Am scăpat de aparat!! Dar ce-a urmat?

femeie bucurie fara aparat dentar

În sfârșit, după un an și zece luni de disconfort, super igienă, abstinență de la gumă și vorbă peltică, am scăpat de aparat! Doar că nu s-a terminat: am intrat în tratamentul de contenție. Măcar am dinții puși pe direcție…


Doamne, cât am visat ziua în care urma să-mi dau jos aparatul dentar! Mă așteptam să-mi simt gura prea mare, prea goală, dinții prea netezi, să vorbesc și mai stricat decât o făceam cu aparat, să nu mai știu mușca, să-mi schimbe viața, nu altceva!
Mă rog, nu s-a întâmplat nimic din toate astea, tranziția a fost foarte naturală. Presupun că asta s-a datorat și felului extrem de atent și meticulos în care au lucrat doamna doctor ortodont Marina Necșulescu la demontarea brackets-ilor și doamna doctor stomatolog Carmen Popescu Olteniceanu la echilibrarea mușcăturii danturii mele eliberate de sârme, elastice și brakets. Recunosc, totuși: am sărit pe prima gumă care mi-a ieșit în cale, după aproape doi ani de abstinență.

Dacă despre “chinurile” aparatului am vorbit aici, iar despre igiena foarte riguroasă pe care ar trebui s-o aibă purtătorii de aparat dentar am scris aici, de data asta îți scriu despre momentul în care se consideră încheiat partea activă a tratamentului de aliniere a dinților și despre ce se întâmplă după. ‘Cause it’s not ove until it’s over, din păcate.

dr. Marina Necșulescu, ortodont, Ceris Dent

Dr. Marina Necșulescu, ortodonție și ortopedie dento facială, Ceris Dent

De fapt, după ce vei citi interviul pe care l-am luat doamnei doctor ortodont Marina Necșulescu, de la Ceris Dent, cea care a făcut minuni cu arcada mea inferioară, îngrămădită și oropsită (vezi foto mai jos), o să-ți dai seama că ce urmează după aparat este la fel important ca tratamentul în sine:

 S-o luăm de la început: ce conține dosarul unui pacient care are nevoie de aparat dentar și ce îți spune acest dosar?

Dosarul conține poze intraorale, extraorale și două radiografii: cea panoramică – unde vedem dinții, care sunt, care e poziția lor, care e poziția rădăcinilor, dacă avem molarii de minte sau lipsesc dinți – și teleradiografia de profil – o radiografie cerută exclusiv în ortodonție. În aceasta se observă tiparul de creștere. Noi facem niște măsurători pe craniu astfel încât determinăm tiparul de creștere osos.

 

Chiar dacă pacientul nu mai este în perioada de creștere, este important să știm ce dictează natura: care este tiparul sau în ce anomalii se încadrează. Așa le numim noi în ortodonție, “anomalii”; nu înseamnă că pacientul are o problemă de sănătate.

Deci noi vedem scheletal, la nivel de craniu, unde se încadrează pacientul, iar asta ne dictează ce tip de tratament să folosim sau în ce direcție să ne ducem cu tratamentul, ce putem obține și ce se întâmplă după ce încheiem tratamentul: dacă recidivează, cum recidivează, dacă putem rezolva problema doar ortodontic sau trebuie să ne ajutăm și de chirurgia ortognată, deci facem un prognostic.

 

Consultația clinică reprezintă cam 30%
din planul de tratament. Pe poze putem analiza
mai bine, facem măsurătorile.

Dr. Marina Necșulescu

 

Apoi facem planul de tratament. Dacă se schimbă ceva față de cele discutate cu pacientul, mai avem o întâlnire și discutăm despre asta.

 

Și, bineînțeles, te întreabă: Cât o să stau cu aparatul??

Da, e prima întrebare! OK, după ce facem planul de tratament, nu știm niciodată exact cât o să dureze, dar putem aproxima, din experiență: poate să dureze un an, un an și jumătate sau doi. Dar întotdeauna e cu plus/minus; în general, e plus, nu minus. Dar spunem pacientului plus/minus, ca să se obișnuiască cu ideea, și mai bine îl surprinzi plăcut și scapă mai devreme, decât să-i spui că durează un an și, poate, durează un an și jumătate și deja nu mai are răbdare.

Nici nu știm exact să spunem o dată limită, pentru că fiecare pacient reacționează diferit. Poate, la început, dinții se mută mai repede, apoi traversează o perioadă în care stagnează și nu îi putem forța să se miște. Cu cât aplicăm forțe mai mari, cu atât se mișcă mai lent. Unii pacienți spun la activări (când se strânge aparatul la controalele periodice, n.m.): Nu m-a durut, pune mai multă forță!, dar nu e corect și nu e OK pentru țesutul dentar.

 

Durata estimată de purtare a unui aparat dentar, în cazul adulților, diferă în funcție de tipul de aparat ales?

În principiu, nu. Dar diferă în funcție de gravitatea cazului. OK, se spune că brackets-ii metalici acționează un pic mai repede decât cei din safir, dar nu e nimic confirmat științific și variază atât de mult de la pacient la pacient… Părerea mea personală este că au priza pe dinte un pic mai bună, talpa bracket-ului se așază un pic mai bine pe dinte și, atunci, informația se exprimă mai bine. Însă diferența în timp de purtare față de aparatul cu brakets din safir este mică, de câteva luni.

dantura inainte de aparat

Așa arăta arcada mea inferioară înainte de aparat.

georgiana idriceanu aparat dentar

Asta a fost prima mea poză după ce mi-a fost montat aparatul, în februarie 2017.

Nici aparatele de tip gutieră nu au un timp diferit de tratament, însă se potrivesc mai bine anumitor cazuri. Unele cazuri se tratează mai bine cu aparate cu brakets, altele cu gutiere, însă există și cazuri în care le mixăm. Dar timpul e cam același.

 

Eu veneam la activare cam la trei săptămâni. Acesta este intervalul standard sau era personalizat pentru tratamentul meu?

Cam acesta este intervalul standard, 3-4 săptămâni. Dacă personalizăm acest interval pentru un anumit pacient, nu o facem a la longue. Poate, pentru un pacient, am stabilit, la un moment dat, să ne vedem la patru săptămâni, pentru că vrem să așteptăm mai mult între controale, să se exprime o anumită forță pe care am pus-o, de exemplu. Dar, în mare, frecvența activărilor nu diferă.

 

La un moment dat, mi-ai schimbat arcul aparatului. De ce?

Schimbăm întotdeauna arcurile, avem o secvență de arcuri standard pe care o folosim în timpul unui tratament: începem cu un arc subțire, flexibil, trecem pe un arc mai gros, dar care e tot flexibil, apoi, pe unul și mai gros. La început, dinții nu sunt aliniați, deci avem nevoie de un arc mai elastic – este din nichel-titan – să se poată mula pe brackets.

Bracket-ul are o informație, arcul intră în fiecare bracket și stă prins cu acele module elastice. Și este posibil ca un dinte să fie cu mult în afara planului și, atunci, arcul – care are forma de semicerc -, fiind elastic, împreună cu informația din bracket, ajută alinierea.

Apoi, vom folosi arcurile din oțel, care sunt pentru stabilizare și care sunt ultimele arcuri dintr-un tratament.

 

Când avem goluri pe arcadă, de la extracții mai vechi, le putem folosi pentru a alinia dinții în timpul tratamentului cu aparat?

Depinde unde este poziționată extracția și depinde foarte mult de ocluzia pacientului, pentru că nu putem folosi spațiul respectiv doar ca să îndreptăm dinții, dar să stricăm ocluzia. Da, uneori putem folosi spațiile respective. Foarte mulți pacienți mă întreabă dacă să scoatem molarii de minte, să folosim acele spații. Păi, nu putem face asta mereu, poate ocluzia este stabilă la nivel molar – în zona laterală – iar noi trebuie să aliniem dinții frontali.

N-o să stricăm ocluzia și să mutăm dinții în spate, ca să obținem spațiu frontal. Preferăm să obținem spațiile acelea interdentare prin procedura de stripping sau interproximal reduction, care nu afectează dintele, pentru că smalțul are o grosime suficient de mare, iar ce șlefuiești tu prin stripping, pentru aliniere, reprezintă foarte puțin față de grosimea lui.


Dar de ce este atât de importantă mușcătura?

Dacă ocluzia nu e corectă, atunci dinții suferă o traumă ocluzală, adică primesc forțele din cavitatea bucală în mod necorespunzător, iar țesutul lor de susținere în os – între os și dinte avem niște ligamente – acest țesut suferă. Din cauza asta, se retrage gingia, se retrage osul și pierdem dintele. De asta e atât de importantă mușcătura, ca forțele să fie transmise corespunzător: adică să nu avem dinți care nu primesc forțe deloc, iar alții sunt suprasolicitați.

Sursa foto

 

Când consideri că putem da jos aparatul?

Când dinții sunt aliniați, când am terminat secvența de arcuri și am stabilizat. Pentru că asta este foarte important, să stabilizăm, pentru că, altfel, ei se aliniază destul de repede. Vorbim despre aparatele dentare cu brackets. Pe aparatele cu gutiere nu vezi alinierea atât de repede, pentru că ele lucrează mai întâi în spate și apoi în față.

Pe când la brackets vezi alinierea în câteva luni și toți pacienții spun: A, gata, putem să scoatem aparatul!. Dar, dacă am scoate în momentul acela, ar recidiva mult mai ușor. Noi trebuie să și stabilizăm dinții. Avem și o parte de stabilizare cu aparatul activ, nu doar cu contenția, care vine după ce scoatem aparatul.

Noi urmărim anumiți parametri: ocluzia (mușcătura, n.m.) să fie corectă, contactele interdentare să fie corecte, alinierea să fie bună, să nu fie retracții gingivale etc. Iar când sunt pacienți adulți cu un tipar gingival subțire, cu retracție gingivală – cum ai tu – și n-am făcut nicio extracție pentru alinierea dinților, preferăm să nu obținem 100% curbura ideală pentru că riscăm să provocăm resorbții osoase și retracții gingivale, ceea ce înseamnă că dintele va fi descoperit, iar stabilitatea lui în timp va fi mai mică.

 

Este mult mai important să fie dantura funcțională
și să păstrăm dinții, decât să facem tratamentul 100%
ca la carte, asta implicând extracții.

 Dr. Marina Necșulescu

 

Dar se poate întâmpla să se alineze dinții și să nu fie funcționali?

Da, este posibil, dar vezi asta când faci planul de tratament și știi în ce direcție te duci și cum te duci. Dinții, când sunt înghesuiți, se abrazează neuniform. În momentul în care îi aliniem, e posibil ca pacientul să aibă senzația că dinții nu sunt aliniați – dar vizual ei sunt – pentru că unele muchii sunt foarte înalte, iar unele – foarte tocite. Iar noi trebuie să facem echilibrarea asta ocluzală la sfârșitul tratamentului. Iar această echilibrare ocluzală nu se poate obține 100% prin ortodonție, trebuie să apelăm și la protetician, și la ocluzolog…

 

În sfârșit, am dat aparatul jos. Toți pacienții trec prin tratamentul de după, de contenție?

Tratamentul ortodontic are două faze: activă și pasivă. Faza activă este cea de purtare a aparatului, fie că sunt brackets, fie că sunt gutiere, timp în care mișcăm dinții pentru a ajunge în poziția dorită. Când hotărâm că aliniamentul respectiv a fost stabilizat suficient, scoatem aparatul activ și punem aparatul de contenție. Aparatul de contenție poate fi:

  • retainer – adică sârma aceea subțire lipită pe spatele dinților;
  • gutieră de contenție – o gutieră transparentă, din polimer (este dură, m.), pe care o purtăm noaptea, în principiu;
  • mai există niște plăcuțe, care arată ca aparatele mobile – nu le mai folosim atât de mult astăzi, mai ales la adulți, dar sunt și ele un tip de aparat de contenție.

În general, punem retainer jos și gutieră sus, acesta este standardul. Însă, din ce am auzit la cursuri în ultimul timp, toată lumea preferă să pună și retainer, și gutieră, și sus, și jos. Jos este mai dificil de ținut retainer-ul pentru că avem contacte ocluzale pe el, mușcăm pe el, și se dezlipește mai repede. Dar, uneori, dacă dinții au tendința să recidiveze repede, preferăm să punem retainer și gutieră peste.

gutier contenție după aparat

Aceasta este gutiera mea de contenție pe care o port în fiecare noapte (Doamne ajută să nu uit!). Nu cuprinde toată arcada inferioară pentru că am implanturi dentare pe o laterală. Trebuie să o iau cu mine la fiecare control și, după ce-a analizat-o, doamna doctor și-a dat seama că scrâșnesc foarte tare dinți în timpul somnului. Mai mult pe dreapta.

Dinții au memorie și se reîntorc în poziția inițială. Nu 100%, dar se reîntorc. Dinții se mișcă pentru că se remodelează osul; în direcția în care dintele se mută se face resorbție osoasă, după os se face osteosinteză. Acolo vor fi celule osoase noi, tinere, care nu sunt atât de stabile și nu pot să mențină, doar ele singure, dintele pe poziție.

Osul se tot remodelează, se tot așază, până devine os stabil. Iar perioada în care se întâmplă asta depinde de la pacient la pacient: dacă tiparul pe care l-am văzut în dosar ne indică a fi un tip de anomalie care are tendință mare de recidivă, atunci o să ținem aparatul de contenție mai mult timp. Și, dacă după un an s-a stabilizat osul, iar genetica te trage înapoi, cazul respectiv are tendința să recidiveze. Deci și tratamentul de contenție, ca și cel activ, este individualizat, însă toți pacienții poartă aparat de contenție.

Dacă pacientul este foarte riguros și poartă gutiera în fiecare noapte, dinții nu se mișcă. Dar pacienții mai uită să o mai pună și vin apoi la noi nemulțumiți și speriați că s-au mișcat dinții. Și nu vin în primă fază, când au văzut o mică modificare, ci vin mai târziu. Atunci e și mai greu să recuperăm ce s-a pierdut, așa că preferăm să punem și retainer.

Retainer-ul menține pe loc doar zona frontală a arcadei. Pe cel inferior îl putem lipi doar de la canin la canin, nu punem pe premolar, nu punem pe molar – deși, în principiu, în tratamentul ortodontic am avut mișcare și pe premolar, și pe molar -, iar pe cel de sus, va fi ori incisiv lateral-incisiv lateral, ori canin-canin, depinde cum e curbura. Și, atunci, trebuie să menținem pe loc și zona laterală, prin urmare folosim și gutiera în contenție.

În principiu, gutiera o purtăm noaptea. Dacă nu există retainer, ci doar gutieră, pacientul ar trebui s-o poarte noaptea și câteva ore ziua, între mese. Și iar o să observe că, atunci când nu poartă gutiera, dinții au tendința să recidiveze. Când o pune, simte o ușoară presiune, pentru că ea readuce dinții pe poziții. Dacă a uitat să o poarte o săptămână, s-ar putea să fie atât de mare presiunea, încât să o poți cu greu suporta.

 

De asta și eu mă mir:
după ce te-ai chinuit, după ce-ai purtat aparat atât timp,
de ce n-ai avea grijă să-ți menții dinții aliniați?

Dr. Marina Necșulescu

 

Într-adevăr, este enervat, pentru că te gândești că totul se termină odată ce dai aparatul jos. Dar nu se termină și iar ne vedem periodic – la trei luni de data asta – însă perioada de contenție este foarte importantă.

 

Să înțeleg că, de acum, ne vom vedea la trei luni pentru controale?

Da, după ce scoatem aparatul, punem contenția și ne vedem după o lună la primul control, apoi la trei luni și, ulterior, ne vom vedea la șase luni. Să spunem că, la un moment dat, ne hotărâm să scoatem retainer-ul – pentru că s-a demonstrat că, în timp, dinții devin mai stabili dacă nu au contenție fixă și, atunci, cam după un an, scoatem retainer­-ul și rămânem doar cu gutiera pe timp de noapte.

Și purtăm gutiera în fiecare noapte în primele de trei luni – în principiu, planul este individualizat, dar dau un exemplu general – și ne vedem la control; apoi, în următoarele 2-3 luni, punem gutiera o dată la două nopți, apoi o dată la trei nopți, apoi o dată pe săptămână. Asta în funcție de cum ne povestește pacientul că se stabilizează dinții, pentru că el simte că nu mai este presiune pe gutieră. Ideal este să îi lăsăm un pic liberi, să nu îi ținem chiar strânși, cu retainer, dar au existat cazuri în care am ținut și cinci ani retainer­-ul!

Și încă un lucru: dinții pot fi stabili acum și, după câțiva ani, să îi apuce migrarea. Asta se întâmplă mai ales în cazurile cu anomalii mai grave, deci e o relație pe termen lung cu ortodontul. Oricum, într-un caz de genul acesta, vezi de la început anomalia și îl informezi pe pacient că se poate întâmpla, că perioada de contenție va fi mai lungă, că sunt importante controalele, că trebuie să țină mereu legătura cu ortodontul, mai ales când se întâmplă ceva.

 

Și ce poți face tu într-un astfel de caz, dacă dinții migrează după cinci ani?

Dacă recidivează ușor, poți, printr-un set de gutiere de contenție – care sunt dintr-un alt polimer decât cele de noapte – să așezi dinții. Dacă a recidivat foarte mult, atunci se reia tratamentul, ceea ce nu e de preferat… Este important ca pacientul să vină la control, iar medicul să surprindă recidiva când este la început. Din păcate, se întâmplă ca unii pacienți să nu mai vină, deși noi îi ținem destul de strâns sub observație, îi chemăm la controale.

 

Ce se întâmplă dacă uit să port gutiera o noapte?

În principiu, nu e o tragedie, mai ales dacă ai retainer. Dacă nu ai retainer și ai uitat gutiera o noapte, o s-o porți oricum în noaptea următoare. Iar dacă simți presiunea foarte mare, o s-o porți și în ziua următoare câteva ore și, atunci, dinții se reașază, iar presiunea devine tot mai mică.

 

Gutiera poate crește riscul de apariție a cariilor, dat fiind că arcada este acoperită toată noaptea?

În principiu, nu, pentru că saliva circulă pe acolo. Dintele trebuie să fie în permanență umectat de salivă, ca să nu se deshidrateze, iar saliva circulă pe sub gutieră. Dar gutiera trebuie igienizată bine, spălată cu apă și săpun în fiecare dimineață, pentru că ea colectează bacterii, însă nu crește riscul de apariție a cariilor.

georgiana idriceanu retainer dupa aparat

Pozele făcute în gură nu arată bine niciodată – decât, poate, în cazul bebelușilor și adulților cu fațete dentare – însă am vrut să se observe, cât de cât, retainer-ul, acea sârmuliță de pe spatele dinților. (foto dreapta)

Recunosc: de când am dat aparatul jos, am avut câteva nopți în care visam să mi s-a strâmbat arcada la loc și, cu mare disperare, mușcam tot mai abitir din gutieră, să mă asigur că e acolo, ținând dinții pe poziții. I-am povestit despre asta doamnei doctor când ne-am văzut, evident c-a amuzat-o. Dar cică nu sunt prima care-a trecut prin asta, așa că n-a leșinat de râs, ce-i drept.

După cum spunea și doamna doctor în interviu, există cazuri în care medicul preferă să nu obțină o aliniere perfectă a dinților pentru a le salva funcționalitatea și a păstra mușcătura corectă. Este și cazul meu, în care riscul de retracție gingivală – chestie care mă paște de ani buni, din diverse motive, atât genetice, cât și de stil de viață – a determinat-o pe doamna doctor Necșulescu să oprească alinierea dinților înainte de perfecțiune. Adică “perfect”, din punct de vedere vizual, ar fi fost cu 1-2 milimetri mai în față pentru doi dinți. Chestie care oricum nu se vede, decât dacă insiști să te holbezi în gura mea.

Dar când mă uit la poza de dinainte și o compar cu zâmbetul de acum, îmi dau seama că mi s-a întâmplat un lucru extrem de bun! Cât despre felul cum mușc, nu mai spun!

Sursa foto articol: Lzf | Dreamstime.com

Share