Bullying: fenomen de tratat, nu de ignorat

campanie anti-bullying salvati copiii

De Ziua Internațională Anti-Bullying vă atrag atenția asupra a niște cifre tare triste despre interacțiunile marcate de agresivitate dintre elevii români. Și cu niște recomandări pentru abordarea situațiilor de gen dacă ești părinte sau cadru didactic.


Fiu-meu cel mare intră la școală la toamnă. Super bucurie pe capul lui, anunța asta cu mândrie în orice discuție avea, cât de cât, legătură cu subiectul studii, grădiniță, te-ai făcut mare etc. Și chiar dacă n-avea, găsea el o cale să dea vestea; adică, era un fel de: ”Ce faci, Tudor?” – ”Bine, eu merg la școală la toamnă!”, zici că era Niculae Moromete.

Perspectiva feerică s-a făcut praf de stele când a auzit despre agresiunile fizice și verbale la care copilul unor prieteni de familie a tot fost supus de un coleg de clasă, încă de la începuturile vieții sale de școlar. Așa că vine Tudor la mine într-o zi și ține morțiș să lămurească situația din proprie inițiativă:

– Mami, eu nu mai vreau să merg la școală!

– De ce?!

– Pentru că copiii sunt răi și se bat.

Normal că mi-am dat seama imediat de unde schimbarea de atitudine față de școală și, mai ales, frica asta. M-am întristat că fiu-meu și-a pierdut entuziasmul pentru acest moment de cotitură din viața lui – prin care, vrea, nu vrea, va trebui să treacă, că școala nu-i opțională; mie mi-a plăcut maxim la școală, toți cei 16 ani pe care i-am făcut, cu toate problemele, temele, dar și bucuriile, prieteniile, evenimentele lor fericite.

Da, am fost un elev îndrăgit de aproape toți profesorii, dar nu pot spune la fel despre colegii mei. Am și plâns din cauza lor, am luat bulgări în față, am fost refuzată în unele cercuri sociale și nu o singură dată m-au ars cu mișto-uri pentru felul în care arătam, mă îmbrăcam sau alegeam să-mi fac treaba de elev sau student. Da, copiii pot fi foarte răi, recunosc, și mulțumesc lui Dumnezeu sau mamei că m-a modelat de așa natură încât am supraviețuit tâmpeniilor din școală și am mai și găsit o mulțime de lucruri care să-mi placă.

campanie anti-bullying salvati copiiiSursa foto: Pressmaster | Dreamstime.com

Am fost la olimpiade, am prezentat spectacole în școală, am făcut parte din delegațiile la diverse festivaluri prin țară, am apărut la televizor, am fost în tabere, am făcut o grămadă de lucruri foarte mișto pentru mine, ca om, nu doar ca elev, în anii de școală. Cum să accept eu ca fiu-meu să nu aibă parte de toate astea? Așa c-am încercat să-i explic situația mai nuanțat:

– Tudor, nu toți copiii se bat la școală. Da, sunt unii copii mai agresivi. Dar sunt copii care se bat și la noi în parc, nu? Și, atunci, tu ce faci? Îi eviți, nu?

– Da…

– OK, o să faci la fel și la școală. Dacă au treabă cu tine, încerci să le explici că nu vrei să te bați. Tu îți vezi de treaba ta. Copiii aceia nu se înțeleg bine cu părinții lor și, atunci, caută scandal cu alți copii. Dar ei sunt niște copii nefericiți, de fapt.

 

Agresori, victime, martori – la fel de afectați pe viitor

Mi s-a părut că prezentarea bully-ilor drept victime i-a mai adus lui Tudor inima și visurile despre școală la loc. Sunt conștientă că nu mai sunt vremurile pe care le-am trăit eu în școală, că agresiunile sunt mai frecvente și mai grave, că elevii sunt mai deplasați, profesorii mai legați de mâini și părinții mai dezlegați la gură față de adolescența mea, că ce i-am explicat eu lui Tudor e posibil să nu valoreze nici cât două cepe degerate dacă o fi și – Doamne ferește! – o păți. Dar tot cred că, la fel ca în multe alte situații stresante din viață, sunt multe nuanțe de gri care fac diferența și trebuie luate în considerare.

Revenind la realitate, ca să ai o idee despre ce se întâmplă în școlile din România, îți dau câteva cifre dintr-un studiu sociologic făcut la nivel național în 2016 de Organizația Salvați Copiii: ”Dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii aparținând ciclurilor gimnazial și liceal, 400.000 sunt excluși din grupul de colegi, 325.000 sunt umiliți în public, 390.000 sunt amenințați cu bătaia sau cu lovirea, iar 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegii lor.”

Potrivit celei mai recente ediții a studiului internațional al Organizației Mondiale a Sănătății ”Health Behaviour of School Aged Children”, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară și cu 23% din copiii de 13 și, respectiv, 15 ani cu același tip de comportament.

Fenomenul este atât de răspândit și cu consecințe atât de grave pe termen lung, atât pentru victime, cât și pentru agresori, dar și pentru martori, încât Legea educației naționale a fost modificată în vederea definirii, prevenirii și interzicerii bullying-ului în spațiile dedicate educației (grădinițe și școli), cât și în vederea implicării personalului didactic în abordarea și soluționarea situațiilor de gen. 

Consecințele psihologice în rândul copiilor victime ale bullying-ului sunt devastatatoare: depresie, ideație suicidară, concept de sine negativ, anxietate, vinovăție, retragere socială etc. Totodată, consecințele negative afectează nu doar sănătatea mintală a victimelor, ci și rezultatele academice, precum și motivația de a merge la școală și de a învăța.

Copiii agresori sunt și ei expuși la riscuri mari de a manifesta, ca adolescenți și tineri, comportament antisocial și delincvent, dar și la implicarea în comiterea de infracțiuni cu caracter penal, ca adulți. Copiii martori sunt, la rândul lor, victime tăcute, a căror dezvoltare socio-emoțională este afectată de cultura pasivității, fricii și vinovăției difuze, deopotrivă.

Revenind la discuția mea cu Tudor despre copiii răi care se bat: prin campania ”Alege să te opui bullying-ului!”, Organizația Salvați Copiii vrea să tragă un semnal de alarmă și invită la schimbarea atitudinii tuturor celor implicați în acest fenomen – părinți, profesori și copii – cu ajutorul câtorva întrebări pe care fiecare ar trebui să și le pună într-o situație de bullying:

Dacă ești profesor și observi o situație de bullying, ce ALEGI să faci?

  • Alegi să stai și nu intervii deoarece copiii trebuie să învețe să-și poarte singuri de grijă?
  • Alegi să apostrofezi agresorul, rușinându-l și amenințându-l cu chemarea părinților la școală?
  • Alegi să intervii calm, învățându-i pe copii toleranța, respectul, grija față de celălalt și curajul? 

Dacă ești părinte și copilul tău este implicat într-o situație de bullying, ce ALEGI să faci?

  • Alegi să nu te implici deoarece consideri că este doar o fază în dezvoltarea copiilor?
  • Alegi să învinuiești copiii, școala, părinții, comunitatea pentru ceea ce se întâmplă?
  • Alegi să te implici, contribuind alături de copii, părinți, școală, comunitate la crearea unui climat pozitiv bazat pe respect, grija față de celălalt, toleranță și curaj? 

Dacă ești copil și observi o situație de bullying, ce ALEGI să faci?

  • Alegi să te retragi și să-ți repeți în minte faptul că fiecare este pentru el, fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu?
  • Alegi să te alături agresorului, în speranța că nu vei fi hărțuit și dorind să fii asociat cu brutalii clasei?
  • Alegi să fii curajos și să iei apărarea unui coleg, devenind astfel un Supererou?

Gabriela Alexandrescu Salvati Copiii Romania

Și închei cu o declarație a Gabrielei Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România, vizavi de ce înseamnă expunerea la agresiune și frică a unui copil, chiar în mediul în care acesta se pregătește să deprindă noi abilități de viață:

”Frica este unul dintre cele mai puternice și mai toxice sentimente. Te paralizează, te face să îți selectezi o ierarhie de priorități dictată de nevoia de auto-apărare, punând, astfel, între paranteze nevoile reale, acelea de interacțiune socială, de afirmare și de validare socială. Iar atunci când vorbim despre fenomenul de bullying în școli, frica este sentimentul dominant. Agresorul vrea să inspire frica, iar aceasta din urmă blochează emoțional atât victima, cât și copilul martor, care va duce cu el acasă sentimentul greu de a fi fost complice tăcut. Dar prima alegere de a interveni și de a corecta situația aparține adultului: părinte, profesor, consilier, pentru că de la ei copiii vor învăța să își asume și să fie responsabili pentru ceea ce fac sau nu fac”.

Cred că acum ai înțeles ce ai de ales!

campanie anti-bullying salvati copiii romania

Sursa foto articol: Suzanne Tucker | Dreamstime.com

Share