M-au sunat aseară de la Aleph News ca să mă roage să intru în direct de dimineață, la jurnal. Urma să discutăm despre închiderea sălilor de fitness în contextul pandemiei. Și să vedeți de la ce unghi de abordare am plecat și unde n-am ajuns.
Ca jurnalist de meserie, sunt mereu dispusă să-i ajut pe „colegii” din presă. Am pus colegii între ghilimele pentru că, de prin 2018, nu mai activez în această branșă, după aproape 15 ani de joburi în agenție de presă, redacții de reviste, televiziune, website-uri de lifestyle. Pur și simplu, viața de freelancer m-a dus în alte direcții profesionale. Și se și plătește foarte prost în presa românească, fie vorba între noi.
Dar am fost adeseori solicitată, de-a lungul anilor, să vorbesc în jurnale de știri sau diverse emisiuni la posturi de televiziune sau de radio, să-mi dau cu părerea la ziar sau în publicațiile din online, pe subiecte cel mai adesea legate de creșterea copiilor sau de un stil de viață sănătos – aceasta din urmă prin prisma meseriei de instructor de fitness pe care o fac de doi ani încoace.
Când am considerat că am ceva relevant de spus, am acceptat invitația. Adică aproape de fiecare dată, fără nicio aroganță vizavi de faptul că „am mereu ceva relevant de spus”; pur și simplu, judecându-mă pe mine însămi cu mintea de jurnalist, sunt o sursă ideală: de încredere, mă exprim concret și cursiv, vorbesc bine și dau bine pe sticlă, inspir încredere. Fără mișto.
E, uite-așa, m-au sunat și aseară de la Aleph News, tot în ideea asta. Despre Aleph News, pe scurt, poate n-au reușit toți cititorii mei să facă cunoștință cu acest post TV: este televiziunea lui Adrian Sîrbu, are un pic peste jumătate de an vechime și este o prezență mai neconvențională în spectrul posturilor TV de la noi, catalogându-se drept prima televiziune din România bazată pe conceptul de „social television”. Conform descrierii de pe pagina lor de Facebook, „Aleph News este dedicat spectatorului smart, educat și suficient material. Cel care vrea să știe.” Foarte util.
Între paranteze, coincidența face să fi mers și eu la niște probe de prompter și de talk-show pentru Aleph înainte să-i dea drumul; bravo, totul minunat, felicitări; după două întâlniri stabilite cu domnul Sîrbu și anulate pe ultima sută de metri, că așa e agenda dumnealui, imprevizibilă, a treia oară n-am mai putut eu să mă mulez pe programul lui și nici c-am mai primit vreun telefon pentru reprogramare, dar, uite, că mă sunară ca să fiu sursă. OK, minunat.
Din discuția cu domnișoara nu-i-am-reținut-numele de aseară, urma să stăm de vorbă despre impactul pe care îl are asupra populației închiderea sălilor de fitness în contextul pandemic și, mai precis, în contextul obezității ca una dintre comorbiditățile de top în cazul infectării cu visurul SARS-CoV-2.
Super, de acord! „Mai ales că” – plusez eu – „aveam o mulțime de clienți la sală care se recuperau după infecția cu Coronavirus…”. Domnișoarei i s-a părut minunată ideea: „Exact, fix lucruri din astea să ne spuneți!” , deci rămâne cum am stabilit.
Nu e ce se pregătește, e ce se nimerește…
Am stat aseară să mă documentez – să am și niște cifre, să nu vorbesc așa, pe deasupra – despre situația obezității și supraponderabilității în România. Despre legătura stabilită prin cercetări temeinice între obezitate și riscul de infectare cu Covid, riscul de dezvoltare a unei forme grave de boală, riscul de internare la ATI, riscul de deces.
După care am dat-o-n diabet. Nu eu, documentarea. Pentru că diabetul e tot acolo, în topul comorbidităților în infecția cu Covid, dar și în topul bolilor cronice de care suferă populația României. Mi-am adus aminte și de o clientă de la sală, trecută de a doua tinerețe (aș zice vreo 55 de ani), diagnosticată cu diabet, care mi-a povestit cum a felicitat-o medicul pentru ameliorarea considerabilă a stării de sănătate după ce venise la clase o perioadă mai îndelungată, deci făcuse sport constant și susținut.
Ca să o citez: „Toți doctorii spun să faci mișcare, adică să mergi pe jos, dar mersul pe jos n-are nicio treabă, nu e suficient”. Am zis că o să fie un exemplu frumos de dat în discuția de la Aleph News în ideea de prevenție prin sport măcar a dezvoltării unei forme grave de Covid.
După care m-am uitat un pic și pe statisticile vizavi de creșterea incidenței problemelor de sănătate mintală în rândul românilor, pe fondul pandemiei – o altă „bubă” pe care oamenii reușeau s-o țină, cât de cât, sub control prin consecvența în mișcare, adică, de cele mai multe ori, prin mersul la sală.
În concluzie, mi-am pregătit niște informație concretă, pe subiect, care să susțină unghiul de abordare propus de domnișoara de la Aleph, precum și ideea că închiderea sălilor de fitness în vremea unei pandemii care atacă fix pe sistemele respirator, cardiovascular și metabolic este un act aproape criminal împotriva populației.
Rămâne cum am stabilit… pe altă dată!
De dimineață, când îmi aranjam eu frumos laptopul (intervenția mea urma să se întâmple prin Zoom) și lumina specială de filmare (ca să nu dau galbenă și cu cearcăne pe sticlă, de la plafonieră), m-au sunat de la Aleph ca să confirme, din nou, intervenția mea. Și să-mi spună despre ce o să discutăm (și eu care credeam că stabiliserăm deja): despre foștii pacienți Covid care se recuperau în săli, care sunt acum lăsați de izbeliște, și despre clasele online.
Nicio obezitate, nicio comorbiditate, nimic. Toată documentarea mea până la 12 noaptea – de am suplimentat considerabil fondul de ten necesar înfățisării în direct – era absolut inutilă. Ce să mai, aia e, mergem înainte. Au făcut oamenii de la Aleph teste de sunet și imagine și, puțin după 09:30, am intrat în direct la jurnal.
A doua treabă (după schimbarea unghiului de abordare) care m-a iritat un pic: m-au prezentat drept „antrenorul Georgiana Idriceanu”. I know, sună măgulitor, dar chiar nu pot pretinde că asta sunt. Antrenor ieși după ani de studiu și scos sufletul la Facultatea de Educație Fizică și Sport sau de la Școala de Antrenori. Eu sunt un simplu instructor de fitness, cu specializare în group fitness; clase de aerobic, cum le zice toată lumea.
OK, sunt pasionată de domeniu de aproape 20 de ani și mi-am dat și eu sufletul în multe antrenamente la sală, dar nu mă pot compara cu un antrenor cu acte în regulă, asta recunosc. Eu mi-am obținut certificarea în urma unui curs de aerobic desfășurat pe o durată de câteva luni, plus alte câteva supra-specializări care m-au interesat în această direcție (cursurile Les Mills, cursul de stretching, interval, FitMomInAction, cycling). Dar nu sunt antrenor. Vezi mai multe despre asta aici.
Mă rog, am considerat că publicul larg nu va sesiza diferența ca să fie deranjat de adresare, așadar nu avea rost să mă crizez în direct, deci am trecut peste. Dar am vrut să clarific asta aici: eu sunt instructor, nu antrenor de fitness.
Am intrat în discuție direct cu întrebarea: „Ce se întâmplă acum cu clasele, după închiderea sălilor? Au trecut în online?”. Răspund: clasele au trecut în online încă de anul trecut, de când s-au închis sălile prima dată; au și funcționat în paralel cu clasele din offline, odată ce sălile au fost redeschise, pentru că o parte dintre clienți nu au revenit fizic la clase, din diverse motive, în principal legate de fenomenul pandemic.
Crainicul Cătălin Condruț m-a întrebat apoi ce se întâmplă acum cu foștii pacienți Covid care se recuperau în săli. Era să-i zic: „Da’ întreabă-l pe Arafat ce se întâmplă, de unde să știu eu?!”. Păi, pe bune acum: închiderea sălilor este extrem de frustrantă pentru toată lumea implicată în industria fitness-ului, profesioniști și clienți, mai ales că este dovedit faptul că revenirea după infectarea cu Covid se produce mult mai ușor prin sport.
Cu alte cuvinte: populația care a trecut prin boală se reface mai bine și mai repede la sală, iar tu, ca stat, îi suspenzi activitatea. Era o vorbă pe vremuri, că „țara te vrea prost”; ultimul an mi-a format o puternică impresie că ne vrea și bolnavi.
Eh, eu am răspuns elegant întrebării, că cei pasionați de mișcare vor continua în online, la clase care nu se compară cu cele fizice, dar sunt mult mai bune decât nimic. Și-atunci tipul de la Aleph m-a întrebat ce le lipsește celor care se antrenează în online, care e diferența; am vorbit despre ritualul de a merge la sală, despre socializare, atmosferă, energia de-acolo competiția cu cel de lângă tine, caloriile arse, care nu se compară cu cele consumate în antrenamentele de acasă.
Ați putea spune (cum au spus și cei care și-au tot flexat mușchii împotriva sălilor de fitness cât au fost deschise, din iunie 2020 încoace): „Dacă tot găsești timp pentru sport, o poți face și acasă, și în parc, e același lucru!”. Părerea mea despre asta? E clar că acești oameni n-au călcat vreodată în vreo sală de fitness sau au făcut-o doar în silă, că să „slăbească”. E clar că nu s-au bucurat vreodată de experiența fitness.
E ca și cum ai zice: de ce să te mai duci la terasă, când poți bea și mânca acasă? Mult mai ieftin, chiar. Și cu un serial sub nas. Cum, oamenii aceia care au o problemă cu sălile nu merg nici la terasă? Nu stau nici la coadă la supermarket? Nu folosesc nici transportul în comun? N-au fost nici la munte de sărbători? Nici cu copilul la vreun loc de joacă? N-au făcut nimic-nimicuța tot anul pandemic?
Păi, dom’le, e clar, atunci: să se închidă tot, trecem toată țara în online și aia e. Ce atâta sport, sănătate și cap limpede? Cui mai trebuie așa ceva, că doar stăm cu toții în casă!
Până la urmă, cât de bolnavă e populația României?
Am încercat să insist pe caracterul de prevenție al sportului în contextul pandemiei, să trecem mai departe de „foștii pacienți Covid care se recuperau la sală și acum sunt lăsați în plata Domnului”, așa că am povestit despre clienta cu diabet, amintită mai sus. Dar atât, gata. Că totul în televiziune este contra timp.
Sincer, nici nu mă așteptam să atingem subiectul: „Ce se întâmplă cu personalul din industria fitness, care acum moare de foame dacă n-are mijloace să-și organizeze antrenamente online? Și ce măsuri au luat autoritățile pentru ajutorarea acestora?” (niciuna de data asta, din câte știu eu).
Dar să nu vorbim deloc, deloc despre cât de expusă este populația acestei țări la infecția cu Covid, având în vedere harta extinderii a două dintre principalele comorbidități ale acestei boli – obezitatea și diabetul – pe teritoriul său, în contextul închiderii sălilor de fitness, adică a suspendării, practic, sportului de masă?! Mi se pare inadmisibil pentru o analiză a unei televiziuni care se dorește a fi dedicată „spectatorului smart, educat și suficient material”.
Mă scuzați, dar spectatorul smart și educat stă numai cu nasul în social media? Pe un dispozitiv scump, desigur, pentru că este „suficient material”, nu? De ce nu facem noi ceea ce spunem despre noi că facem?
Așadar, am decis să las aici documentarea pe care am făcut-o aseară, pentru ca evidența acestei situații aberante să nu se piardă și să fie la îndemâna celor care doresc, cu adevărat, să evalueze, pentru sine, ce înseamnă închiderea sălilor de fitness pentru populația României, în general (exceptăm problemele economice din discuție):
- Peste tot în lume, s-a constatat că harta Covid se suprapune cu harta răspândirii diabetului și obezității: America de Nord și de Sud, Rusia, Europa și Orientul Mijlociu. (Sursa aici.)
- Diabetul este cea mai importantă comorbiditate în Covid, după infarctul miocardic. (Sursa aici.)
- 11% din populația României suferă de diabet. (Sursa aici.)
- Diabetul zaharat și obezitatea sunt primele două boli cronice menționate în cazul „populației la risc” din valul 2 de vaccinare. (Sursa aici.)
- Dintre cele 2,5 milioane de decese produse de virusul SARS-CoV-2 la nivel mondial, 2,2 milioane s-au întâmplat în țări cu un nivel ridicat al obezității. (Sursa aici.)
- 31,4% din populația României suferă de obezitate și 34,6% dintre români sunt supraponderali (statistici din 2016). (Sursa aici.)
- A fost stabilită o legătură clară între indicele de masă corporală și riscul de infecție cu SARS-CoV-2. (Sursa aici.)
- Obezitatea crește riscul de infectare, crește riscul de internare la terapie intensivă, crește riscul de a ajunge în stadiul în care este nevoie de ventilație mecanică. (Sursa aici.)
- Obezitatea crește riscul de deces în infecția Covid cu 48%!! (Sursa aici.)
- Și, nu în cele din urmă, un studiu făcut în 2020 de Institutul de Psihiatrie Socola din Iași despre impactul pandemiei asupra sănătății fizice și mintale a populației a scos la iveală că românii sunt mai anxioși, mai triști, mai furioși.
Concret: 42% dintre respondenți au raportat o înrăutățire a stresului, care s-a dovedit mai pronunțată în rândul femeilor (46%) și al adulților tineri (47%). Iar aproximativ o treime dintre cei chestionați au raportat o înrăutățire a nervozității, o agravare mai pronunțată în acest sens fiind raportată tot de femei (35%) și de adulții tineri (38%).
Ghici ce? Același studiu a aflat că „pentru femei, cele mai eficiente mecanisme de adaptare la Covid au fost găsirea de hobby-uri noi, utilizarea internetului și exercițiile fizice sau mersul pe jos”. (Vezi mai multe detalii despre acest studiu aici.)
Serios: contează doar foștii pacienți Covid care se recuperau la sală? Ce procent reprezintă ei din membrii rețelelor de cluburi de fitness și din întreaga populație? Cum putem îmbunătăți starea de sănătate a populației fără educație în sport? Cum poți face educație în sport fără sport de masă, fără săli de fitness, în condițiile în care trăim într-un climat în care nu dăm pe-afară de zile cu temperaturi propice pentru sport susținut în aer liber la nivelul populației generale?
No Comments