Menu
POVEŞTI

Să sparg oale și ulcele pentru niște perdele, nu alta!

femeie nervoasa urla fereastra

Dac-ar fi trăit Caragiale, ar fi făcut din asta o piesă tare. Așa, doar sper să vă amuzați și din întâmplarea mea să învățați ca mereu să verificați ce primiți când comandați. Sau vorba proverbului: măsurați de șapte ori și o dată tăiați!


După ce am dat cu var în hol și am schimbat plintele, după ce am scos din decor haosului țarcului de jucării și am redat privirii frumoasa noastră bibliotecă, după ce am eliberat balconul de la sufragerie de toate rahaturile, ca să avem un loc la îndemână de primit vitamina D pe un taburet, mai aveam și eu o dorință de decor interior în izolarea asta: să-mi schimb perdelele de la sufragerie, care erau vechi, rupte și prea scurte, că am greșit măsurătoarea când le-am dat la modificat la croitorie.

Mă rog, mai am încă o dorință, dar nu cred că e cazul să ne apucăm de renovat baia într-o perioadă în care banii nu ne dau afară din casă, dar pipi și caca de la patru persoane ar putea, dat fiind că, vă vine să credeți sau nu, e singura baie din acest apartament de peste 100 mp.

Așadar, după ce am stat vreo două zile pe site-ul Ikea ca să-mi aleg modelul de perdele care să se potrivească cu mobilierul și imprimeul textilelor din sufragerie, ca să mă dumiresc cum merge cu serviciul Click&Colect, că magazinul, efectiv, e închis, să mă hotărăsc dacă e momentul acum să iau perdele de trei metri lungime, când mie îmi trebuie doar 1,95 m (am măsurat bine de data asta, cu ruleta!), iar la croitorie este foarte posibil să fie, de asemenea, închis, am făcut, în cele din urmă, extrem de încântată, comanda.

Țin minte și acum: era într-o marți, iar eu îmi vedeam deja cu ochii visul sufrageriei redecorate miercuri. A venit mailul de confirmare a comenzii: puteam merge să ridic perdelele. Vineri. Eh, nu e ca și cum aș primi musafiri în perioada asta, ca să-mi vadă același dezastru de la balconul din sufragerie, sau ca și cum vineri, 1 mai, ar fi liber-liber. E doar stai-în-casă-liber și ieși la nevoie. Iar asta era o nevoie mare pentru mine, visam deja printuri de perdele noaptea. Deci e ok și așa.

femeie zen fereastra relaxata yogaSursa foto: Fizkes | Dreamstime.com

Vineri s-a dus bărbatu-meu să ridice perdelele. Sâmbătă le-am luat la subraț și mi-am încercat norocul la croitorie: era deschis! Părea părăsită, în semi-renovare, cu un număr de telefon în geam pentru ”sunați dacă e nevoie”, dar avea ușile deschise.

 

Sport extrem: în pandemie la croitorie

Fiind la parter de bloc, ca toate croitoriile, copy shop-urile și saloanele de cartier din România, puteam să mă uit direct înăuntru. Însă nu vedeam pe nimeni și nu mă hotăram dacă să intru sau să strig din stradă; eventual, dacă îmi răspunde cineva, să arunc prin ușă punga cu perdele înăuntru, să le strig cât să taie din ele și să le las banii pe preș sau ceva… Comportamente din astea de pandemie.

Ideea e că, în entuziasmul meu perdelistic, uitasem pe ce lume trăim suferim și plecasem de-acasă tânără speranță a Covidului, fără mască, fără mănuși, dar, na, cu ochelari de soare și pantaloni scurți, ca pe vremuri.

N-am văzut nicio mișcare de afară, dar cu perdelele astea imense eu acasă nu mă întorceam, așa c-am intrat să-mi încerc norocul, poate nu e chiar pustiu locul. Patroana a ieșit de undeva din fundul grotei care nu mai mirosea ca pe vremuri a fum de țigară și clei (că oferă și servicii de cizmărie, evident) și a urmat un fel de vals al distanțării sociale na perdeaua – dă banii – ia bonul de dovadă a comenzii (bine că nu eliberează și bon fiscal, că ăla putea fi fatal, dacă mă mai apropiam o dată… #sarcasm) pe care scria ”Georgiana, achitat 20 de lei, 1,95 m”. Pe care mi l-a dat mie, adică.

– Păi, stați așa, nu vă scrieți și dumneavoastră până unde trebuie să tăiați, să nu uitați…

– Ba da, ba da, 1,95! Scriu… Sunt gata miercuri, da?

Vă reamintesc: era sâmbătă. Se pare că era pe cale să se întâmple fix cum visam: să am sufrageria redecorată miercuri. Doar că miercurea asta întârziase o săptămână deja!!

– Miercuri?! Dar ce durează atât?!

– Păi, nu vreți să vi le facă doamna Cici? (Preferata mea dintre angajatele ei, foarte meticuloasă și răbdătoare cu mofturile mele atenția mea la detalii.)

– Sunt niște perdele, adică ce mare brânză?! Trebuie doar măsurate și tăiate. Ce să mai stau după doamna Cici până miercuri?!

– Bine, atunci. Luni?

Era maximum pe care-l puteam obține, că duminică e păcat mare de la Dumnezeu să tai și să coși. Dacă eu mai cred în asta, darămite ăștia de la croitorie…

Luni m-am urnit așa de greu încât, până am acoperit cu pastă corectoare data pe declarația de sâmbătă, până s-a uscat, până am scris data curentă peste, a închis la croitorie, că apoi am văzut afișul, o fi orar de pandemie. Dacă nu cumva ăștia sunt deschiși pe nașpa oricum, că nu mai au nicio firmă afișată afară, iar înăuntru v-ați dat seama cam cum e.

 

Perdele noi: pandalii, nu bucurii

Azi, marți, l-am trimis pe bărbatu-meu să ridice perdelele înainte de prânz, că nu voiam să mai am surprize, dar nici timp să mă duc eu însămi. L-am pus să le atârne cum a ajuns cu ele acasă. Era prima dată când le vedeam desfăcute și admiram imprimeul și textura alese îndelung cu priviri satisfăcute. Și pregăteam masa de prânz, și ce idilic era, urma să am perdele noi spre balcon, să-mi vibreze sufrageria.

perdele noi ikea pandemieSursa foto: Volodymyr Shtun | Dreamstime.com

Și, când le-a dat drumul și-a atârnat galeria, mi se-nmuiară picioarele când am văzut grozăvia: perdelele mele se opresc la două degete de podea. Înnebunesc! Nu, nu, nuuu, le-a tăiat prea mult, nu pot să cred! I-am zis de două ori cât trebuie, m-am asigurat că-și scrie… m-a luat o criză de nebunie. Nu știu dacă m-a mai enervat atât de tare ceva în pandemie!

(Îmi cer scuze celor care chiar au suferit în această perioadă, textul este un pamflet și trebuie luat ca atare.)

Răcneam și căutam cu privirea ceva în care să lovesc, dar eram între frigider și raftul de condimente, n-aveam ce, fără să sparg ceva sau să mă rănesc. Făcea bărbatu-meu: ”Termină, că sperii copiii!” – ”Lasă, să vadă că pot și eu să mă enervez așa de tare ca ei când se bat ca chiorii!”.

Nu știu dacă oamenii fără copii își dau seama cât de dificil este să-ți verși nervii cu ăștia micii de față, ca să nu îi șochezi pe viață. Nu poți să ragi, să-ți smulgi părul din cap, să înjuri de simboluri porno sau de draci, în gura cuiva să te caci sau alte combinații de invective să faci.

Am urlat la el să dea perdelele jos și să le măsoare cu ruleta. 1,93 m!! Poftim, e frumos?!?! ”Cât de greu e să tai o perdea?! Vezi? Ăsta e fix exemplul de român pe stilul merge și-așa!” După prânz, m-am dus val-vârtej cu ele înapoi – patroana s-a prins că e nașpa când mi-a văzut fața de război. Dădeam din cap că nu e bine; mi-era teamă că, dacă deschid gura, mă ia din nou cu flamă.

– Ce e?

Am două degete de la perdele la podea. Ați tăiat prea mult!

– Cum? 1,95, nu așa?

– 1,93 au, le-am măsurat.

– Nu se poate!…

Și s-a pus pe verificat. A scos centimetrul de croitorie și-a luat perdeaua la măsurat într-o veselie:

– Uite: un metru cincizeeeeeci… un metru nouăzeeeeci… un metru nouăzeci și cinci, tot cânta ea pe măsură ce îmbina centimerul peste material. Haide, frate, nu se poate! Că măsurai de atâtea ori acasă, și eu și bărbatu-meu, să nu zici că sunt eu aia nebună, cu mintea cețoasă!

Și îmi pică fisa. Îl dau dracu’ de Covid și mă apropii de femeie ochii să-i deschid:

– Păi, nu vedeți că aveți centimetrul stricat?! Pleacă de la 1, e incomplet. Vă lipsește partea de la 0 la 1. La fiecare metru măsurat, dumneavoastră ați pierdut un centimetru!

S-a schimbat la față; după mult timp, probabil, i-a ieșit matematica în viață.

– Așa e! Am greșit! Doamne, cum nu mi-am dat seama?!, și aruncă centimetrul cât colo cu atâta obidă, că instant mi s-a domolit flama.

Adică, știam și eu vorba că cizmarul umblă cu cizmele sparte și presupuneam că croitorul umblă cu hainele găurite, dar nu cu centimetrul incomplet. OK, am stabilit să le regleze din partea de sus, evident, fără niciun ban în plus.

– Bine, scumpa, îmi pare rău! Vii mâine după ele, da?

Cum dracu? Păi, nu asta visam eu de la început: să am perdele noi de miercurea?!

Sursa foto articol: Lightfieldstudiosprod | Dreamstime.com

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply