Menu
filosofeala

Părinţi cu minte, copil „cuminte”

copil cuminte

Multă lume îmi ştie copilul de pe Facebook. Uneori, se-ntâmplă să-l ştie mai multă lume decât cei care mă ştiu pe mine, că are o reputaţie deja. Anyway, dat fiind că doar o mică parte din „fani” îl cunosc pe ăsta micu’ personal sau, în cel mai bun caz, l-au văzut de câteva ori în viaţă, primesc adesea întrebarea: „E cuminte, nu?”. La care eu, de obicei, răspund: „Toţi copiii sunt cuminţi, depinde cum ţi-l faci”. Şi-apoi îi întreb ce-nseamnă pentru ei copil cuminte. Că, pentru mine, înseamnă asta:

Un copil ’elastic’, vreau să spun care se mişcă şi la care gustul, atenţia auditivă, sunetele produse şi expresia feţei se schimbă mereu; un copil care apucă lucrurile, le aruncă, le pipăie, le mişcă de la locul lor şi toate acestea în funcţie de propriile lui nevoi; un copil care, pe măsură ce creşte, face, jucându-se, lucruri pe care le vede la alţii, dar şi inventează lucruri noi; care îşi satisface singur nevoile corpului, mănâncă când i-e foame, îşi face toaleta de plăcere, ştie să se joace singur, dar îi place mai mult să se joace cu ceilalţi copii de vârsta lui; care se simte în siguranţă făcând toate astea, cu o mamă vigilentă, dar nu angoasată, nici prea indulgentă, nici prea severă, o mamă care nu e sclava copilului ei şi care nu face din el un ursuleţ, o păpuşă sau un căţeluş cuminte, o mamă pe care să o vadă râzând, să o audă cântând, pe care să o simtă fericită şi în prezenţa altor persoane decât a lui, fără să-l neglijeze, dar nici să ceară mai mult de la el când e împreună cu altcineva – iată un copil cuminte şi perfect sănătos. Un copil fericit, care se simte bine în pielea lui, care se dezvoltă aşa cum trebuie el să se dezvolte, cu particularităţile ce-i vor fi respectate.” (Françoise Dolto, „Când apare copilul”, Ed. Trei, 2011, pag. 374)

Nu vreau un copil cuminte clasic

Probabil, de foarte multe ori, Tudor nu este un copil cuminte în accepţiunea clasică (şi absolut denaturată) a termenului. Pentru că:

  • Se caţără peste tot, chiar până la ghivecele cu flori, unde e rost de „apă, apă, pun, pun”. Cea mai nouă scamatorie e să se ridice în picioare pe scaunul lui de masă, în stilul Leo di Caprio în faza „I’m the king of the world!”. Baveţica-pelerină îl şi arată ca un fel de Batman. Dar nu-mi doresc un copil cu frică de înălţime.
  • Îi merge gura aproape non-stop, chiar şi când se joacă în legea lui, când mănâncă şi când sunt nevoită să mă înghesui cu el ore întregi în maşină la drum lung. Şi repetă totul de cel puţin trei ori şi vrea un răspuns la fel de des. Recunosc, am declarat adesea că „mă-nnebuneşte de cap”. Recunosc, mă mai alint. Dar nu-mi doresc un copil lipsit de iniţiativă şi glas să spună ce-l doare şi ce-şi doreşte pe lumea asta.
  • Vrea să bage degetele-n priză, între ochiurile de la aragaz, a scos cabluri din perete, colţuri de la plinte, a stricat balamale şi sisteme de blocare a uşilor şi sertarelor, înşiră oale şi capace prin casă când le prinde, a mai spart un borcan – dacă i-a scăpat, schimbă programul la maşina de spălat în timp ce funcţionează etc. Dar nu-mi doresc un copil-bibelou, care nu vrea să afle cum funcţionează lumea asta.

copil cuminte 1
Sursa foto

  • Îi place să butoneze la telefoanele/tabletele/laptopurile noastre, dar nu prea le prinde; şi când le prinde, îl asasinăm cu „e obiectul meu, ai cerut voie?”; mai are tentative să scoată pagini din cărţi, doar de dragul show-ului, dar i-am tot explicat pe loop cum stă treaba cu respectul pentru cărţi etc. şi cred că s-a plictisit de placa asta, că a rărit-o. Dar nu-mi doresc un copil lipsit de curiozitate.
  • Se murdăreşte la masă, în parc, la restaurant, în vizită, la locurile de joacă. M-am gândit aşa: am zile când mie-mi curge din gură mai mult decât lui; creşte atât de repede, încât oricum poartă hainele puţin – murdăritul le bagă în circuit mai des; oricum, spală maşina şi de călcat nici gând de la un an, aşa că… Plus că nu-mi doresc un copil obsedat de scrobeală.
  • Îşi întinde jucăriile all over the place – oricum, mai puţin decât alţi copii, din schimburile de experienţă de la şezătorile din parc sau de pe forumuri; dar a prins-o şi pe aia cu ordinea (şi respectul pentru lucrul altuia), că e dispus să încerce la nesfârşit să pună o pungă de chipsuri la loc pe raft la magazin dac-a dat-o jos din greşeală.

Aşa că ce înseamnă „cuminte”? Că dacă e aia cu „unde-l pui acolo stă” şi „nu plânge deloc, nu zice nimic” nu ne trebuie.

Sursa foto articol

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply