Viața la volan poate fi foarte grea, dar iubesc să șofez, la orice oră și pe orice vreme, pentru că-mi oferă independență și senzația de putere. Iar de curând a fost lansat un serviciu digital care să încurajeze pe oricine în această îndeletnicire.
N-am vrut niciodată să cred în vorba ”ce începe prost se termină și mai prost”; altfel, nu mai șofam în viața mea după ce am avut accident chiar cu mașina de școală. Cu un tir. Sau – să zicem că atunci a fost vina instructorului (și chiar a fost!) – după ce am avut accident și cu prima mea mașină, pe DN2. Tot cu un tir. Cu rostogolire pe câmp, daună totală, fără nicio victimă, din fericire. Păi, ar fi fost catastrofal să cred în vorba asta, când mă gândesc cât de dependentă sunt de mașină acum.
Sunt în București din 2000 și, timp de 13 ani, am folosit toate mijloacele de transport în comun posibile. Am învățat jurnalismul pe teren, cu aparatul foto și reportofonul în rucsacul de școală, știu și-acum pe de rost pe unde circulă autobuzul 182 – dacă nu i-o fi schimbat Primăria traseul între timp, desigur. Am făcut naveta pe 336 între sediile celor două facultăți pe care le-am urmat în paralel; am circulat cu autobuzul, tramvaiul, troleul, metroul din jurul celor 14 domicilii pe care le-am avut în orașul ăsta. Nu zic că mi-a ajuns cât am umblat cu transportul în comun, dar am umblat ceva.
Doar că viața m-a dus în aproximativ buricul târgului, între două stații de metrou, dar la destulă distanță de ele, pe o linie de autobuz incredibil de aglomerată și m-a lăsat acolo însărcinată și îngrijorată vizavi de ce o să se întâmple cu libertatea mea de mișcare odată ce voi naște, când voi rămâne singură acasă și țintuită la scara blocului cu cel mic.
Gravidă cu două sarcini: una de purtat, alta de șofat
Deci, nu: trebuia să conduc, era un must din ăla adevărat, nu din revistele pentru femei. OK, sunt eu soi de amazoană, dar nici să mă aventurez în mătase și pe tocuri, cu un bebeluș în sistemul de purtare, pe autobuz, metrou și ce-ar mai fi fost nevoie, ca s-ajung la un eveniment; sau de urgență la medic dacă, Doamne ferește, era cazul – de-asta nici n-am vrut să expun situația asta din prima, că speram să nu fie cazul.
Nu, eu nu cred în vorba cu pricina, ci cred că lucrurile pot fi îmbunătățite și trebuie să-ți dai silința în mod conștient pentru asta. Așadar, aveam carnet de 11 ani și, cu o burtă de vreo șase luni, m-am reapucat de școala de șoferi, ca să mă pun la punct cu ce consideram eu că nu stăpânesc suficient încât să mă mișc în siguranță în traficul bucureștean; bașca, la fel de nasol era și când trebuia să închei călătoria, că nu toate locurile de parcare erau dispuse în singurul fel în care știam eu să las mașina: într-o rână, pe-o bordură.
Așa că am șofat și parcat sub atenta supraveghere și îndrumările extrem de calme (și amuzante, recomand oricând) ale un prieten de familie, instructor auto – că lui bărbatu-meu era să îi scot ochii în poligon când a încercat să mă învețe el însuși; și e cel mai calm om din lume, dar e posibil să fi fost de vină hormonii mei de sarcină.
Am învățat (mai mult decât știam, adică) despre aproximarea distanțelor în mers și în parcare, despre adaptarea vitezei în trafic, despre schimbarea eficientă a vitezelor, mă rog, mai multe detalii din astea care să-mi fac șofatul mai eficient, mai puțin sportiv și mai sigur pentru toată lumea. Informații pe care le-am completat – și m-am tot străduit să le aplic de-atunci – cu cele obținute de la faimosul pilot Titi Aur, căruia i-am luat un interviu despre șofatul preventiv când eram – ca să vezi coincidență – a doua oară foarte gravidă.
Sursa foto: Radub85 | Dreamstime.com
Nu sunt grea de cap, dar am învățat să șofez the hard way
Deci lipsă de asistență, îndrumare, informații, bunăvoință, perseverență n-am dus. Însă fiecare drum la volan m-a convins că nu-ți poți perfecționa stilul de șofat decât… ei bine, ce surpriză, șofând! Așa îți înveți mașina, înveți să aproximezi spațiul pe care-l ocupă și în care se poate mișca. Apoi înveți ce poate face și cât te poți baza pe ea – mai ales dacă ești repezită, ca mine, chestie tare riscantă în trafic. Nivelul următor presupune să adaptezi toate aceste informații pentru orice mașină ai ajunge să conduci și tot așa.
Dar am învățat, mai ales, din fiecare tamponare ușoară, număr îndoit în stâlp sau copac, oglindă luată înainte în trafic, bară sau portieră înfundată într-o parcare de mall, aripă scrijelită de zid (că, dacă tot am învățat să parchez, m-am și hotărât că îmi place cel mai mult cu spatele). Au fost atâtea seri în care urcam cu liftul acasă și mă tot gândeam cum să formulez mai delicat: ”Am lovit mașina sau am zgâriat mașina sau am atins mașina?”. Trebuie să recunosc, am și avut mereu marele noroc să nu fiu trasă la răspundere agresiv pentru aceste incidente. Fierul e fier și se repară.
Dar uneori ai de așteptat o grămadă și întotdeauna urlă buzunarele de pe tine într-o astfel de situație, iar asta e o poveste extrem de neplăcută, cu care nu vreau să am de-a face. Cred că, de fapt, am devenit mai atentă în trafic pentru că mă săturasem să tot aștept să iasă mașina din service. Mă rog, glumesc, dar îmi trece hazul repede când îmi aduc aminte că ultima dată am ajuns cu ea acasă de la service și, două ore mai târziu, am găsit-o lovită în parcare.
În săptămâna următoare, mi-a fost furat ornamentul cromat de pe grila radiatorului; acum o lună m-am trezit cu tabla înfundată deasupra bușonului de benzină – naiba știe cine (și de ce, mai ales) ar fi putut lovi cu piciorul atât de sus, că era o urmă de talpă pe vopsea.
Iar acum vreo două săptămâni mi-a semnalat soțul o zgârietură nouă pe bara din spate – de care nu mă știu responsabilă nicicum. Deci eu m-am oprit din vandalizat propria-mi mașină și au început alții. Vorba filmului cu oameni nervoși: ”Goos-fra-baaaa!”
Aproape ireal: soluționarea rapidă a daunelor printr-un serviciu digital
În acest context agitat, primesc invitație la o conferință de presă organizată de UNIQA Asigurări. Am ridicat dintr-o sprânceană la telefon, că eu nu sunt cu presa financiară, cu subiecte din astea… seci. Eu mai pe lifestyle, după cum se știe. Dar m-au asigurat că e ok, o să-mi placă, n-au greșit invitându-mă. Când am auzit și că evenimentul are loc în sala 4DX a Cinema City din Mega Mall – adică acolo, unde sunt filmele alea cu efecte mai speciale decât 3D-ul – chiar că m-a făcut curioasă. Mă duc.
Conferința a început cu o proiecție pe parcursul căreia am fost zguduită, stropită, suflată cu aer pe la urechi, zgomot, agitație, adrenalină. Bine, câteva minute, acolo, dar a fost suficient să-mi aducă aminte cum m-am rostogolit eu pe câmp cu Matizul în 2008 – atunci nu m-a stropit nimic, că sticlele de must puse la pachet de tata erau bine strânse, slavă Domnului, dar m-a plouat cu cioburi din plin.
Abia după asta, oamenii au trecut la subiect și ne-au prezentat noul serviciu oferit de UNIQA Asigurări: asistentul digital ANA, o fată tare înțelegătoare (din păcate, doar virtuală, dar cu deosebite abilități de machine learning, care se adaptează rapid la realitatea interacțiunii cu clienții) care, pe scurt, poate soluționa daunele ușoare în maximum 30 de minute. Când zic ”daune”, mă refer la cele auto, pentru că serviciul este disponibil pentru clienții care au încheiată o asigurare CASCO la UNIQA Asigurări; iar când zic ”ușoare”, mă refer la cele care nu depășesc 500 de euro.
Și, uite-așa, zdruncinată acum mai mult de noutatea astea decât de filmulețul de dinainte, stăteam și mă gândeam cât de repede aș fi putut eu să-mi pun la loc ornamentul cromat de pe grilă dacă eram prietenă cu ANA; sau oglinda de pe stânga, găsită spartă anul trecut; sau să-mi îndrept lovitura de pe portbagaj, tabla înfundată de pe lateral sau să-mi netezesc bara spate, ”ștearsă” de vreun binevoitor în treacăt.
Și mai e o treabă absolut grozavă legată de ANA. Care-i primul gest pe care-l faci după ce ai un incident cu mașina în trafic sau parcare? Bine, al doilea gest, după ce îți pui mâinile în cap? Să iei telefonul la butonat pentru diverse: să-l suni pe soț, să suni unde aveai de ajuns și să anunți nu mai poți, să cauți informații pe net pentru rezolvarea situației sau să-ți comanzi un alt ornament cromat, să cauți poza cu permisul de conducere, că l-ai uitat acasă etc.
Dar nu mai bine folosești telefonul ca s-o contactezi pe ANA direct? Fata asta de treabă este disponibilă atât prin site-ul UNIQA – adică aici – sau prin call-center, astfel încât avizarea daunelor ușoare se face exclusive online, după ce clientul urmează câțiva pași privind identificarea și descrierea daunei. Clientul primește pe loc oferta de despăgubire, urmând să își aleagă singur unitatea de service auto și calitatea reparației.
Sursa foto: Piman Khrutmuang | Dreamstime.com
Ia-ți inima în dinți, actele în portofel și pleacă de pe loc ușurel
Mi se pare fantastic! Aș putea spune: să tot înveți din bușituri de-acum, dar n-ar fi o glumă prea bună… Cu toate astea, cred că o grijă în minus la volan – ”auleu, nici n-aș ști ce să fac dacă aș lovi mașina!” – e un lucru pozitiv pentru stilul de șofat. Adică ți-l face mai degajat, pentru că știi că există cineva acolo care te va ajuta rapid la nevoie – dă, Doamne, să nu fie, totuși. Nevoie.
Poți să interacționezi cu ANA și dacă paguba este mai mare de 500 de euro pentru notificarea daunelor, iar în funcție de complexitatea lor, vei fi ghidat în următorii pași ai procesului de constatare și emitere a propunerii pentru despăgubire de către o echipă dedicată.
Acum, eu nu-ți doresc să fie nevoie să te împrietenești cu ANA. Dar îți doresc să ai curaj și să fii independentă, să șofezi oricând ai nevoie, oriunde ai nevoie. Iar dacă decizi să închei o poliță CASCO pentru mașina pe care o conduci, gândește-te că cei de la UNIQA Asigurări o au pe ANA, care te poate scuti de multă hârțogăraie dacă Doamne ferește.
Însă trebuie să știi că:
- Poți utiliza asistentul digital ANA și în cazul în care nu ești proprietarul autoturismului, însă trebuie să ai o împuternicire scrisă pentru asta. În cadrul procesului de avizare, ANA te întreabă dacă ești proprietarul autoturismului sau împuternicit al acestuia. Dacă precizezi că ești împuternicit al proprietarului, ANA îți va cere să încarci documentul prin care dovedești acest lucru, după care procesul de avizare își urmează cursul firesc. La finalul interacțiunii cu ANA, când se generează numărul dosarului de daună, echipa de daune rapide UNIQA verifică și certifică documentele încărcate la avizarea daunei și te contactează în cel mult 24 de ore.
- Poți utiliza asistentul digital ANA și în cazul în care mașina este în leasing, adică o poți apela pe ANA în baza oricărei polițe de asigurare CASCO de la UNIQA Asigurări, indiferent de forma de proprietate a mașinii.
- Atunci când ești implicat într-un accident cu o altă mașină: dacă accidentul are loc din vina ta, pentru a-l despăgubi pe celălalt șofer implicat, vei folosi polița de asigurare pentru răspundere civilă auto (RCA), situație în care nu poți folosi ANA pentru a notifica avariile produse celeilalte mașini. Însă poți utiliza asistentul digital pentru a notifica avariile mașinii tale, în baza poliței CASCO pe care o deții la UNIQA Asigurări.
Să ai drumuri bune, fără incidente, să te bucuri de șofat și de toate experiențele inerente!
Sursa foto articol: Oleg17k | Dreamstime.com
1 Comment
Cu ANA faci casă bună nu doar în literatura română - Idrilog
10 ianuarie 2020 at 4:12 pm[…] a daunelor, pentru o soluționare mult mai rapidă. Dacă ai ratat articolul, îl găsești aici. E, în perioada iulie-decembrie 2019, ANA a preluat 5% din dosarele de daună pentru asigurările […]