Știai că numai vreo 10% dintre oameni sunt construiți simetric din punct de vedere fizic? Dar știai că unii copii se nasc cu contracturi musculare și predispoziție genetică înspre deformări ale coloanei și probleme de postură pe termen lung? Nu mai vorbesc despre impactul pe care-l au asupra dezvoltării tuturor copiilor pozițiile defectuoase în care stau sau își mișcă corpul, sporturile de performanță care îi deformează, lipsa dozajului corect de vitamina D din dietă… Ba da, vorbesc despre toate astea în interviul de față și despre cum pot fi diagnosticate aceste probleme, în vederea tratării lor.
În afară de faptul că sportul mi-a schimbat viața (mai ales pe cea profesională), coloana vertebrală și modul de a reacționa la cele ce mă înconjoară, mi-a schimbat și modul de a mă raporta la corpul meu: îl respect mult mai mult, ca și construcție fizică de excepție, de care trebuie să am grijă. Iar asta se ține strâns de mână cu postura de mamă ca să rezulte o grijă deosebită pentru felul în care cresc copiii mei din punct de vedere… postural.
Astfel încât, atunci când am primit din partea clinicii CRON-Phoenix invitația de a merge cu ăștia micii la o evaluare posturală, n-am ezitat: da, voiam să știu dacă toate sunt aliniate cum trebuie în trupușoarele lor, dacă sunt pe drumul cel bun cu dezvoltarea sistemului osos și muscula, iar dacă nu – Doamne ferește! – ce se poate face.
Nu trebuie să fii instructor de fitness ca să vezi problemele de postură pe care le au oamenii, nu trebuie să stai prin săli, ci să te uiți un pic în jur ca să observi cocoașele de la stat la calculator, umerii asimetrici de la cărat bagaje pe o parte, genunchii în X, călcătura deformată, hiperextensiile lombare și tot așa. Și ghici ce: nu că arată urât este problema cu aceste deformări, ci faptul că afectează funcționalitatea corpului și, pe termen lung, produc niște dezechilibre care se vor repercuta asupra stării de sănătate.
E, acum gândește-te că lucrurile nu mai stau ca pe vremea ”noastră”: copiii au dat alergatul pe la bloc și cățăratul în copaci pe vegetatul pe canapea la desene și pe scroll-atul de diverse dispozitive smart. Lipsa de mișcare și statul cu orele în poziții defectuoase le afectează postura, tonusul muscular, mersul, dezvoltarea cu totul. Asta unui copil născut fără nicio problemă, darămite unuia cu contracturi și asimetrii congenitale!
Prin evaluarea posturală se detectează deviațiile față de poziția ideală
Așa că i-am dus frumușel pe Lolek și Bolek ai mei la clinică, unde ne-a luat în primire kinetoterapeutul Florin Lixandru – specialist foarte obișnuit să lucreze cu copiii, din ce-am văzut – și s-a apucat de măsurat fiecare copil.
Măsurătorile se fac la pielea goală (în chiloți), desculț, în picioare, după cum urmează:
Posturometria: subiectul stă pe o suprafață de măsurare, cu tălpile la o anumită distanță de niște repere trasate pe suprafața respectivă și este analizat din față, spate, stânga, dreapta, precum și din vârful capului spre picioare – cu ajutorul oglinzii plasate deasupra capului; toate măsurătorile se fac și toate deviațiile se calculează față de un fir cu plumb atârnat în fața dispozitivului de măsurare.
Analiza plantară: subiectul stă în picioare pe o suprafață din sticlă prin care se vizualizează amprenta plantară (tălpile). Aceasta urmărește forma suprafeței de sprijin – cât calcă copilul, efectiv, cu talpa pe sol – punctele de presiune din talpă și deviația centrului de greutate al corpului față de normal.
Și Tudor, și Victor au trecut prin aceste măsurători – din care cel mai greu li s-a părut să se îmbrace și să se dezbrace, evident – și niciunul dintre ei n-a ieșit perfect, deși nici nu stau cocoșați la calculator, nici inerți pe canapea la desene, nu cară greutăți și nici nu poartă tocuri. Dar asta e realitatea: copiii nu mai fac mișcare atât cât ar trebui în zilele noastre, astfel încât să li se dezvolte sistemul locomotor în mod corect.
Dacă Tudor a scăpat cu diagnosticul ”ușoare modificări de postură” și are indicație de control o dată la trei luni, Victor n-a fost atât de norocos pentru că – citez din evaluarea făcută de specialist – ”prezintă o serie de inegalități între partea stângă și cea dreaptă ale corpului – umeri, mameloane, abdomen, bazin, picioare – inegalități produse de curburi de diverse grade ale coloanei”.
”Acestea au apărut pe un fond hipoton (adică are o tonifiere redusă a mușchilor), ceea ce se traduce prin faptul că mușchii care ar trebui să tragă scheletul pe pozițiile corecte nu o fac. Din acest motiv a apărut și lordoza destul de proeminentă. Toate acestea, împreună cu piciorul plat (stângul aproape că nu are boltă plantară), trag de genunchi în interior, producând o poziție a picioarelor în X. În lipsa terapiei, aceste inegalități și curburi vor evolua, cel mai probabil, în scolioză și cifoză”, mai spune kinetoterapeutul.
Florin Lixandru mi-a propus pentru Victor Terapia Vojta, o procedură de locomoție reflexă prin care creierul, împreună cu musculatura, reînvață sistemul locomotor pozițiile corecte, prin aceasta modificându-se poziția coloanei vertebrale, ceea ce va duce la diminuarea curburilor și a inegalităților stânga-dreapta.
Cât am mai stat pe-acolo, mi-a arătat niște radiografii de copii cu deviații ale coloanei vertebrale de m-am cutremurat. Deviații care, din fericire, au putut fi remediate, parțial sau chiar în totalitate, prin această terapie pe care mi-a propus-o pentru Victor. Iar fii-meu nu este, nici pe departe, atât de – scuzați exprimarea, dar asta e realitatea – atât de strâmb precum erau, din nefericire, micii pacienți din radiografii.
Interviu cu doi specialiști despre problemele de postură ale celor mici
Dar problemele de postură ale copiilor nu se limitează la cele de care suferă Victor, așa că am stat de vorbă mai pe larg despre acest subiect cu doi dintre specialiștii Centrului de Reabilitare Ortopedică și Neurologică (CRON) Phoenix:
Ce este posturometria? Ce măsoară? Doar simetria corporală?
Florin Lixandru: Posturometria este o metodă de a măsura și analiza deficiențele posturii unui individ prin studiul alinierii statice și dinamice ale organismului, în încercările acestuia de a se autostabiliza în spațiu. Spre deosebire de alte investigații similare, ce împart corpul pe categorii și grupe, posturometria îl analizează ca pe un tot unitar.
Se masoară cele două elemente ale posturii: orientarea și stabilizarea. Orientarea este felul în care organismul calculează plasarea lui în spațiul ce-l înconjoară, în baza informațiilor prelevate de la organele senzoriale (vizual, auditiv, kinestezic). Stabilizarea reprezintă măsurile luate de organism pentru adaptarea la poziția greșită, ceea ce face să apară contracturi musculare pe anumite părți ale corpului, cu scopul de a echilibra celelalte părți cu musculatură slabă. Astfel apar asimetriile corpului (de mers și de postură). Cele două elemente sunt strâns legate între ele.
De la ce vârstă poate fi făcută posturometria?
Florin Lixandru: Cel mai mic pacient pe care l-am evaluat a fost în vârstă de puțin peste trei ani. În general, se pot începe evaluările de îndată ce copilul poate să stea nemișcat în picioare preț de câteva zeci de minute și să aibă o înălțime de peste 110 cm. Posturometria se poate face de la vârste foarte fragede și se recomandă ca părinții să vină cu cei mici de îndată ce observă anomalii în poziția corpului acestora.
Presupun că poate fi făcută și pe adulți, dar mai are rost? Se mai poate îndrepta ceva? Până la ce vârstă mai are rost să fie făcută?
Florin Lixandru: Posturometria poate fi făcută la orice vârstă. Deși problemele cauzate de postura incorectă se manifestă începând din copilărie și suntem tentați să credem că doar la vârste fragede putem să o corectăm, kinetoterapia poate produce schimbări pe tot parcursul vieții. Adulții neglijează aceste asimetrii și este total greșit, pentru că ele se pot corecta până târziu, îmbunătățind calitatea vieții.
Odată corectate, dispar durerile de spate (cervicală, lombară sau între omoplați), de picioare, contracturile musculare, dar pot îmbunătăți inclusiv rezultatele obținute în fitness. Să vă dau un exemplu: când mergeți la sală și ridicați greutăți pe o asimetrie a coloanei, tot ce veți obține va fi o dezvoltare inegală a musculaturii și o accentuare a acelei deviații a corpului pe care nu o conștientizați.
Există categorii speciale de copii cărora li se recomandă posturometria sau orice copil ar trebui să treacă prin acest tip de evaluare, pentru a i se analiza postura? Adică de ce să-ți aduci copilul la posturometrie dacă nu are vreo problemă vizibilă?
Florin Lixandru: Orice copil ar trebui să aibă minim un consult ortopedic pe an deoarece ochiul specialistului identifică cele mai fine modificări acolo unde ochiul părintelui nu distinge. În urma evaluării se ia decizia dacă este nevoie de posturometrie.
Unele probleme de postură pot fi greu vizibile în anii copilăriei, dar să provoace ulterior probleme adultului. Mai mult decât atât, majoritatea părinților primesc informații greșite conform cărora asimetriile provocate de torticolisul congenital sau de piciorul plat trec de la sine odată cu creșterea, dar, din păcate, sunt într-o mare eroare și ignoră aceste probleme, fără să știe că, de fapt, acestea produc, odată cu creșterea, asimetrii mai mari și contracturi musculare care vor necesita mai târziu multe ore de recuperare.
În primul rând, la o evaluare a posturii cu ajutorul posturometriei ar trebui să ajungă toți copiii cu torticolis congenital sau orice altă contractură la nivelul coloanei sau bazinului (din naștere), cei care au platfus și copiii care încep mersul mult mai devreme sau mai târziu decât media (care se situează pe la 11-12 luni).
Este o investigație noninvazivă, care exclude eroarea umană și care poate fi făcută oricât de des avem nevoie. De regulă, folosim posturometria ca metodă de diagnosticare inițială a simetriilor, dar, mai ales, de monitorizare a evoluției în urma kinetoterapiei sau pe parcursul creșterii accelerate a copilului (care e predispus la accentuarea dezechilibrelor odată cu creșterea).
Care sunt cel mai frecvent descoperite probleme de sănătate prin posturometrie?
Florin Lixandru: Două mari probleme de sănătate: scolioza și cifoza. Acestea se manifestă printr-o curbură anormală a coloanei, dându-i acesteia o formă asemănătoare cu literele S sau C. Prin posturometrie se pot evalua atât severitatea scoliozei/cifozei, cât și progresul lunar ce rezultă din terapia de recuperare.
Care sunt cauzele problemelor de postură care apar la copii?
Dr. Valentina Contanu: Cauzele problemelor de postură ale copiilor sunt variate, fiecare afecțiune având cauze diferte. Există factori ce cauzează apariția unei afecțiuni și factori agravanți, iar de aici apar multe confunzii. Scolioza, de exemplu, are cauze posibil genetice, nefiind cauzată de o poziție incorectă la birou sau de un ghiozdan prea greu. Aceștia sunt factori agravanți, nu determinanți. Cifoza și lordoza, pe de altă parte, apar pe fondul unui dezechilibru muscular corelat cu poziții incorecte pe termen lung.
Ce probleme produce, de exemplu, aplecarea continuă peste ecranul telefonului mobil, tabletei?
Florin Lixandru: Într-adevăr, menținerea gâtului sau/și a umerilor într-o poziție constant aplecată poate provoca în timp o deformare a posturii și dureri de spate și umeri.
Toată lumea spune: dă copilul la sport!, dar am descoperit în timpul vizitei la voi că sportul poate produce probleme de postură. Care sunt cele mai frecvente sporturi în direcția asta? Vorbim și despre sportul de agrement sau doar la nivel de performanță?
Dr. Valentina Contanu: La modul general, orice sport este preferat în locul unui stil de viață sedentar, mai ales pentru copii. Sportul are multe beneficii atât pentru fizic, cât și pentru creier, problemele de postură apărând, în general, în cazul sporturilor care solicită constant o singură parte a corpului: balet cu rotații pe singur picior, fotbal cu pase pe un singur picior, tenis, handbal cu aruncări pe o singură mână. În plus, sportul de performanță care supra-solicită musculatura și scheletul aduce deservicii în puseele de creștere.
Dacă, totuși, se dorește performanța în sport, iar copilul face o pasiune din această activitate, este necesar să avem în vedere că are nevoie de kinetoterapie prin diverse tehnici (Vojta, Scroth) pentru a face corecțiile necesare și pentru a echilibra musculatura în mod compensator față de sportul care supune scheletul la un dezechilibru.
Spre ce sport să îndreptăm copiii astfel încât să aibă beneficii de pe urma lui, nu deservicii?
Florin Lixandru: Recomandăm părinților să aleagă activitatea fizică împreună și în acord cu copilul, dar și în urma unei evaluări ortopedice în care se va stabili gradul dezvoltării musculare și osoase a copilului, existența sau nu a deviațiilor de mers și de postură. În funcție de acestea, copilul poate primi anumite sugestii. Unul dintre cele mai echilibrate sporturi este înotul, solicitând toate grupele de mușchi odată, programele de aerobic pentru copii, iar pentru adolescenți putem recomanda yoga, o activitate fizică ce echilibrează respirația și musculatura, totodată disciplinând și mintea.
Există situații în care bebelușilor și copiilor mici le pocnesc articulațiile atunci când sunt manevrați un pic mai dur sau în grabă. Aceste situații sunt în regulă? La ce ar trebui să avem grijă atunci când manevrăm mai ferm un copil mic (de exemplu, când îi schimbăm scutecul, când îl ținem să îi facem baie, când ne luptăm în joacă cu el etc.)?
Dr. Valentina Contanu: Acele sunete produse de articulațiile copiilor sunt perfect normale atunci când vin de la umeri, genunchi și glezne, nou-născutii fiind mai rezistenți decât par. Dacă, însă, ele vin din zona șoldurilor, se recomandă o vizită la medic pentru a se elimina posibilitatea ca nou-născutul să sufere de o displazie de șold. Sugarul, în general, prezintă o flexibilitate mai mare în articulații, ligamentele și musculatura fiind în prima parte a vieții mai slab dezvoltate. Pe măsură ce copilul se dezvoltă neuro-motor (începe să stea în funduleț, să meargă în patru labe, să se ridice în picioare, să se cațere, să meargă), musculatura se întărește, iar aceste zgomote se vor diminua până la dispariție. În cazul în care persistă, medicul ortoped pediatru este cel care aduce lămuriri asupra acestui aspect.
Ce stil de viață trebuie să aibă copiii ca să nu aibă probleme de postură?
Florin Lixandru: Ați punctat foarte bine. Societatea modernă aduce o serie de dezavantaje pentru cei mic: timpul limitat al părinților, suprasolicitarea cu activități extrașcolare, excesul de tehnologie și nesiguranța din mediul urban ne fac să ținem copiii în interior peste 9-10 ore pe zi, limitându-le programul de activități în aer liber. Și aici nu vorbesc despre o plimbare în parc pe care majoritatea părinților încearcă s-o ofere micuților zilnic, ci despre ore întregi de joacă nestingherită în spațiu deschis. Să știți că joaca, țopăiala aduc o serie de avantaje asupra dezvoltării scheletului și musculaturii.
”Putem spune că adulții de astăzi au
ceva mai puține probleme de postură
decât vor avea adulții de mâine.”
Florin Lixandru, kinetoterapeut
Cât de importantă este administrarea de vitamina D în primii ani de viață pentru o postură corectă?
Dr. Valentina Contanu: Am văzut nenumărate cazuri de deformări osoase cauzate de deficitul de vitamina D la copii de vârste mai mari, iar asta se întâmplă tocmai pentru că, într-un mod straniu, părinții renunță la administrarea de vitamina D când copilul atinge vârsta de doi ani.
Astfel, perioadele de creștere (puseele de creștere) – care se pot menține până la 18 ani – îi prind pe copii în deficit de vitamina D și produc deformări osoase și musculare. Este total greșit, cu atât mai mult în perioadele de creștere, când se produc cele mai mari deformări pe fondul deficitului. De asemenea, ca recomandare suplimentară menționez că este necesar ca suplimentul de vitamina D să se administreze după ce un medicul vede clinic copilul/adolescentul și interpretează analizele medicale specifice. O dozare corectă de vitamina D este absolut necesară.
Sursa foto: Jevanto | Dreamstime.com
Care sunt cele mai uzuale recomandări după posturometrie? Adică planul de ”tratament”.
Florin Lixandru: În cazul copiilor de până la 8-10 ani, Terapia Vojta este cea recomandată; peste această vârstă se recomandă Terapia Schroth sau asocierea între cele două tehnici. Terapia Vojta este un tratament neuromuscular dinamic ce reînvață musculatura să adopte posturile corecte prin ”rescrierea” semnalelor primite de la creier, unde se află informația de bază a poziției corecte a corpului. Terapia Schroth este o ramură a kinetoterapiei, bazându-se pe respirație; este folosită cu succes în cazul copiilor cu cifoză și scolioză.
Odată recuperarea încheiată, ce ar trebui să facă atât copiii, cât și părinții astfel încât problemele să nu recidiveze?
Florin Lixandru: De cele mai multe ori, odată recuperată o deviație, corecția se menține timp de la câteva luni la câțiva ani. Asta se întâmplă în contextul de creștere și dezvoltare continue a scheletului și musculaturii copilului până la 18 ani, iar puseele de creștere sunt un teren fertil pentru apariția dezechilibrelor musculare și osoase; de asemenea, intervin și factorii predispozanți, precum activitățile sportive sau deficitul de vitamina D. Din acest motiv recomandăm monitorizarea constantă după terapie.
Ce recomandări ați face părinților pentru a avea mai multă grijă de postura copiilor lor?
Dr. Valentina Contanu: Simpla observare a acestora și apelul la specialiști atunci când nu sunt siguri de orice aspect al vieții lor. Noi recomandăm părinților, chiar și proaspetelor mămici despre care se spune că nu au experiență, să aibă încredere în intuiția lor. Am întâlnit multe situații în care mama, deși a sesizat că ceva nu era în regulă, s-a lăsat convinsă de bunici sau rude că e ceva normal, care se rezolvă odată cu creșterea, și au ajuns târziu la medic, iar recuperarea a necesitat o perioadă mai lungă de corecție.
Sursa foto: Endostock | Dreamstime.com
Este util să le atragem atenția unem mereu copiilor: spatele drept, nu mai sta cocoșat, trage umerii în spate, încordează burtica, nu mai sta într-o rână (la masă, de cele mai multe ori) etc.?
Dr. Valentina Contanu: Nu prea. De multe ori, ”stai drept” nu înseamnă ”stai corect” în cazul copiilor. Ei trag de umeri fără să încordeze abdomenul, accentuând lordoza (scobitura din zona lombară). Ori aceasta este o postură incorectă. Trebuie să mai ținem cont de faptul că, oricât de mult ar vrea copilul să stea drept, nu are cum să mențină această poziție din cauza dezechilibrului muscular. Apoi, să-i spui non-stop ”stai drept” poate deveni un factor de stres emoțional pentru cel mic, obținând, de fapt, refuzul copilului de a colabora.
”Mai întâi, trebuie să vedem de ce copilul
stă strâmb. Poate că are o problemă osoasă
pe care nu o sesizăm și pe care
”stai drept” nu o corectează.”
dr. Valentina Contanu
Multă lume spune că aceste asimetrii, platfusul etc. se corectează odată cu înaintarea în vârstă. Care este poziția dumneavoastră în acest sens?
Dr. Valentina Contanu: Din păcate, este un mit cu care ne luptăm în cabinet zi de zi. Asimetriile sau platfusul nu trec cu vârsta odată instalate și, uneori, corecția este destul de modestă, chiar și cu kinetoterapie sau orteze. Dacă faceți un mic studiu despre cum calcă oamenii, ați vedea adevărata dimensiune a problemei, pentru că toate asimetriile se reflectă în activitatea plantară. Or parte dintre adulți tocesc încălțămintea ba în exterior, ba în interior, ba exclusiv pe călcâi. Toate aceste manifestări reflectă o asimetrie ignorată care, uite, nu trece cu vârsta!
Care sunt implicațiile și riscurile, pe termen lung, ale acestor probleme de postură? Cum va fi afectată calitatea vieții invididului respectiv la maturitate de problemele de postură ignorate în copilărie?
Florin Lixandru: O postura necorectată la timp conduce la probleme la maturitate. În primul rând, atunci când corpul nu este într-o poziție optimă, acesta depune mai mult efort pentru a-și menține orientarea și echilibrul, această energie suplimentară resimțindu-se pe termen lung. Persoana respectivă va suferi de contracturi musculare, dureri cronice de cap, gât și spate, dar și de dureri ale articulațiilor, umerilor și șoldurilor. O postură improprie poate să puna presiune și pe torace, îngreunând, astfel, respirația în cazul scoliozelor sau cifozelor.
Sursa foto: Romastudio | Dreamstime.com
Din interacțiunea voastră cu părinții, cam pe la ce vârstă a copiilor își pun aceștia întrebări vizavi de postura corectă a celor mici? Eu aveam impresia că asta se întâmplă odată cu intrarea la școală, pentru că apare ghiozdanul în peisaj…
Dr. Valentina Contanu: Există două categorii de părinți: unii sunt fini observatori care sesizează orice poziție anormală a copilului începând din perioada de nou-nascut/bebeluș, când, de obicei, cel mic ține capul mai mult pe o singură parte și, mai departe, în perioada de inițiere a mersului, când aceștia sesizează o poziție anormală a piciorușelor. Alți părinți nu văd nicio problemă în existența asimetriilor și adoptă principiul că ”va crește și se va corecta de la sine” sau ”nu-i nimic, lasă că și eu am picioarele strâmbe și sunt bine…”.
Acum, după ce ai citit toate astea, te întreb: tu știi ce fel de părinte ești, dar știi ce fel de copil vrei să crești?
Dacă vrei să programezi o consultație la clinica CRON-Phoenix, găsești datele de contact aici. O consultație de evaluare la medicul ortoped costă 250 de lei, iar pachetul de măsurători posturale – 350 de lei.
No Comments