Am râs la TED de m-a durut capul. Bine, poate să fi fost şi de la turbanul pe care-l purtam (că n-am avut altceva de Ziua Iei), dar sigur m-aş fi distrat foarte bine şi cu capul gol. Sau dezgolit, că TED merge la toate tipurile de public. Ştiu că filmele de succes creează aşteptări pentru urmări măcar pe măsură şi mai ştiu că a ajuns un fel de lege nescrisă ideea că sequel-ul nu poate egala originalul (asta eufemistic spus), dar cred că Ted 2 trebuie văzut fără aşteptări, doar cu disponibilitatea de a petrece două ore între zâmbet şi gura până la urechi, de mă dureau deja obrajii. Din nou, poate că mă strângea turbanul.
Acţiune grea, glume asemenea
Nu ştiu dacă se poate spune că „cea mai frumoasă zi” a unui ursuleţ de pluş viu este ziua nunţii (cu o piţi blondă ce are aceleaşi înclinaţii spre distracţie ca el) sau rămâne tot ziua în care a prins viaţă, dar aşa-l prinde pe Ted începutul acestui sequel: în mijlocul slujbei de la biserică prin care îşi uneşte destinele cu Tami-Lynn, mestecătoarea de gumă cu ruj roz şi sutienul mereu pe-afară din orice outfit ar purta. Personajul este interpretat de aceeaşi actriţă din prima parte a seriei, Jessica Barth.
Acţiunea din acest al doilea Ted nu e deloc uşurică, ci implică încercări de fertilizare în vitro şi adopţie, apariţii la tribunal, trimiteri la drepturile minorităţilor, chestii care pot părea obositoare pentru o comedie obraznică, dar care sunt prilej de atâtea situaţii delicate ce mustesc de poante puternice, multe aflate la limita dintre îndoielnic şi, fără îndoială, umor. Adică stârnesc reacţii de confuzie între „ahahahahaha!” şi „ewwwww”, în funcţie de reperele fiecăruia şi de cât îi poate suporta stomacul. Cert e că gluma cu clanul Kardashian – destul de scârboasă la modul absolut – m-a uns pe suflet că, na, e din universul meu.
Ted is the man
Firul epic nu se mai răsuceşte în jurul prieteniei dintre John (Mark Wahlberg) şi fosta sa jucărie – a, mai au nişte inside jokes împreună (ţine minte faza cu „Lege şi Ordine”), mai beau nişte beri, mai fumează nişte iarbă (multă) împreună, ăsta micu’ şi pufosu’ mai încearcă să-l combine pe fratele său uman distrus după divorţ – dar desfăşurarea evenimentelor îl are în centru, în mod clar, pe Ted. Care se luptă să fie recunoscut drept fiinţă cu drepturi în faţa legii, astfel încât să poată adopta un copil împreună cu Tami-Lynn. Înduioşător, nu? Mai vorbim după ce vezi filmul.
Orice personaj care apare în combinaţia asta e prilej de caterincă maximă pentru Ted şi John. Mai ales avocata Samantha Jackson (Amanda Seyfried), care se mulează perfect pe stilul lor, drept pentru care îi şi prevezi un final fericit alături de personajul lui Mark Wahlberg – ceea ce se şi întâmplă, nu cred c-a fost vreo surpriză pentru cineva din sală. Cu o apariţie fugară, dar cu aceeaşi voce de Dumnezeu/dormitor/povestitor încântă Morgan Freeman spre final, însă care aduce o tuşă prea puternică de sobrietate printr-un discurs despre natura umană, că simţeam deja nevoia de o tranşă nouă de glume porcoase ca să nu-mi ies din trip.
În rest: sper să-l facă şi pe-al treilea şi să nu le mai ia încă trei ani pentru asta.
Ted 2 are premiera vineri, 26 iunie, în cinematografele românești.
No Comments