”Copiii sunt educați de faptele unui adult, nu de vorbele lui”, spunea celebrul psihanalist și psihiatru Carl Jung. Asta ca să nu spun eu că un copil e prea mic și lipsit de repere ca să se ghideze singur după vorba ”fă ce zice popa, nu ce face popa” și să se construiască corect, în ciuda influenței părinților. Adică trebuie să ne educăm pe noi înșine mai întâi ca să putem oferi urmașilor un exemplu de stil viață sănătoasă. Iar comportamentele alimentare intră în categoria aceea extrem de importantă a ”moștenirii” pe care le-o lăsăm.
Acest text s-a iscat din valul de Share-uri de care a avut parte pe Facebook ediția despre pericolele consumului de zahăr a emisiunii ”România, te iubesc!”. Fără supărare, acum, dar zici că unii au descoperit America; zici că nu știau ce își fac și, mai ales, ce le fac copiilor prin comportamentele alimentare pe care le aplică și le perpetuează.
S-au îngrozit când au constatat, pe baza măsurătorilor făcute de specialiștii din emisiune, că zahărul adunat din ce mănâncă și ce beau într-o zi poate fi măsurat în zeci de lingurițe. S-au îngrozit de comportamentele de dependență pe care zahărul le induce în copii – ca și cum nu și-au pus niciodată problema de ce ăla micu’ este atât de agitat, neatent, lipsit de răbdare… sau, poate au pus-o pe seama desenelor animate, jocurilor pe telefonul mobil, clipurilor video etc.
Pe scurt, am fost absolut siderată de calitatea de revelație pe care mulți părinți i-au acordat-o acestei emisiuni. Nu mă înțelegeți greșit: și această ediție a ”România, te iubesc!” este minunată, se ridică la înălțimea așteptărilor din punct de vedere jurnalistic și informativ.
Însă, ca părinte, să privești acest subiect de parcă te-ar fi lovit pentru prima dată în viață și să te impresioneze ca atare – în condițiile în care Internetul este plin de studii asupra efectelor zahărului asupra organismului, în care s-au scris cărți despre ”zahărul – drogul alb din bucătărie”, în care blogger-i și influencer-i români au susținut campanii de viață fără zahăr adăugat – mi se pare fantastic.
Acum poate înțelegeți de ce acest text mi s-a părut necesar: pentru că mai există o mare parte a publicului de părinți care trebuie educat. Și nu cu bățul, nu cu extreme în bucătărie, ci cu informare temeinică pentru a-și crește copiii măcar cât mai asumat, dacă nu și mai sănătos.
Mai jos găsiți emisiunea despre care vorbesc și ar fi extrem de util să vă rupeți 45 de minute din agendă ca s-o vedeți, chiar împreună cu cei mici, pentru impactul pe care poveștile copiilor din reportaj îl vor avea asupra lor cu siguranță.
Eu am văzut-o singură prima dată, apoi împreună cu cei doi băieți ai mei (de 6,5 și, respectiv, 4,2 ani) și am urmărit cum pe fețele lor se perindau empatia, stupoarea, surpriza, dar și lupta lăuntrică între preferința pentru gustul dulce (ca în cazul oricărui copil) și conștiința că, de cele mai multe ori, acest gust are origini și urmări nesănătoase pentru corpul și starea lor de spirit.
Și iată ce am avut de spus, la vremea respectivă, pe Facebook, și am transcris aici, ca să rămână pentru veșnicia Internetului și indexarea Google-ului, că, poate, o mai avea cineva nevoie de aceste sfaturi peste ani și ani:
👉 ține numai de voi, părinții, dacă le faceți copiilor cunoștință cu zahărul sau nu, ceea ce se traduce în a le perverti sau educa gustul;
👉 ține numai de voi să construiți o poziție sănătoasă a copilului vizavi de dulce prin exemplul personal de alimentație și prin explicațiile pe care i le oferiți pe subiect, încă de la cea mai mică vârstă. Poate copilul nu înțelege la început, dar sigur vă reține informația ca sfântă, pentru că vine de la voi.
Sursa foto: Evgenyatamanenko | Dreamstime.com
Aceste informații adânc înrădăcinate vor funcționa ca mijloc de autoreglare atunci când ”veți scăpa copilul de sub control” (după cum le place unora să argumenteze), adică se va afla în afara zonei voastre de acțiune și decizie. Și, până la urmă, asta îți dorești să crești: un individ care va lua decizii bune de capul lui, pe termen lung;
👉 ține numai de voi să educați bunicii, rudele, prietenii în direcția gustărilor oferite copiilor voștri. Vă e teamă că îi jigniți? Dar nu vă e teamă că distrugeți gustul și sănătatea copiilor pe termen lung?
👉 ține numai de voi să căutați și să găsiți o grădiniță sau un after-school fără desert la prânz, fără gustări cu zahăr;
👉ține numai de voi să dați și să reglați tonul consumului de zahăr în casă; iar dacă facem asta în masă, vom regla și piața alimentară, în cele din urmă, ca să nu ne mai plângem că nu mai găsim nimic fără zahăr, dar îl cumpărăm în paralel, ascuns sub diverse forme;
Sursa foto: Tero Vesalainen | Dreamstime.com
👉ține numai de voi să ignorați sucurile. Un copil care crește într-o casă fără sucuri nu va cere așa ceva. Iar dacă va cere când va vedea altundeva, va înțelege mult mai ușor când i se va povesti că acestea nu sunt băuturi sănătoase;
👉ține numai de voi să citiți cu atenție etichetele și să le explicați copiilor termenii. Obișnuiții cu acești termeni și repercusiunile lor asupra modificării gustul, a stării de sănătate, a stării de spirit;
👉ține numai de voi să găsiți sortimentul de pâine fără zahăr, să înlocuiți cerealele din lapte cu fulgi de cereale integrale curate, să folosiți ulei de măsline, zeamă de lămâie și condimente din ierburi aromatice pentru asezonare, nu sosuri din comerț, să gătiți curat – fără baze pentru mâncăruri, să faceți un ceai din plante adevărate (deși mi se pare imposibil de crezut că mai există oameni educați care să consume acea băutură din granule denumită, pe eticheta mincinoasă, ceai);
👉ține numai de voi să vă convingeți copilul că nu are nevoie de o gustare pretențioasă la școală, nu are nevoie de dulce sau de sandviș cu salam/șuncă, că un fruct și niște nuci/migdale sunt suficiente, în condițiile în care a luat micul dejun acasă și va mânca, din nou, la prânz;
👉ține numai de voi să creșteți copiii sănătoși și echilibrați alimentar. Liniștea (foarte scurtă, de altfel) pe care o cumpărați de la un copil mic cu un desert se va întoarce împotriva voastră prin mari probleme de sănătate, comportament, stare de spirit, probleme de învățare, atenție etc.;
Sursa foto: Milkos | Dreamstime.com
👉ține numai de voi să vă educați copiii (unii mi-au reproșat că i-am ”dresat”) astfel încât să puteți intra liniștiți într-un Mega și să nu ieșiți cu X, Y, Z desert în coș, că ”l-au văzut la casă și a vrut”. Poate par arogantă în stilul meu de educare, dar știți ce îi întreb pe copii atunci când mai spun că vor vreun desert sau suc văzut pe raft? ”Mâncăm noi așa ceva? Bem noi așa ceva? Nu!”. I-am făcut să se simtă parte din familie, dintr-un set de valori, i-am valorizat, sunt importanți, buricul Pământului, nu le mai trebuie, serios;
👉ține numai de voi să scoateți capul din nisip și să calculați pe bune cât zahăr consumă copiii voștri și să nu cădeți în capcana: ”O zi nu strică…”.
Atenție: nici această emisiune, nici tirada mea de față nu spun să scoateți zaharurile complet din alimentație. Creierul are nevoie de ele, mușchii au nevoie de ele, cu atât mai mult cei ai unui copil. Dar alegeți sursele sănătoase, alegeți fructele și legumele proaspete, ingredientele integrale și alimentele fără zahăr adăugat.
Mai pe scurt, încercați să mâncați cât mai puțin procesat. E greu, dar cu un pic de organizare, planificare a cheltuielilor și determinare se poate. Dar schimbarea nu se va petrece fără educarea gustului copiilor și, mai ales, al vostru, pentru că exemplul vă aparține.
Și mai aveți grijă la cantități și la cât de frecvent ronțăiți.😉
Sursa foto articol: Olena Yakobchuk | Dreamstime.com
No Comments