O treabă de bază după ce ai copil e că intri într-un amplu proces de reeducare. Ce atâtea seminarii de dezvoltare personală, ce acţiuni de voluntariat, ce şedinţe costisitoare şi istovitoare de terapie, ce mers la biserică – doar fă-ţi rost de un copil la casa ta şi savurează-ţi transformarea pentru care o să-nghiţi, de multe ori, în secul femeii egoiste care-ai fost pân-atunci.
Partea şi mai bună din toată afacerea asta, de adunat şi testat instrucţiuni pentru crescut un copil normal la cap, e că descoperi nişte metode minunate – şi foarte eficiente – de educat şi bărbatul, fără să-i laşi impresia frustrantă că faci asta. Adică e important să nu te pui pe treabă explicit, că-i strici orice poftă pentru dezvoltarea personală „de dragul copilului” – aşa cum, în mod sigur, într-o măsură sau alta, şi-a propus şi dumnealui odată ce v-aţi văzut cu ăla micu’ de astalaltă parte a burţii.
Flotări cu optimismu-n spate
Dacă, pân-acum, tactica ta principală prin casă era jocul de putere – pe stilul „Pune-ţi pantalonii în şifonier! Du maşina la spălat! Adu-mi toţi banii de salariu! Nu ieşi cu băieţii fără mine!” şi restul de cicăleli atât de lipsite de efect pe termen lung – iată că literatura de parenting îţi poate dezvălui, dacă eşti vigilentă şi doritoare de pace, desigur, orizonturi noi de coabitare roz cu domnul. Care domnul, pe lângă că s-a corodat deja pe toate părţile de la toate vorbele de bine dintre voi, s-a mai şi pleoştit pe relaţie de când aproximativ toată atenţia ta s-a mutat pe proaspătul copil din domiciliu.
Aşa că merită din plin să-i ridici optimismul, încrederea în sine şi dorul de tine cu următoarele scheme:
1. Arată-i câtă afecţiune poţi (sau mai eşti în stare după ce, la modul cel mai afectuos, ai petrecut ziua întreagă cu copilul). Şi ce dacă lasă haos în urma lui ca melcul muci, aminteşte-ţi că tot ce contează e armonia relaţiei voastre. Această iubire necondiţionată nu-ţi garantează că-şi va pune lucrurile la loc mereu sau imediat, dar, în mod sigur, va fi mult mai dispus s-o facă atunci când, după secole de drăgălăşenie necondiţionată, vei exploda cu cinci limbi de venin care-i aduc aminte de alte vremuri.
2. Încurajează-l, în orice-ar fi implicat. Că-i vorba de bătut cuie sau bătut palma pentru o afacere babană, de făcut muşchi sau o salată proteică pentru noul său regim, de schimbat roata cu pană în pustietate sau de schimbat scutecul în camera „Mama şi copilul” de la mall, el trebuie să afle de la tine că e pe drumul cel bun, că poate face orice şi că data viitoare sigur o să-i iasă – pentru asta ultima asigură-te mie-n sută că acum n-are nicio şansă, altfel zice că-l iei la mişto. Încurajatul ăsta îi stimulează independenţa şi, Doamne ajută, într-un viitor nu prea îndepărtat, o să rămâi cu un singur copil în casă – doar ăla pe care l-ai născut tu însăţi.
3. Ascultă-l şi empatizează. Chiar dacă debitează numai lucruri fără niciun interes pentru tine, într-un ritm de discurs care te scoate din minţi, mai ales că te-a întrerupt din singurele zece minute de relaxare prinse pe ziua în curs. Ascultarea şi rezonarea sunt eforturi care vor fi răsplătite cu un sentiment trainic de încredere pe care bărbatul îl va avea în tine. Adică simte că ai rămas acolo şi pentru el, nu doar pentru copil.
4. Disciplinează cu calm. E alegerea ta să te enervezi din cauza a ceva ce bărbatul a făcut – fără rea intenţie, desigur. Bineînţeles, tu te aştepţi să fie deja la vârsta la care să-şi strângă jucăriile când nu mai are nevoie de ele, dar, dacă femeilor dinainte nu le-a reuşit asta cu el, măcar ocupă-te de acest aspect ca lumea. Un ton egal, chiar cu un spârc de drăgălăşenie – dacă te mai ţine artera carotidă – îţi aduce mai multe rezultate decât dacă-ţi arde gura-n flăcări. Bonus, când o avea chef de harţă, n-o să-ţi mai poată servi argumentul „Lasă, că şi tu urli şi te-aude copilul!”.
5. Verbalizează-ţi sentimentele. Cum să ştie bietul om ce se zvârcoleşte în tine dacă tu-i răspunzi „N-am nimic!” şi-i dai cu tifla? Dacă vrei să-i pese de sentimentele tale, arată-i-le, ca să le cunoască. Şi pe cele negative, dar şi pe cele bune – că mereu se simte şi el un pic responsabil de bucuria ta şi i se înmoaie inima. Şi cere-i ajutorul, nu mai face pe lăuza martiră mânată în luptă de teroarea gândului că nu eşti o mamă bună dacă-ţi iei jumate de oră liber, pentru stat cu ochii-n soare sau în vitrina vreunul magazin.
6. Stabileşte reguli, pe care să le respectaţi amândoi. Şi fii consecventă în treaba asta. Chiar dacă el nu e. În curând, îi va fi atât de ruşine încât o s-o facă. Sau o să-ţi spună pe şleau că poţi să-i agăţi regula-n cui, lui nu-i convine. Şi-atunci ar fi bine să bagi repede la înaintare punctele trei şi patru de mai sus.
7. Tratează-l cu respect. Asta se presupune c-o aveam la începuturile relaţiei, când eticheta era mai strictă şi mişcările dintre voi doi mai ca pe gheaţă subţire, dar s-a dus naibii pe parcurs, odată ce l-ai obligat să-şi schimbe prietenii, garderoba, freza, gusturile culinare şi, în general, tot ce părea să-l definească la început. Ia întoarce-te tu la punctul trei şi mai întreabă-l, din când în când, de sănătate. Sau despre ce-şi doreşte, cu adevărat, în viaţă. Şi ai grijă să nu-l iei peste picior măcar cu asta. Că binele o să ţi se-ntoarcă înzecit când oi fi şi tu demoralizată, în căutare de confirmări şi bucurii noi în viaţă.
8. Dă-i libertate. Bine, oricum şi-o poate lua singur. Ideea e să i-o aprobi, să fii împăcată cu asta şi chiar să-l încurajezi să-şi ia minutele, orele, zilele lui departe de familie. În cele mai multe dintre cazuri, bărbatul oricum e plecat doar cu fizicul, că-i ocupăm suficient gândurile şi când nu-i prin preajmă; dacă simţi că asta nu mai e valabil, zic să te antrenezi urgent pe punctul trei.
9. Nu-i ţine isonul în crize. Vai, dar pare mai tentant decât un site cu reduceri să-i urli înapoi atunci când el urlă înainte. Deşi bărbaţii nu prea urlă, dacă stau să fac o retrospectivă… Mă rog, e vorba de momentele alea de cumpănă în care ai o satisfacţie atât de mare să-i ţii contră, încât numai regretul de după i-ar putea fi egal – if you really mean it. Şi tot n-aţi rezolvat nimic, oricum nu vă mai auzeaţi unul pe altul. Cum te-nvaţă maeştrii în parenting să ieşi din crize cu ăla micu’? Încearcă s-o previi; dacă nu ţi-a ieşit, încearcă să rămâi calmă şi să empatizezi cu nervosul; dacă nici asta nu ţi-a ieşit, ia du-te tu frumuşel să te răcoreşti unde vezi cu ochii şi fă şi părţii adverse o recomandare în sensul ăsta. Poţi spera că, pe termen lung, o să înveţe să-şi consume nervii la sală, iar ţie o să-ţi rezerve doar discuţii în contradictoriu cu calm.
10. Fă-te atrăgătoare. E greu, frate, cu copil mic, cu casa vraişte şi cu pretenţiile altora. Eu n-am privit-o niciodată aşa, au fost 100% pretenţiile mele. Şi machiatul şi coafatul şi scăpatul de kilogramele în plus şi toate lucrurile pe care le făceam şi-nainte de copil, numai că în alţi timpi. Nu m-am făcut atrăgătoare după născare ca să-mi ţin bărbatul mulţumit – el era mulţumit dacă ţineam copilul în viaţă, că eram amândoi nişte nepricepuţi – ci să mă ţin mulţumită pe mine. Iar eu mulţumită însemna copil liniştit, iar asta-i magie în ochii bărbatului – care prinde şi el mai mult curaj la „manevrat” puiul de om. Revenind la comparaţia cu tehnicile de parenting: încă din primele zile de viaţă îţi poţi stimula copilul prin joc, îl poţi ajuta să se dezvolte, să se bucure, să uite de durerile lui inexplicabile, să relaţioneze cu tine. Te-ai făcut atrăgătoare pentru el şi ai devenit centrul universului său. Nu cumva erai asta odata şi pentru bărbat? Dacă omu’ şi-a pierdut centrul, nu vezi acum că e bezmetic?
No Comments