Punctele slabe şi cele tari ale vacanţei la bulgari – Topola Skies Resort & Spa (II)

distractii copii topola resort spa

Deşi sezonul de vacanţe la mare s-a dus, revin cu impresiile despre partea de distracție din săptămâna petrecută anul ăsta la all inclusive. Că mereu va veni o vară în care un „am fost acolo” sincer devine pentru cineva o comoară.


După ce am povestit, poate prea pe lung, despre cazarea şi mâncarea de care am avut parte în complexul bulgăresc de vacanţă Topola Skies – vezi aici toate detaliile – e cazul să vă lămuresc şi despre alt aspect esenţial al unei vacanţe cu copiii la mare: distracţia în încintă sau primprejur. Adică:

PISCINELE

Ca şi număr, aveai de unde alege: două în zona din faţă a complexului, două în interiorul patrulaterului de clădiri noi (vezi harta) – dintre care una cu secţiune de copii, şi una pe latura dinspre mare (de tip infinity pool) – şi aceasta cu secţiune pentru copii. Prin urmare – în ciuda temerilor mele din prima zi, după ce ne-am cazat şi-am dat o tură prin complex, că „e plin de români p-aici, trebuie să ne punem prosoapele pe şezlonguri cu noaptea-n cap, să prindem loc aproape de piscină” – nu s-a pus niciodată problema de aşa ceva. Am făcut plajă unde am poftit, când am poftit, pe şezlongurile din botul piscinelor, să fim cât mai aproape de copiii care, oricum, se transformaseră în nişte amfibii de când ajuseserăm acolo.

harta topola skies resort spaSursa foto

Deşi la piscinele din patrulater distracţia era mai mare – mai multă lume, animaţie mai puternică, locul de joacă exterior mai aproape, plus loc de joacă interior, şi cu activităţi pentru cei mici, conduse de animatorii complexului –, iar la cea de tip infinity – peisajul mult mai spectaculos, preferatele noastre… OK, ale copiilor noştri… OK, ale lui Tudor, pentru că el e influencer-ul la grupa mică a familiei şi negociază cu „grupa mare” au fost cele două piscine din partea din faţă a complexului. Cea mare, pentru că avea tobogan, iar cea mică, pentru că avea apa (relativ) încălzită.

Adică, nu te gândi că era vreo ciorbă în care să te bălăceşti soare, ploaie, vreme bună sau furtună, cum vezi pe la televizor că se înghesuie turiştii ca sardinele în bazinele termale de la Felix, dar temperatura apei din această piscină era ceva mai rezonabilă decât în restul.

piscina copii tobogan topola skies bulgaria

piscine copii topola skies resort spa

piscina copii colac topola resort spa

Aceasta era catalogată drept un fel de piscină spa datorită instalaţiei de tip cascadă – o cădere de apă sub care stăteai pentru masaj pe umeri şi pe spate sau, pur şi simplu, să-ţi curgă apa-n cap, de amuzament şi relaxare – şi, de asemenea, datorită duzelor pentru produs bulbuci (pentru hidromasaj, adică), care nu au mers pe durata şederii noastre, dar cică funcţionaseră cu un an înainte, am aflat de la amicul cu care ne anturaserăm în acestă vacanţă (vezi despre asta tot în prima parte a povestirii).

De fapt, nu, mint: cu o zi înainte să plecăm au reparat o parte dintre aceste orificii, iar primele jeturi de apă prin ele, după atât timp, au scuipat grămăjoare de impurități pe fundul piscinei – but, hey, the spa is working!

Referitor la calitatea apei din piscine: copiii noștri sunt mari consumatori ai acestei delicatese de vacanţă și, ori au devenit ei imuni la carcalaci acvatici după cele câteva veri de consum, ori apa chiar era în bună stare, că am trecut cu bine vacanța, fără febre, vărsături sau mațe revoltate. Oricum, piscinele erau curățate foarte des, țin minte că se holbau fascinați ăștia mici la aspiratoarele de apă.

infinity pool copii topola skies resort spa

piscina copii topola skies resort spa interior

Dacă ești pe senzații tari, poți încerca AquaPark-ul din spatele complexului, la care ai acces gratuit, pe baza brățării de turist cazat la Topola Skies. Dar să nu fie prea tari, că, după câteva ture în puţinele tobogane şi piscina cu valuri, o să fii maxim plictisit. Sau hipotermiat, din cauza apei foarte reci. În cazul ăsta, te poţi muta pentru alte senzaţii tari alături, în parcul de aventură. De aici nu pot oferi nicio impresie, că Lolek şi Bolek ai mei nu fac pe Tarzan, încă.

water park topola skies bulgaria kavarna

waterpark topola skies resort spa

georgiana idriceanu Victor femeie copil waterpark topola skies resort spa

aventura park topola resort bulgaria

DISTRACȚIILE PENTRU COPII

Când am fost la turci, programul era aşa: pe la 10 deschideau coşmelia cu jocuri, aflată imediat lângă piscinele de copii, pe o terasă acoperită, iar toată copchilăraia dădea buluc acolo pentru colorat, bricolat, jocuri de cărţi etc. Care se plictisea mai dădea o tură prin piscină, una prin creioanele colorate de pe mese şi tot aşa, până la prânz. Totul la îndemână, relaxat, aerisit.

Şi la Topola Skies era un fel de centru pentru copii, doar că activităţile se petreceau la interior, într-o cameră mai degrabă întunecoasă, cu covor din acela de cauciuc mai degrabă jegos; am încercat să-i convingem pe ăştia doi să rămână acolo măcar 10 minute, la un colorat, un cântecel, ceva, dar n-a fost chip: piscinele băteau orice distracţie.

Adevărul este că nici n-am monitorizat acel centru prea intens, pentru că era situat în interiorul patrulaterului, adică destul de departe de zona noastră de interes. În ultima zi a şederii noastre, când vremea n-a fost deloc prielnică băilor de soare (de piscină nici atât), am văzut că animatorii organizaseră nişte jocuri la exterior – darts & stuff – care chiar îi prinseseră pe copii (bine, vorbim despre şcolari, nu prichindei ca ai mei); e posibil să fi făcut asta zilnic, nu mă pronunţ, doar că noi nu prea ajungeam prin zonă, dată fiind bălăceala neobosită şi necontenită în altă parte a resort-ului.

Un alt hit în materie de distracţie pentru cei mici a fost spectacolul din fiecare seară (în afară de ziua de luni, parcă), aşa-numitul Mini Disco unde copiii erau antrenaţi de către mascote la țopăială, iar adulții – antrenaţi în caruselul nostalgiei tuturor vacanţelor petrecute cu familia la all inclusive, că în toate resort-urile de gen din lumea asta cred că se cântă „Socu-baci-vira”. Deci nu ştiu cine erau mai emoţionaţi la acest moment al zilei, ei sau noi. Awwwww!

Treaba asta se întâmpla în amfiteatrul în aer liber, aflat pe latura dinspre mare a complexului, un pic mai jos de Infinity Pool, lângă centrul de evenimente care a găzduit şi-o nuntă în weekendul pe care l-am petrecut acolo. Atunci să vezi emoţii, când am reperat mireasa strecurându-se pe treptele amfiteatrului, printre părinţii care îşi încurajau copiii la dans pe ritm de  „Cho-coooo-la-teeee!”, grăbită să ajungă la sala de petrecere înaintea invitaţilor. Başca am avut şi lună plină deasupra mării în acele nopţi, deci minunat.

Bine c-am avut şi-o zi cu vreme nasoală, altfel nu cred că am mai fi ieşit din complex în căutare de distracţii, după un drum la Balcic (aproximativ dezamăgitor), unul la plaja Kibella din apropiere (extrem de dezamăgitor) şi unul la Cap Caliacra (neapărat de bifat în orice vacanţă în zonă).

Aflaserăm de centrul ecvestru din apropierea complexului când ne-a luat mirosul de balegă de cal de nas la plajă în Aqua Park (pe bune, dacă mergeţi în parcul acvatic, cantonaţi-vă undeva în partea lui din faţă; altfel, în spate, la atracţiile pentru copii, o luaţi cu capul de la miros). Aşa că, zgribuliţi şi înfofoliţi în ce pusesem mai gros prin bagaje, am luat drumul indicatoarelor până la Kaliakra Equestrian Centre, unde Tudor şi Victor au socializat cu caii şi mânjii, au chelit incinta de iarbă şi buruieni ca să le dea de mâncare şi au dat câteva ture de arenă călare fiecare, pentru 10 leva distracţia de copil.

centru ecvestru topola bulgaria

calarie copii topola skies resort spa kaliakra

În rest, ne-am bazat şi pe cele două locuri de joacă exterioare, foarte populare mai ales în intervalul dintre cină şi Mini Disco (spectacolul începea în jur de ora 20:20). Nu sunt prea întinse – aş zice un 50 m2 fiecare – şi se adresează, mai degrabă, copiilor de grădiniţă din punct de vedere al atracţiilor, dar poţi obţine vreun sfert de oră de linişte pe baza lor. Iei o cafea din aia proastă de la automat, un loc pe băncuţă şi-un Facebook la frecat şi parcă simţi şi tu că e vacanţă.

loc de joaca copii topola skies

loc de joaca copii topola resort spa bulgaria

loc de joaca copii topola resort spa bulgaria

DISTRACŢIILE PENTRU ADULŢI

Pot fi rezumate foarte uşor în ce ne priveşte: sala de fitness pentru mine și supermarketul de la poartă pentru domnul, unde a găsit niște vinuri care i-au salvat vacanţa de la poşircile albă şi roşie servite la acest all inclusive. Bine, recunosc: m-am porcit şi eu un pic pe baza stocului de dulciuri din acel mic magazin, dar tot mai mari satisfacţii mi-au adus antrenamentele. În ciuda faptului că am lucrat în cea mai mizerabilă şi prost dotată sală de fitness în care am intrat vreodată.

Nu pricep cum complexul şi dotările sale arătau atât de noi, iar încăperea asta era atât de uzată, de zici că fiecare turist care s-a cazat la Topola a vizitat-o măcar o dată şi şi-a lăsat amprenta! Sculele erau extrem de vechi, adică fiare oldschool pentru „băeţi”, plus cea mai scurtă, îngustă şi instabilă bandă de alergare, atât de depăşită, încât n-avea nici măcar opţiune de înclinare. Dar tot m-am descurcat cu două Combat-uri – pentru care n-am nevoie decât de o saltea (nu exista aşa ceva acolo, aşa că m-am adaptat: am aclimatizat una de la piscină) – şi un circuit cu greutatea corpului, plus fiarele şi băncuţele de pe-acolo.

PLAJA

Am încercat o jumătate de zi la una dintre plajele din apropiere, Kibella, la recomandarea celor cu care ne împrieteniserăm în complex. Mie, personal, această experienţă a litoralului bulgăresc mi-a mâncat ficaţii: nu că am mers cu maşina până acolo, că şi la noi pe litoral facem frecvent drumul Constanţa-Mamaia pentru plajă, dar ultima porţiune de drum e cam accidentată, parcarea e o chestie improvizată (dar costă – 5 leva toată ziua), iar coborârea de la parcare la plaja în sine, cu doi copii mici şi câteva bagaje mari, e absolut enervantă. Imaginează-ţi cum e urcarea, obosiţi şi plictisiţi înainte de prânz.

Bine, există şi opţiunea de a folosi microbuzele puse la dispoziţie de complex, dar nu m-aş fi înghesuit cu tot calabalâcul şi nici nu-mi place să depind de alţii în drumurile mele. Plus că ne lăsa tot la parcarea de pe coastă, aşa că…

Evident, plaja e concesionată, deci plăteşti pseudo-şezlongurile (nişte perne din acelea imense, care se mulează frumos după cum vrei să te prăjeşti la soare, dar pe care au transpirat, probabil, generaţii de turişti – am încercat intens să nu mă concentrez pe gândul ăsta la faţa locului) şi umbrela de stuf (da, ştim, cele mai minunate, te apără cel mai bine de razele UV, dar mie nu-mi plac pentru că nu se strâng, au diametrul prea mic, sunt prea joase şi dau mereu cu freza-n ele când mă ridic în picioare). Parcă 26 de leva era o umbrelă cu două perne, iar noi am mai cerut încă una, dar nu mai reţin cât ne-au taxat în plus.

copii plaja kibella bulgaria kavarna

Îmi asum riscurile pe care următoarea declaraţie le va avea asupra imaginii mele publice, dar trebuie să recunosc că nu sunt fanul plajelor sălbatice. Eu am crescut cu distracţii la plajă, dom’le, să simt că e vacanţă! Când eram copil, aveam păcănelele de la Neptun când mă plictiseam de stat în apă, apoi atmosfera de la Costineşti, tarabele cu diverse pentru shopping de sezon la Eforie Nord, Kudos-ul în Mamaia şi tot aşa.

Unde mă duci pe mine în „sălbăticie”, fără tarlaua de şezlonguri amenajate regulamentar la linie, fără muzică, fără un frappe (aici sunt nedreaptă, că există un băruleţ la intrarea pe Kibella, cotat chiar destul de bine ca produse şi servicii), fără nisip pieptănat şi intrare în apă fină şi lină (da, oameni buni, există asta şi la Mamaia, nu e totul cocălăreală, după cum umblă vorba rea şi pricinoasă)? Unde mai pui că nimeriserăm o zi cu alge la ofertă! Dar, na, copiii s-au simţit bine, am mai schimbat peisajul de piscină în poze, am mai făcut nişte mişcare prin hârtoapele locului, să ne bucurăm de ce putem.

plaja kibella bulgaria kavarna

copil plaja kibella bulgaria kavarna

Cam astea sunt, în mare, impresiile primei noastre vacanţe all inclusive în Bulgaria. Am spus prima deşi pare că mai mult nu mi-a plăcut, nu? Adevărat, ţara asta – şi nu doar acum, ci în toate drumurile bătute prin ea – mi-a creat adesea o impresie de veşted şi învechit, de loc neglijat. Dar încă retrăiesc cu drag emoţiile foarte plăcute adunate într-un Revelion la muntele lor, în Bansko, cu aproape un deceniu în urmă, plus că am în jurul meu oameni cu poveşti frumoase despre vacanţele pe malul bulgăresc al Mării Negre.

Aşa că speranţa nu mi-o pierd şi, mai mult ca sigur, vom mai încerca să ne distrăm în familie la poporul vecin şi prieten de peste Dunăre.

Share