Aveam rezervare cu avans plătit la greci încă din februarie, aşa că nu era să-mi anulez vacanţa doar că Tsipras nu se înţelege cu UE. La Bucureşti, televizoarele erau pline de referendum, mişcări de stradă, cocteiluri Molotov la Atena. Dar grecul meu îmi scria că totul e bine, pace şi vreme de plajă. Fix ce voiam s-aud. „Ce să zică şi el!”, cârcotea iubitul soră-mii, singurul îndoit (aşa de tare, că l-a şi luat durerea de spate) în legătură cu această excursie. Adică, pe bune, nu ne codeam eu şi bărbatu-meu, cu mine gravidă în şase luni şi ăsta micu’ mic până-n doi ani, care traversam de capul nostru munţi bulgăreşti şi mări greceşti, şi se tot frichinea el, bărbat în toată firea, pasager de autocar, adică fără griji. Băi, tineretul ăsta şi-a pierdut ceva pe drum. Şi nu pe drum de munte.
Români, cuceriţi Grecia, că vă lasă
Este al doilea an când alegem Thassos pentru concediul „ăla mare” – probabil expresia se referă la gaura din bugetul familiei, că, altfel, am mai stat nişte săptămâni la noi pe litoral, super low-cost, că ne permite cazarea, din fericire – şi asta pentru că e cea mai apropiată insulă grecească, adică potrivită călătoriei cu maşina. N-are rost să justific modalitatea de transport aleasă, oricine are în posesie un copil s-a prins deja cum e cu logistica, mai ales în vacanţe.
Şi prima dată, şi acum am ales ruta cea nouă, care ocoleşte Sofia şi penetrează Grecia pe la punctul de frontieră Makaza-Nimfea, apoi cu traversare pe feribot la Keramoti; e drum de vreo 8-10 ore până pe insulă (şi, atenţie, pe feribot stai cam 45-60 de minute), deci lejer, cam ca pân’la Botoşani. Bine, ai nevoie de un GPS bun şi actualizat, să nu te ocolească cu sutele de kilometri, că ruta asta, în afară de faptul că e nouă, mai e şi prin munţi, ceea ce lui „Marcel” nu-i prea place. Cu legendara poliţie bulgară n-am avut treabă nici atunci, nici acum; o fi din cauză că e drumul mai puţin popular şi că noi călătorim noaptea, de obicei. Oricum, am fost cu vinieta la zi şi viteza la limită, aşa că all good.
Şi-acum, trec la observaţiile despre atmosfera de la greci versus ce se vede în jurnalele de ştiri de la noi.
Ce se vede la noi: bănci închise, cozi la bancomate, lumea e disperată că moare de foame fără bani.
Ce se-ntâmplă în Thassos: am văzut cozi de 3-4 persoane la bancomatele din capitală (Limenas); arătau a turişti. În rest, cu cărămida de cash la tine te descurci oriunde, plăţile prin POS funcţionează – comercianţii care refuză plăţile cu cardul (pe motiv că-şi vor recupera banii abia la Sfântu’ Aşteaptă, când s-or relua tranzacţiile bancare) pot fi reclamaţi de client şi vor fi amendaţi.
Ce se vede la noi: bănci închise înseamnă lipsă de lichidităţi, tranzacţii blocate, probleme în aprovizionarea agenţilor comerciali – adică nu mai găseşti benzină, mâncare, băutură, servicii etc.
Ce se-ntâmplă în Thassos: supermarketurile sunt pline, tavernele gătesc pe bandă rulantă, am alimentat fără probleme la trei benzinării de pe insulă, n-am rămas fără apă, hârtie igienică sau fructe, la farmacie găseşti ce-ţi trebuie – Doamne fereşte, mai bine să nu-ţi trebuiască – pe plajă e acelaşi frappe infect (în afară de ce-am consumat în Port Vathy, Marble Beach), dar asta-i de la ei, nu de la criză. Ce am găsit diferit (cred că e diferit, nu mai ţin minte exact situaţia de anul trecut) e că suferă tare la capitolul zemuri din fructe: fresh-uri, limonadă. Ori n-au deloc (de cele mai multe ori, nici nu le au trecute în meniu, cică le fac especially for you), ori le au la nişte preţuri de meniu complet de împinge tava la Costineşti: 4 euro paharul de fresh de portocale, 6 euro carafa de 500 ml de limonadă. A, şi-am mai avut neplăcerea să gust supă la plic într-o tavernă de plajă, dar nu ştiu dacă să pun asta pe seama crizei sau a nesimţirii patronului – care se preocupa intens de fundalul sonor, de altfel, cu arii celebre de operă…
Ce se vede la noi: grecii n-au bani, aşa că vor să ia şi pielea de pe turişti.
Ce se-ntâmplă în Thassos: preţurile sunt la fel, cel puţin la mărfurile din sfera mea de interes: suveniruri, ulei de măsline, condimente, articole de plajă, nimicuri din astea. La preţul benzinei n-am fost atentă, dar presupun că-l influenţează mai puternic cotaţia barilului decât nebuniile lui Tsipras. La taverne mănânci tot cu 20-30 de euro un prânz în doi nesătui. Am auzit că preţurile la cazare ar mai fi scăzut din cauza anulărilor, dar n-am verificat; noi am plătit suma stabilită încă din februarie.
Ce se vede la noi: sute de turişti şi-au anulat vacanţele în Grecia de frica situaţiei economice, mai ales.
Ce se-ntâmplă în Thassos: într-adevăr, anul ăsta, în plin sezon (10-17 iulie), insula mi-a părut mai puţin aglomerată decât anul trecut (jumătatea lui septembrie). Dar mai plină de români, adică la tot pasul, nici n-avea rost de „pardon” în engleză. Şi-or fi anulat alte naţii vacanţele în Grecia, dar românilor le e mai frică să-şi piardă avansul plătit decât să şi-o ia de la Tsipras. Şi la grecul de ne-a ţinut în gazdă a fost o anulare cât eram acolo, dar nu români. Cert e că, anul trecut, ne-am intersectat cu două cupluri de turişti la Giola, atât; anul ăsta, abia am avut loc să ne facem nişte poze decente. Ce să zic, or fi venit toţi să sară în cap de supărare pe marginea situaţiei economice dezastruoase.
Ce se vede la noi: grecii sunt disperaţi, se agită în stradă, fac greve, blochează servicii publice.
Ce se-ntâmplă în Thassos: să-ţi spun că grecul meu îşi bea cafeaua în balcon, netulburat de nimica-nimicuţa, în fiecare dimineaţă, timp de o oră jumate? Să-ţi spun că siesta e sfântă în continuare şi că lucrătorii din servicii nu asudă mai abundent ca să mulţumească turiştii? Poporul ăsta are ritmul lui şi nu cred c-o mână de agitatori poate să-l schimbe fundamental. La fel cum nici românul, ca popor, nu poate ignora capra vecinului, de exemplu.
Deci nicio panică la greci, cu bani cash nu te îneci.
Du-te cu încredere, trimite-mi şi o védere.
No Comments