Da, aceasta sunt eu, cu vreo cinci ani în urmă, în pauza de masă la birou. Şi de somn pe birou.
Da, am fost fotografiată şi postată pe Facebook de însăşi şefa mea de atunci, ca să arate companiei cum „doarme Idriceanca la serviciu”. Evident, la mişto, că toată lumea-mi cunoştea competenţele profesionale.
Nu, nu mi-am pierdut job-ul din cauza asta. – şi nimeni care deţine acest skill n-ar trebui să păţească nimic rău, profesional sau altfel.
Nu, nu am renunţat la acest obicei care mi-a salvat viaţa (sănătatea fizică, integritatea psihică, randamentul, programul, frumuseţea, ce vreţi voi…) în nu mai ţin minte câte rânduri. Dar ţine minte câteva genuri de exemple:
- În zilele vieţii mele de mamă, când, după o dimineaţă cu copilul mic şi spălat, curăţat, plimbat în parc, uneori gătit, uneori dereticat, lucrat la calculator etc. simt că, după masa de prânz, mă cam dezintegrez. Şi nu e de la stomacul plin. Şi mai am nevoie de energie pentru a doua parte a zilei, pentru sală, evenimente, treburi cu copilul mare, diverse, diverse. Din păcate, există multe zile în care nu apuc aşa ceva.
- În orice press trip, delegaţie, info trip, excursie cu clasa sau cum vreţi să-i spuneţi. Dacă n-aş fi dormit câte 20 de minute în autocar în Malta, între obiectivele turistice pe care le aveam de bifat ziua, n-aş fi rezistat în câte 8-10 cluburi noaptea; dacă n-aş fi dormit în avioane şi-n microbuze de tranzit către hotel, n-aş fi văzut nici jumate din locurile pe unde am mai fost cu treburi de serviciu.
- În zilele mele de clubbing, când îmi foloseam acest skill în vederea pregătirii pentru o noapte albă, cât şi pentru a lua o pauză revigorantă de la noaptea albă însăşi (da, domnule, dormeam în club, vezi aici dacă nu mă crezi), ca să pot continua şi la after, eventual.
Mă numesc Georgiana Idriceanu şi practic cu succes power napping-ul. La fel ca Napoleon, Salvador Dali, Leonardo Da Vinci, Winston Churchill, Muhammad Ali, Margaret Thatcher, John F. Kennedy. Numai boşi.
Şapte sfaturi pentru power napping eficient
Pentru mine nu e mare inginerie. Adică mă ridic de la masa unde lucrez şi mă întind pe-un pat prin casă. (Vorbim de acum. În rest, am adormit cu capul pe birou, pe spătarul scaunului de la birou, pe canapeaua de la birou, în mijloace de transport în comun, în maşină – doar ca pasager până acum, în club…) Dau toată tehnologia pe mute şi închid ochii. Bine, am zile când nu merge chiar aşa lesne, prin urmare mai trag o jaluzea, mai închid o draperie, mai fac eforturi conştiente să-mi golesc mintea de treburi. În general, însă, adorm instant.
Când eram la serviciu, fetele mă cronometrau şi se stricau de râs: 20 de minute pe ceas şi imediat înapoi la treabă, la asemenea performanţă ajunsesem. Acum am mare noroc dacă apuc să aţipesc atât. Bine, mi s-a-ntâmplat să fiu atât de obosită, încât să mă trezesc după o oră jumate. Nicio problemă, doar că în 20 de minute se închidea grădiniţa cu fii-meu în ea.
Cică oamenii care pot adormi aşa, oricând, oriunde, în orice poziţie şi dispoziţie au un sistem nervos foarte sănătos. Doamne-ajută, dar n-aş băga mâna-n foc pentru mine cu asta. Ce pot să susţin fără ezitare e că power-napping-ul ajută enorm la restartarea trupului şi minţii.
Am şi câteva sfaturi pentru cei cărora nu le iese chiar aşa, cât ai clipi din ochi:
1. Dă-ţi telefonul, calculatorul, tableta, ceasul şmecher pe tăcute şi abţine-te cu toate forţele Universului să mai dai „o ultimă verificare” pe Facebook, mail sau pe unde mai umbli tu, în timp ce încerci să adormi. A, se înţelege că nu deschizi ochii sub nicio formă, la nicio notificare.
2. Dacă nu-ţi iese pe lumină, fă, frate, întuneric. Până la urmă, şi o mască de somn e bună când colegii de birou chiar nu pot lucra şi ei pe bâjbâite 20 de minute. (De parcă nu le-ar veni lumină de la monitoare…) Pe bune, cât loc ocupă o mască de somn în sertarul cu rechizite şi tacâmuri de la serviciu?
3. Dacă nu-ţi iese pe zgomot, fă, frate linişte cu dopuri de urechi sau căşti.
4. Fă, mai degrabă, răcoare decât căldură. Somnul vine cel mai uşor undeva în zona 18˚ C.
5. La unii cică funcţionează cu muzică relaxantă, pe mine mai mult mă enervează.
6. Propune-ţi să dormi 20 de minute. Bine, există şi aţipeli de câteva minute (micro-naps) sau de 5-20 de minute (nano-naps), însă cele mai recomandate somnuri de tip scurt sunt de 20 de minute pentru că: atenuează somnolenţa şi oboseala din a doua parte a zilei prin creşterea nivelului de energie, cresc randamentul, curăţă memoria de scurtă durată de informaţiile inutile, îmbunătăţesc memoria per ansamblu, limpezesc gândirea (prin parcurgerea primelor două din cele cinci etape ale somnului). Se pare că somnurile mai lungi de 30 de minute mai tare te ameţesc, aşa că trebuie să te pricepi un pic la treaba asta. Sau să-ţi pui o alarmă ajutătoare şi respect-o cu sfinţenie, nici să nu te gândeşti măcar la butonul de snooze, darămite să-l şi atingi!
7. Bea o cafea înainte de aţipeală. O să-i ia cam 45 de minute să ajungă în sânge, aşa că o să fii şi mai fresh după trezire.
Hai, somn uşor şi cu spor!
1 Comment
Aleg să trăiesc trist sau aleg să rezist - Idrilog
23 noiembrie 2018 at 1:19 pm[…] 1. Dorm la prânz. OK, nu fac asta în sensul clasic al conceptului, ca copiii, adică nu e un somn adevărat şi nu e chiar la prânz. În general, în intervalul 14:30-15:30 îmi rezerv 20 de minute pentru dormit – se numeşte power nap şi am mai scris despre asta aici. […]