa mai fac o incercare de perspectivizare optimista a situatiei Gidrix + market = love. Deloc. „Bai, esti nebun???!!” – si lil’ Sven ramane poster cu Lavazza – de la mama ei, dar mai mult a lui – in micul sexpressor din mana, face2face cu spectacolul de afara.

Panica in Viorele Land! Cum ajungem cu Alice in Tara Minunilor 3D gen later? Nu stiu, dar sigur Goretex will save the day! Intre timp, niste risotto la plic cooked in pitzi&gospo style a mai inmuiat spiritele vis-a-vis de situatia complicata de afara. I think we’re gonna make it, totusi. Cu mainile in barba si tigarile pufainde mai sus, ne uitam unul la altul si toti 4 se uita la perdeaua alba din fata geamului. Pe fata de dinafara. E 11 martie si cerne ca la balamuc.

Spre evening, ce noroc, norii s-au mai „razbunat”, Cosbuc-style, spre unul dintre punctele cardinale care nu ne privea in drumul nostru, asa ca ne-am afundat la timp, cu creierii intinsi de libertate, in ochii verzi mai mult shui decat Feng ai lui Johnny Depp – the mad hatter in poveste.

Dispozitia iti face tot filmul din filmul asta. Poti sa simti ca ametesti – e sigur de la efectele speciale ;), o sa simti sigur ca te umfla rasul pe sus cand iepurele cel nebun descopera lingura pe lumea asta a mia oara, o sa simti sigur ca pleci acasa Alice si ca poti face ce vrei, pentru ca ti-ai recapatat „muchness-ul” si ca, after all, the best men are MAAAD!! 🙂 🙂 🙂

Asa ca, @return, planurile de hommie-style evening s-au dat peste cap de trei ori ca Greuceanu si in The Gang se transformara. Ne-au atras niste friends. Ne-a tinut the music. Inca o seara plauzibila de dixtractie. Inca o zi de shoemanic afterwards. Fiecare pe gestiunea lui. Ca sa ne iasa inventarul emotional bine. Maxim am zis! 😀 😀 😀