Tu ești de vină pentru plictis în carantină!

femeie furioasa plictiseala izolare coronavirus

Nu știu dacă stau mult mai mult pe Facebook de când cu izolarea asta, dar e clar că-mi apar în Feed mult mai multe tâmpenii decât de obicei. Din păcate, jumătate dintre aceste tâmpenii nu sunt chestii virale pe care să le recunosc imediat și peste care să trec automat, ci postări adevărate, scrise de oamenii din lista mea de ”prieteni”. Acest text este dovada că respectivele tânguiri de pe social media m-au scos din minți mai mult decât cei doi copii cu care stau acasă zi de zi.

 

Inițial, voiam să scriu un articol despre cum să n-o iei cu capul în izolare la domiciliu. Experiența mea de freelancer cu biroul în propria bucătărie de vreo doi ani jumate (timp în care am reușit să dau bine în online și să stârnesc reacții de genul ”Vai, dar cum reușești să le faci pe toate!”) mă recomandă pe subiect. Am început să scriu acum o săptămână, dar, între timp, am deraiat grav de la proiect și nu mi-au ieșit mai mult de cinci rânduri. Cred, totuși, că nu am deraiat și de la linia de plutire mentală.

În schimb, mi s-a zbârlit părul (de pe cap, că în rest mă epilez, încă, în ciuda meme-urilor care circulă în online vizavi de închiderea saloanelor de înfrumusețare) de la postările mai multor persoane care se plângeau în virtual de plictiseala izolării; moment în care articolul s-a scris de la sine. Doar că a ieșit asta. Nu vă speriați, în continuare veți găsi sfaturi despre cum să n-o iei cu capul acasă. Doar că trebuie citit printre rânduri. Uneori, trebuie intors și ecranul. Alteori, lăsat deoparte cu totul. Așadar…

Dacă mai văd pe cineva în social media ca se “plictiseste” în casă, îi sparg capul după ce ieșim pe străzi. R u fucking kidding me? Băi, ca să te plictisești înseamnă să fii relaxat la cap! Să nu te gândești că ți-a închis coronavirusu’ businessu’ și nu mai ai ce mânca și cu ce te spăla pe degețelele alea plictisite de scroll pe Facebook și butonat pe Netflix, să nu te gândești că mai ai bani să trăiești doar până la întâi, că n-ai cu ce să-ți crești decent copiii în lunile următoare, că vine Paștele și n-au un hanorac nou și-un cadou (și, că, apropo, n-ai cum plm să le explici pe unde intră Iepurașul, că nu mai intră, nu mai iese nimic din casă), să nu te gândești că-ți ia banca apartamentul și mașina, că n-ai cu ce să mai plătești grădiniță sau școală sau, Doamne ferește, vreun tratament pentru o boală gravă, gen cancer, sau dializa etc. Atenție, nu vorbesc despre pierdut vacanța de vara planificată și plătită parțial în Tenerife și despre netrimis copilul în tabără de dezvoltare personală, boss. Astea “e” lux, de care oricum ar trebui să te doară-n cur acum.

Te plictisești??? Ai făcut curățenie generală? Ai facut toate reparațiile prin casă? Ți-ai sortat garderoba de iarnă de aia de primăvară? Ți-ai facut curat în toate căcaturile pe care le-ai adunat de ani de zile și tot te țineai să dai din ele “la vreun adăpost, la vreun ONG” și nu reușeai niciodată, cu viața ta ocupată? Ai învățat să gătești, să faci broderie spartă, să desfunzi chiuveta, să dai cu var? Să te vopsesti singură sau să-ți faci singur freza de dandy cu peria-n baie? Sau nici nu mai contează, că o arzi natural pana la dezizolare, cavehuman style?

barbat trist plictiseala izolare coronavirusSursa foto: Marcos Calvo Mesa | Dreamstime.com

Citești? Faci ceva mișcare pe-acasă? Măcar un stretching? (Serios, acum, ai spălat până și geamurile?) Ți-ai făcut ordine în acte, diplome, cărți, cursuri, scrisori de dragoste? Ai băgat și tu o poză veche la challenge-ul ăla de pe Facebook, dacă tot o freci atât online și te tânguiești că te plictisești?? Ai stat de vorbă cu prietenii? Chiar și cu aceia cu care îți tot promiteai o cafea și n-ajungeai niciodată la ea?

Ți-ai curățat bijuteriile, sculele de pescuit? Ți-ai peticit budigăii ăia de casă, ai fixat la loc plinta aia desprinsă? Ai privit cerul de la geam? Ai admirat spectacolul cartierului privit de sus, ai descoperit că a înflorit copacul ăla care ajunge până la etajul doi? Ai frământat pâine? Sau, poate, cozonaci? Că Paștele e după colț, dar la fel or să fie și cozile la Mega. Sau au făcut toate astea mămica și tăticu’, cu care tu încă locuiești și de asta te și plictisești?

De când nu ți-ai mai făcut o mască de față cu ulei de măsline, un scrub de corp cu zaț de cafea? De când nu te-ai mai bărbierit și nu ți-ai mai luat perciunii? De când n-ai mai dat cu un creion pe la ochi și-un pic de culoare pe buze, de când nu ți-ai mai flexat bicepsul să vezi ce-a mai rămas? De când n-ai mai încercat să vezi dacă mai intri în blugii ăia buni?

femeie plange plictiseala izolare coronavirus Sursa foto: Vadimgozhda | Dreamstime.com

Ai făcut lectii și exerciții fizice cu copilul, te-ai jucat cu el, l-ai șters la fund și la nas, i-ai dat de mâncare, l-ai spălat, îmbrăcat/dezbrăcat, strâns după el, alinat, îmbrățișat, ai desenat cu el, ai construit trasee de tren și pieptănat păpuși, i-ai dat 90% din atenția, energia și nervii tăi, pentru ca apoi să mai vină un “Maaamiii/Taaaatiii!!” și pentru restul de 10%?

A, n-ai copii? Boss, eu nu te “blestem” cu “Fă-ți!”, pe stilul “să moară și nervii vecinului”, eu te sfătuiesc să fii recunoscător că n-ai acum. Că ai toată casa, toată energia, toți banii, toate grijile pentru tine, numai pentru tine. Dar, după cum văd, și toată tristețea e tot a ta, pentru că, ce să vezi?, tu te plictisești. Deși ai ce mânca, cu ce te spăla, cu ce te încălzi și proteja, ce viziona, ce citi, prin ce vorbi și cu cine, în fine, ai tot ce-ți trebuie ca să trăiești decent și relaxat, doar să stai dracului acasă și să fii recunoscător. Și, poate, să dai o mână de ajutor și celor care n-au. Măcar un SMS pentru o campanie umanitară.

Auzi, da’ animal de casă ai? Că, poate, dacă tot te-ai plictisit în casă, ai chef sa ieși pe-afară fără să te umpli de public shaming și fără să te ia poliția.

Trei paralele și închei:
1. De la profesoara de logică și economie din liceu am învățat că oamenii inteligenți nu se plictisesc niciodată.

2. “Cel care are un De Ce pentru care să trăiască va suporta orice Cum”, by Nietzsche, care era un pesimist și un autoizolat de societate, dar despre care Freud a spus, în rarele ocazii când l-a lăudat, că se cunoaște pe sine mai bine decât orice om contemporan lui sau care va trăi vreodată. Tu cât ai ajuns să te cunoști pe tine în izolarea asta? Și, mai ales, ți-ai găsit ”De ce-ul”?

3. Dacă nu le-ai apreciat p-astea, poate apreciezi acest articol care zice, pe scurt: eram fericiți și nu știam.

E vreo șansă, oare, să fim idioții cărora le-a venit mintea la cap sau că le vine până se termină tot rahatul ăsta? Convinge-mă că greșesc când mă îndoiesc; te rog, propune-ți să nu te mai plictisești. Mai ales dacă ești femeie, ceea ce înseamnă că te paște un risc de depresie de două ori mai ridicat decât pe un bărbat.

Sursă foto articol: Mykola Kravchenko | Dreamstime.com

Share