N-am fost niciodată singură de Crăciun, nu ştiu cum e. Că aveam iubit, că m-am despărţit şi m-am dus la mama, că m-am certat cu mama şi m-am dus la tata, că m-am măritat şi-acu’ am famelie numeroasă, cu cineva tot l-am aşteptat pe Moş. Dar aud despre şi văd tot mai mulţi oameni care trec prin treaba asta; nu neapărat aş spune că se plâng, doar o menţionează. Cu toate astea, mi se strânge inima, i-aş lua pe toţi acasă, la noi la masă şi la brad. Cum să fii singur de Crăciun? Şi cine-i mai dă drumul Moşului în casă?
Bine, dacă stau şi mă gândesc la nişte Crăciunuri prin care am trecut, mă bufneşte un pic râsul isteric. De exemplu, într-un an mi l-am petrecut în hohote de ciudă că am primit de la ai mei o geacă albă de fâş în condiţiile în care, cu două zile înainte, venisem acasă de la Bucureşti cu o geacă albă. De fâş. Nu era la fel, dar orişicât. Şi-apoi, ce să te aştepţi de la o puştoaică de 23 de ani?!
Apoi, cu ocazia unui alt Crăciun am aflat că sunt înşelată de iubit cu o măiestrie de invidiat. Şi a înşelăciunii, şi a felului în care am aflat. De fapt, că tot mi-am adus aminte, mi-am petrecut în anul ăla jumătate de Crăciun singură, în pat, după ce s-a spart buba. În patul meu, din casa mea, unde m-am întors pe nepusă masă, cu toate catrafusele de la înşelător. Şi nici măcar o creangă de brad sau o sarma n-aveam. Bine că era curat – cine să facă mizerie într-o casă nelocuită de luni de zile?
Crăciunuri de poveste. Horror.
O să ziceţi: dar gata, acum ai scăpat, ai Crăciunuri de poveste asigurate cu familia ta minunată! Ce poate fi mai frumos decât să împodobeşti bradul cu copiii, să le pui cadourile sub el… pardon, Moşul etc., să le vezi bucuria de pe chipuri când le descoperă…
Da, totul minunat, dacă:
- … nu s-ar fi întâmplat să urle continuu în wrap, în braţe, în leagănul electric, în oriunde l-aş fi pus în timp ce mă chinuiam să pun cap la cap un pom de Crăciun cât de cât decent, măcar apt pentru retuşat în Photoshop. Pentru mai multe detalii despre Crăciunul „de groază” 2015 cu Buflea, click aici.
- … nu s-ar fi întâmplat să dărâme bradul, să lingă globuri, să spargă globuri, să mănânce globuri, să scoată globuri din brad şi să le arunce pe după mobile, să tragă de instalaţie etc.. Evident, tot istoricul acesta îi aparţine lui Tudor. Dar cu mare groază estimez că anul ăsta, odată cu noile sale skill-uri motorii, Buflea va dori să se caţere în brad.
- … nu s-ar fi întâmplat să rupă ca turbat hârtia festivă şi ambalajele tuturor cadourilor odată, să le împrăştie prin perimetru, să se joace cu toate laolaltă, să le întindă peste tot şi să le lase pe-acolo şi apoi să vrea altele. (Tudor din nou)
- … nu s-ar fi întâmplat să duc de doi ani încoace muncă de lămurire că bomboanele din pom nu trebuie mâncate, că nu sunt pentru copii, că sunt numai decoraţiuni (care mai dispar pe parcursul nopţii, odată ce grupa mică intră la somn).
- … nu s-ar fi întâmplat să avem crize existenţiale în incintă pe motiv că îşi doreşte să vină Moşul în ciuda faptului că a vorbit urât cu mine, mi-a zis că mă „taie” şi mă dă afară din casă şi nu vrea să remedieze situaţia cerându-şi scuze.
- … nu s-ar fi întâmplat să alerg ca nebuna prin magazine după cadouri pentru ei, să-mi cheltuiesc eu bugetul meu de pantofi şi glitter pe trenuleţe, cărţi cartonate anti-ros şi jucării „educaţionale”, să-mi consum momentele de linişte de peste zi împachetându-le şi ascunzându-le cât mai bine de curioşii Pământului, să gătesc salată de boeuf cât pentru patru şi să mă stresez s-o compun cât mai sănătos, să cad moartă în fiecare seară de Crăciun şi să nu-mi mai pese nici de cozonac, nici de beculeţe.
Prin urmare, eşti singur de Crăciun? Bravo, boss! Lasă, n-ai văzut cât succes a avut Macaulay Culkin cu asta?
No Comments