Pantofi cu paine cu dragoste

Plecam de la premiza ca-mi plac pantofii, da? Bine, toata lumea stie ca e putin spus, dar s-o pastram in termenii normali la cap ai problemei. 😀

De asta am m-am dus sa vand pantofi la Humanic, de asta incaltarile mele au primit 1/8 din si-asa vastele mele apartamente 😀 (cu toate ca mi-ar folosi mult mai bine spatiul respectiv), de asta nu port niciodata – discutabil concept, dar, orisicat, de la foarte rar in sus – aceeasi incaltaminte doua zile la rand, de asta stiu cum se ingrijeste o pereche de pantofi mult mai bine decat stiu cum se creste un copil.

Imi construiesc lookul de la incaltaminte si, la fel, il construiesc si pe-al celorlalti. Mai ales al barbatilor. In capul meu, ofc. 😉 Daca omul e deja acceptabil, first look e la incaltaminte. Al doilea look e… nevermind, acum vorbim de pantofi. 😀

Eram intr-o zi @ work. Gen prospatura, nici nu trecusera vreo doua saptamani de la angajare. Ma intalnesc cu un tip in lift si ne acompaniem pana la 4. Am timp sa-i vad pantofii. Awesome la modul bancului: „Pot sa te ating? – Du-te, ma, in p*la mea!!“ Ha! Tipul de piele intoarsa cu firul scurt, aspect vintage, un albastru inchis spre gri, sireturi subtiri tubulare, fix cat trebuie, totul terminat intr-o talpa de talpa (fix aia cred ca era – o sa-l intreb, anyway :D) senzationala.

Singura problema (a pantofilor, si a tipului – el deloc de neglijat – desi inelarul stang o ardea bling-bling) era starea destabilizata a outfitului de la manseta pantalonilor in jos. Din principiu si multiple traininguri Humanic, n-am cum sa accept moloz pe orice tip de incaltaminte si pe orice tip de vreme. Daramite pe frumusetile astea pe care mi-au facut okii ca la sarpe pana la etajul 4.

Asa ca i-am zis. Nici nu cunosteam omul. Nici nu mi-a pasat de ochii lui mai albastri decat pantofii. Sau de functia pe care-o putea avea in zona (are, are, am aflat afterwards :D). I-am zis: „N-ai deloc grija de pantofii astia. E pacat.“ S-a resemnat cu dreptatea mea pe bombeurile lui. L-a salvat usa de la lift: a coborat la 4. Eu am oftat pana la 5. Pentru pantofi.

PS. O relatie sanatoasa, in viziunea mea pantofistica e asa: eu ma pricep la asta mult mai bine ca tine. Hell, I was trained for it! 😀 Asa ca let it go. Singurele raspunsuri pe care le accept in discutiile despre pantofi cu el sunt: „Da, draga, ai perfecta dreptate!“ 😉 Si daca n-aveai shoemanic potential apriori, fii sigur ca nu te aflai aici. 😀