Sexi cab ride

Zilele trecute am avut de facut un mic drum cu taxiul. Un sfert de ora dus, lasat ceva, intors un sfert de ora. Acelasi taxi, normal. La volan – un tip la vreo 30, gen mai cocalar, tricou, blugi, adidasi portocalii. La dus, all ok: no small talk, no bad music.
Dar nush’ ce-i vine omului pe drumul de intoarcere, ca incepem urmatoarea discutie:
– Da’ ce-i acolo de unde te-am luat?
– O agentie de publicitate.
– Da? Ce fel de publicitate?
– Cum adica?
– Pai ce fel de publicitate, ca vreau si eu sa-mi fac publicitate…
– In ce sens?
– Adica sa ma caute femeile!
– Atunci, nu cred ca suntem ce cautati. 😀
Ma mai uit pe geam, mai imping traficul cu puterea mintii, mai cer voie sa fumez…
– Si… castigi bine? (a se observa ca eu il tratam cu dumneavoastra, el m-a luat la per tu, a true gentleman)
– Nu stie nici mama cat castig, vreti sa stiti dumneavoastra?
– Aaaaa, pai daca stiam ca nu-mi zici, nu-ti dadeam voie sa fumezi.
– OK, nu cred c-as fi murit, nu?
Imi suna telefonul si din conversatie afla cocalarul cu adidasi portocalii pana la ce ora sunt gasita la birou.
– Deci termini la sase?
– In principiu.
– Va tin astia peste program, ha?
– Nu ma tine nimeni, am treaba.
– Aaaaa, pai inseamna ca castigi bineeeee (o cacofonie asortata adidasilor portocalii ;))…
– Stiti ceva? Mi-a zis, odata, cineva o vorba: „Cine munceste prost pe bani putini, n-o sa munceasca mai bine pe bani multi”.
In timp ce se hlizeste in retrovizoare se trezeste, probabil, ca nu mi-a facut cel mai banal compliment care mi se face mie in viata asta:
– Vai, da’ ce ochi ai! Sunt verzi sau albastri?
– Albastri.
– Doamne, ce culoare! Toata lumea iti zice asta, nu?
– Da. (I saw it coming, da’ ce sa-i faci?)
– Mda… daca stiam, ziceam ca sunt urati.
– OK.
……………………………………………………………..
– Hai, sa-ti fac o poza! (avea celular 😀 nou??)
Si mi-am petrecut urmatoarele 5 spre 7 minute contorsionandu-ma pe bancheta din spate, dodging „bullets”: poza cu blitz prin retrovizoare, poza fara blitz prin retrovizoare (normal ca nu iese nimic daca dai cu flashul pe oglinda, pur cretinism, isn’t it?), poza fara retrovizoare, poza pe inalt, poza pe lat, deja faceam photo shooting pe bancheta din spate a unui taxi, a la Alex Galmeanu (pentru cine nu stie, unul dintre fixurile lui Alex este sa faca shooting in genul „nu te uita, fereste-te, fac poza” – cam asa ajunsesem si eu, dar de nevoie, nu de arta). Dupa cele 5 spre 7 minute epuizante in care au ras de noi pasagerii din masinile aranjate paralel la stopul de la Romana cu Dorobanti, l-am amenintat ca nu-i mai platesc cursa daca mai face o poza.
– Si vezi ce faci cu pozele alea, sa nu le vada nevasta-ta! (deja „dumneavoastra” se dusese de mult pe garla, undeva in decursul shootingului)
– Aaaa, pai le pun la vedere, tocmai, sa am motive de divort! Si vezi ca te chem martor!
– Si vezi ca o sa si vin! 😉
– Vin sa te iau la 6, cand termini?
– Nu.
– De ce? Ca te-as ajuta…
– Nu cred… mai mult m-ai incurca.
– Aha… inteleg (??). Da’ voi faceti multe comenzi aici la taxi? Ca sa stiu sa mai vin.
Si eu nu vedeam in fata ochilor decat adidasii din plastic portocalii si-am refuzat comunicarea pana am terminat cursa, cu o spaga „regulamentara” de 10%, macar eu sa am sufletul impacat :D. Cobor si dau sa intru la noi pe poarta.
– Auzi? (cu ultimele puteri si priviri urate ma intorc) Sa stii ca imi place lenjeria rosie.
Deci discutii despre chilotii mei chiar ca n-am mai avut cu taximetristii.
E de la Taxi National, daca te intereseaza. Daca suni la ei si n-ai chef de din astea, poti sa zici ca nu-l vrei pe ala cu adidasi portocalii. Ca sigur altii n-are 😉