Menu
POVEŞTI

Oglindă, oglinjoară, cine de invidie o să moară?

femeie speriata surpriza

Eram chitită să scriu azi ceva despre travaliul meu zilnic pentru o manichiură decentă, dar, mă rog, e un subiect etern valabil, merge oricând, l-am lăsat fără regrete deoparte când mi s-a întâmplat asta azi în parc:

Suntem cam aceleaşi femei-aparţinător de kinder-i care ne întâlnim zi de zi în parc, ne ştim, ne vorbim uneori, ne angajăm în jocuri cu ăştia micii, dar nu pot spune că mamă, de cătâ socializare am parte cât mănâncă Victor nisip! Asta e ideea când ies cu el în parc, să-l păzesc cât mănâncă nisip ca să pot regla situaţia, nu s-o ard pe strasse cu restul de mame, bone şi bunici. Totuşi, ca în orice comunitate cât de cât stabilă, ne-am mai anturat una cu alta în funcţie de vârstă, interese, aplecare către mascara şi tenişi cool… din astea de suprafaţă, pe baza cărora mai schimbi o vorbă.

Între ele e o tipă tare simpatică prin felul de-a fi şi destul de cochetă prin cel de-a arăta. Mă rog, sprâncenele semi-permanente sunt un pic prea pigmentate pentru gustul meu, în schimb genele false sunt puse finuţ, doar cât să-i umbrească un pic misterios ochii frumoşi. Are părul vopsit într-o nuanţă plăcută de castaniu-roşcat, însă, din păcate, îl poartă mereu strâns în coadă. Ceea ce nu-i deloc rău, că asta-i dezveleşte trăsăturile minunate ale feţei, dar sunt tare curioasă cu cât mai bine ar arăta cu părul desfăcut.

Zâmbeşte mereu şi vorbeşte plăcut, dar ferm cu copilul ei, nu-ţi dă sfaturi nesolicitate şi uneori are o atitudine naivă de la care mă umflă râsul pe dinăuntru pe mine, mama atotştiutoare.

Are o siluetă de 36-38, aş zice, pe care-o îmbracă normal, de parc, fără excese sau brand-uri la vedere, corect şi plăcut. Poate la încălţăminte aş mai sfătui-o de una, alta, că pare un pic bătrânicioasă şi îi iese din contextul imaginii generale. Dar, mă rog, poate atât îşi permite, poate asta îşi doreşte.

 

Nu schimbăm multe vorbe de obicei în afară de saluturi, dar azi ne-am lansat, împreună cu o bunică, într-o discuţie despre slăbit:

Bunica: Da, fii-mea s-a îngrăşaaaat… nici când era gravidă nu era atât de grasă…

Tipa: Dar nu-şi refuză nimic, nu?

Bunica: Nu prea..

Tipa: Eh, lăsaţi, mai bine aşa, decât să tot îţi pui restricţii, restricţii şi să nu slăbeşti…

Eu: Nu există să nu slăbeşti dacă mănânci cu atenţie, sănătos, dacă nu mănânci seara…

Tipa: Eeee, dacă sunt probleme medicale, nu slăbeşti… Oricum, nici eu nu mai slăbesc cum slăbeam odată… Adică, eu eram de 50-51 de kilograme, acum nu mai reuşesc să scad sub 53-54…

Bunica: Haideţi, că arătaţi foarte bine, nici n-aş zice că aveţi copii… (Cum adică? Hai, că nu e chiar aşa de slabă!!!)… de 27 şi 29!

Eu: De 27 şi 29 ce??? Ani???

Tipa: Da! Şi râde cu delicateţe şi fluturat de gene.

Eu: Dar câţi ani aveţi??

Tipa: Aproape 50.

Eu: Nu cred!! Haideţi, doamnă!

Tipa: E, data viitoare vin cu buletinul, să vă convingeţi!

Haide, breee, nu există aşa ceva, e prea SF, femeia se poate bate cu Monica Belucci la aptitudini de păcălit vârsta!

Eu: Păi, la ce vârstă aţi făcut băiatul? Adică piciul care şi-a parcat motocicleta de plastic lângă căruţul nostru.

Tipa: Păi, eu nu sunt mama. Sunt bona!

Mi-a dat la temelie. Mi-a dat la temelia mea de mamă disperată după cochetărie şi super obosită că nu mai găseşte bonă de trei luni de zile. M-a făcut în cele două feluri care pe mine mă dor momentan.

Eu: Aaaaa, credeam că aţi mai făcut unul acum, la „bătrâneţe”. – Eram foarte sigură că tipa va gusta gluma, altfel n-aş fi îndrăznit, jur.

Tipa:  Daaaa, copil mic îmi mai trebuia mie…

Victor o tăiase deja spre balansoare, aşa că trebuia să părăsesc discuţia, din păcate. Oricum, o derulam intens în cap întru neuitare, ca s-o pot reproduce aici. Moment în care doamna în vârstă, care stârnise discuţia, îmi strigă de lângă tipa bună:

Păi, să ştiţi că e şi bunică!

Auziţi, ştiţi ceva? Ia, mai lăsaţi-mă, că eu sunt cam paradită zilele astea!

Fără mişto, acum: femeia este uau! pentru vârsta ei, am vrut să mă trag într-un selfie cu ea, dar mi-era că-mi ia faţa grav. Şi că o să se simtă ca-n faceţi poze cu maimuţa şi n-o să accepte.

Felicitări, doamnă, că arăţi aşa după doi copii şi continuaţi s-o faceţi crescându-i şi pe-ai altora!

Sursa foto

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

4 Comments

  • Dana Afr.
    17 martie 2017 at 3:33 pm

    omg, vrem dovezi, vrem poze, vrem sfaturi, vrem training cu doamna din parc 😀 in ce parc mai exact? si in jurul caror ore? 😀

    Reply
    • Idriceanu
      17 martie 2017 at 3:37 pm

      :))) când o mai văd, jur că o rog să facem o poză. E un părculeţ-loc de joacă prin spate pe la rond Alba Iulia. Eu mă întâlnesc cu ea în prima parte a zilei.

      Reply
      • Dana Afr.
        17 martie 2017 at 6:14 pm

        😀 am notat. cineva sa o „prinda” si sa extraga informatiile pretioase 😀

        Reply
        • Idriceanu
          17 martie 2017 at 6:38 pm

          :)))) succes!

          Reply

Leave a Reply