Valentine’s Day calit

Deci toata lumea a vrut sa stie ce am facut eu de Valentine’s Day, ca tot m-am apucat sa insiruiesc acum o saptamana cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care as vrea sa le primesc. So, here it goes:

Valentinul meu a inceput in club. Intre baloane rosii, oameni praf cu baloane rosii, oameni cu ochi rosii, vodka si tauri rosii [am mai folosit „licenta” asta poetica intr-un text, asa ca nu da! :D]. A fost nice in club, dar pe la 3, cand incepuse muzica s-o ia bine – directia minimal – picioarele mele s-au cuplat cu niste bataturi si s-au hotarat sa se retraga din peisaj. Deci, si eu.

Valentinul a continuat dupa ce m-am trezit undeva dupa-amiaza si-am aterizat la salon la manechiura si pedichiura, desi eu plecasem de acasa la shopping de new musama pentru bucatarie si covorase pentru baie. Nice, nu? 😉 Am renuntat la itemurile decorative, ca inchisese la depozit, dar m-am ales cu un upgrade la unghii. Foarte potrivit pentru seara de sambata ce urma.

Numai ca, insotita de aceste unghii noi, am ajuns in piata. La adapostul ochelarilor aviator de soare am putut negocia in piata un pret bun la telemeaua de oaie un pic maturata si la niste ceapa verde. Combinatzie. N-are rost sa detaliez toata lista de food shopping, it’s a very long and dull one. Kaiserul ar mai merita mentionat, pentru ca ii pregateam o soarta nu chiar cruda :D.

Unghiile mele au continuat munca fizica in butoiul cu varza murata, de unde am extras doua capatani, ce au fost preparate, impreuna cu Kaiserul – v-am zis ca e vedeta – la stilul calit. Dar, ghinion! Degeaba am stat vreo doua ore langa oala, constiincioasa, sa scada varza, cu fitness work pentru bicepsi, ca mi-a sunat telefonul cand Kaiserul meu aproape ca isi dadea duhul pe foc.

Dupa zece minute de cearta asidua – neimportant – descopar ca oala si Kaiserul au facut un joint venture pe fundul olii, ca la mine in casa miroase a satra si ca nici toate odorizantele din lume, impreuna cu geamurile pliate la perete nu pot spala atmosfera din incinta pe seara aia. Asa ca, dupa ce am salvat jumatate de varza si-am gustat-o cu mamaliga si ceapa verde de mai sus, m-am carat in oras.

Unde am dat peste o parte din gasca de cu o seara inainte din club. Si-am pus mana pe „masa de protocol” de la o cafenea – asa ii zice chelnerita noastra – care cica necesita consumatie minima de 2 milioane. Eram 11 insi. Din pacate, s-au facut 144 lei. Las’ ca mai mergem de Valentinul urmator si bem de restul.

PS O iau ca un esec personal: nu mi-a adus nimeni salata de vinete 🙁