Orice patima se intampla cu un motiv

M-am tatuat in vinerea mare. No blasphemy attached, dar asa am ales eu sa patimesc. Si inca n-a fost destul, nu m-a durut cat sa ma cracesc pe scaun. Au contraire, l-am si directionat pe domnul on FB in cursul actiunii, ca doar traim in timp real, right? 😀

Acu, pe mana mea dreapta scrie „Totul se intampla cu un motiv.”. Ca sa-mi pot da singura cate una-n mufarina de cate ori uit asta si ma enervez subit pe viata, pe stilul n-am probleme, ia sa-mi fac niste. 😉

Da’ nu te gandi ca odata ce-am iesit cu mana infoliata pe strada s-au rezolvat toate subit. Chiar am mai avut niste gauri dubioase in zen these days. Pe chestii fix de kkt. Gen mama, fata buna, face salata de boeuf paket si-i da drumu spre Buc., cu warning sms dupa ce cozonacul&co. plecase deja de pe loc.

O iau razna din teama ca se invata asa, cu anuntatul post-send, si se trezeste paketul singur pe strazile din capitala, ca eu o ard aiurea cu alte planuri. Si din zenul si sfintenia zilei de Paste am raspuns telecomunicativ raspicat, unfortunately. La care mom, probabil la randu-i intr-un proces de zen acquiring, o baga pe aia molesitoare de nervi: „In regula, nicio problema. Pup.”

Sa-mi dau doua palme si cu tatuajul peste bot! Cu Dumnezeu inainte si prin preajma mi-am setat optim programul si starea, nu mi-ar fi rusine! Am ridicat paketul, am si mancat bufetul, ceea ce m-a scutit de extra cooking, bonus timp available for some delayed work. 😉

Plus ca I got together with my sister, ca n-am mai vazut-o la oki de cand avea parul scurt! Deci tragem si linie si, cu maxima rusine, spunem, eu si mana mea tatuata: „Mama, iarta-ma, ca am pacatuit! Iar m-am enervat pe tine!”

I know, 8 martie e de mult sub pres. Dar zic: niciodata nu-i prea tarziu to get so personal with mom. Let’s zen together, chiar daca separate de 1/2 de tara! 😉