Deşi am purtat, adesea pe nedrept, un halou de şoarece de bibliotecă în anii de şcoală, nu m-am dat niciodată în vânt după romanele epistolare. Probabil pentru că, în toiul liceului, îmi trăiam propria poveste de genul ăsta, o corespondenţă de doi ani de zile cu un „tip” cunoscut într-o tabără. Trăiam pentru notele de zece, muzica rock şi scrisorile de la acel băiat, cu doar un an mai mare decât mine, care mi-a sucit inima şi intelectul în munţii Harghitei în ’97.
După doi ani de adunat plicuri în teanc şi de ostoit dorul unul de celălalt cu casete video trimise prin poştă, corespondenţa s-a cam stins când el a venit în Bucureşti, la facultate. Lui i-a luat Capitala minţile, mie mi-a luat BAC-ul sufletul, şi iac-aşa ne-am răcit de parcă nici nu s-ar fi consumat atâta salivă pe lins timbre. Şi viaţa a continuat.
Concurs de scriitură din inimă
După 14 ani de la tabăra cu pricina, el m-a regăsit şi mi-a adus scrisorile înapoi. Bine, m-a şi cerut de nevastă, am făcut un copil etc. etc., n-are rost s-o lungim, c-am ajuns în ziua de azi.
Aşa că spun: avem concurs de scriitură de dragoste, să folosim sărbătorile astea roz şi dulci drept pretext. Cu dragă inimă, cei de la TopLine mi-au încredinţat câte un cadou pentru cele mai frumoase trei declaraţii lăsate aici, sub postare.
Cadourile sunt trei kituri Cute Couple by OPI, care cuprind: lacuri de unghii în două dintre cele mai „iubăreţe” culori ale gamei – OPI Red & Elephantastic Pink – plus un set de opt Note Cards, pe care poţi să-i scrii jumătăţii tale toate cuvintele frumoase, oricând simţi nevoia să-ţi pui dragostea negru pe alb. Cu unghii roşii, bineînţeles.
Prin urmare, comentează cu patos aici, dă like pe Facebook paginii TopLine Europa, iar pe 24 februarie, de Dragobete, o să aleg cele mai frumoase trei declaraţii de dragoste, care vor fi răsplătite, de Topline, cu câte un Cute Couple by OPI.
Hai, sănătate, amor şi spor!
11 Comments
Cri
11 februarie 2015 at 4:30 pmNu am sa va spun chiar o poveste de dragoste, dar am sa va spun povestea noatra. Se facea ca era mijlocul lui iunie, undeva prin 2007. Totul a inceput la un gratar, eram o gasca mai mare de prieteni si bineinteles ne simteam bine. Era bezna, era muzica, era galagie! Va imaginati voi! Era chiar o vara calduroasa, aveam pantaloni scurti si toata lumea imi admira picioarele lungi si frumoase 🙂 chiar si el! Asa frumoase ca din haosup care era acolo m-am atins de gratarul incins si m-am fript. Noroc de el ca era cel mai atent dintre toti (si cel mai treaz) si a avut grija de piciorusul meu, si asa nu mi-a ramas nici un semn! Si uite asa de la un incident neplacut am ajuns sa vorbim, sa vorbim si iar sa vorbim. Am vorbit toata noaptea aceea, am vorbit si dupa, si au trecut multi amo de atunci, si suntem fericiti si ne traim povestea de dragoste si acum. 🙂 cam aceasta este povestea noastra!
Viorica
11 februarie 2015 at 9:53 pmDe cand ne-am cunoscut si pina astazi declaratia mea de dragoste pt sotul meu este acest cantec care exprima exact ce am simtit atunci cand ne-am cunoscut;)
Barbra Streisand & Bryan Adams- I finally found someone
https://www.youtube.com/watch?v=r7I-cNLXMxI
Raluca Rizolu
12 februarie 2015 at 12:51 pmLa noi a fost foarte simplu.
El: Te iubesc
Eu: Multumesc
A urmat un inel ascuns in inelarul unei manusi rosii, o nunta ca in povesti si 2 baieti minunati. In continuare ii multumesc ca ma iubeste 🙂
Elena
12 februarie 2015 at 1:09 pmIn Octombrie, se vor face 15 ani de cand suntem impreuna, iar putin mai devreme, in August, 4 ani de cand suntem casatoriti. Uitam cateodata data aniversarii nuntii pentru ca o tinem pe prima, ziua in care ne-am uitat unul la altul (dupa ecranizarea “Gladiator” in cinema-ul vechi si friguros Republica din Iasi, si cateva lacrimi varsate pe ici pe colo – din cauza filmului, nu de altceva) si ne-am dat seama ca am fost prieteni buni atatia ani, si ca de fapt puteam fi mai mult.
Am “pierdut” multi ani, ca ne stim din clasa a 2ª, dar abia in liceu ne-am apropiat foarte mult. N-as exagera spunand ca ne-am trait viata impreuna: am fost colegi de scoala si de banca, colegi de facultate, prieteni, prieteni foarte buni, cei mai buni prieteni, iubiti, si apoi soti.
Impreuna suntem o echipa, ne ajutam si ne respectam, ne iubim si ne criticam cand e cazul, ne distram si suferim impreuna. He’s the other pea in my pod, ca sa spun asa. Nu ne dam in vant dupa declaratii marete sau gesturi cu parfum de Valentine’s Day, pe care nu-l sarbatorim, dar “Te iubesc” se aude zilnic in casa noastra. Si e la fel de sincer ca acum 15 ani. 🙂
Ana Chitulescu
12 februarie 2015 at 1:20 pmCum fiecare poveste e speciala, nici a noastra nu e mai prejos. Numai ca am avut un inceput de dragoste ca in filme…el cu alta, eu tocmai incheiasem relatia. El frumos, eu indragostita pana peste urechi asa ca am actionat. Numai ca s-a lasat cu amenintari din partea fostei, politie, telefoane aruncate in capul celor ce au calcat stramb, demiteri de la birou, si cu toate problemele de atunci, toate la un loc au facut ca dragostea sa fie si mai mare. La nici 3 ani de atunci, acum avem impreuna casa, masina, casnicie si cel mai de pret lucru pe micutul gigant Mario de 4 luni. Plus, in loc de o poveste siropoasa de dragoste, avem un triller romantic cu final superb.
Oana J.
12 februarie 2015 at 1:43 pmCe delarație mai mare de dragoste pot face decât să spun că sunt însărcinată cu al treilea copil al aceluiaș bărbat, soțul meu :).
ramona
12 februarie 2015 at 2:19 pm-Ce simţi pentru mine? -Păi,cum să-ţi zic?! În fiecare zi e diferit, şi de fiecare dată sunt fericită că m-ai ales pe mine. Îmi place să te privesc copil în pozele alb-negru, să urmăresc ce schimbi în tine, şi cum te schimbă timpul. Mă-ntrebi ce-mi place la tine? Păi, cum să-ţi zic? Mă faci fericită. Sunt vulnerabilă cu tine şi fericită. Ştii totul. Mereu mi-a fost frică de riduri, dar cu tine bătrîneţea mi se pare o azimă a împăcarii cu sine. Mereu mi-a fost frică să par de-a dreptu’ nebună în deciziile mele, dar cu tine îmi pot permite aceasta. Mă faci să gîndesc cu spaimă că dacă te pierzi sunt gata să te aştept o viaţă. Mă faci mai bună decît sunt pentru că crezi. Sigur, uneori e greu. Uneori, eşti, cu adevărat, insuportabil. Uneori vreau să plec. Uneori obiceiul tău de a pipăra excesiv mîncarea mă scoate din minţi. -Mă iubeşti? -Păi,cum să-ţi zic? Vreau să mă trezeşti în fiecare dimineaţă. Vreau să-ţi pot alina orice durere. Vreau să am copilul tău. Vreau să-ţi gătesc prăjitura ta preferată şi să văd cum te alinţi cu ea. Vreau să fii fericit, aş vrea să te pot face fericit. Vreau să murim la bătrîneţe, dar vreau să trăieşti mai mult ca mine, ca să le zici nepoţilor şi mai departe o poveste lungă şi frumoasă, a noastră. Te iubesc? Nu ştiu definiţia dragostei, dar dacă e dorinţa mea să te văd fericit, atunci, cu siguranţă, da!
Pam Pam
12 februarie 2015 at 6:42 pmDeclaratia noastra de iubire suna asa: te iubesc pana la cer si inapoi, in zig zag si de doua ori! Acum declaratia se face in 3.
Maria
15 februarie 2015 at 3:44 pm„Niciodată” ai spus sau doar ai gândit, când ne-a întâlnit Viaţa, speriat fiind de Iubirea ce se năştea între noi, din noi. Atunci, în sufletul meu s-au petrecut într-o clipă triste schimbări: ce era neînălţat s-a şi năruit, ce era neînflorit s-a şi veştejit, ce era nenăscut a şi murit; izvorul a secat, seninul s-a înnorat, ziua s-a înnoptat, primăvara s-a întomnat. Speranţa, speriată şi-a luat vacanţă.
Am încercat, am vrut să salvez ceva, totul, şi-am adăugat un cuvânt. „Ca niciodată” am zis şi, în aceeaşi clipă, în sufletul meu s-au petrecut fericite schimbări: a aflat el (sufletul) că-i în stare să zboare şi şi-a dorit de îndată să devină mai bun. A hotărât că niciodată nu va spune „niciodată”. Speranţa s-a întors imediat din vacanţă şi a-nceput reparaţiile capitale în şantierul sufletului meu: naştere, înălţare, înflorire şi ce va mai fi să fie.
E primăvară! Ştii?
Te iubesc! Simţi?
Mihaela
19 februarie 2015 at 7:33 pmNu am talent de narator si nu stiu sa astern pe hartie clipe si eternitati stiu doar ca de 13 ani dragostea noastra e ca o ploaie de vara, pot pasi desculta pe asfalt fara sa ma ud.
maria poenaru
20 februarie 2015 at 8:35 pm‘m-am indragostit de tine, te iubesc si vreau sa fiu cu tine! ” asa suna mesajul trimis pe telefonul mamei(curajos 😀 ), intr-o seara de iunie de catre cel care mi-a furat inima si care imi este alaturi de 11 ani.