Porți „silicoane”? Este articolul pe care trebuie să-l citești neapărat pentru sănătatea sânilor tăi. Ai trecut și de 40 de ani? Cu atât mai mult n-ar trebui să închizi pagina asta până n-o parcurgi complet.
Multe femei care-mi știu secretul m-au întrebat de ce nu scriu pe blog povestea silicoanelor mele. La fel cum, de exemplu, am scris despre măririle de buze aici. Câteva foste colege din presa de lifestyle chiar m-au rugat să particip, ca sursă, la elaborarea de materiale pe diverse teme conexe vieții cu implanturi mamare.
De fiecare dată am hotărât să nu dau curs acestor dorințe ale altora în ce privește sânii mei protezați. Nu am văzut beneficiul pe care l-aș fi putut aduce populației generale cu povestea mea. Oricum, cine a aflat despre asta sau a bănuit și a avut de întrebat m-a întrebat în privat, iar eu am fost mereu deschisă și am satisfăcut curiozitatea.
Ce e diferit de data asta de m-am apucat de povestit? Gravitatea subiectului și faptul că implanturile mamare au devenit atât de populare în ultimii ani (eu le port, totuși, de 14 ani; am văzut cum a evoluat „piața”), încât acest articol știu că va ajuta multe femei stresate de subiect.
Așadar, scriu astăzi despre viața cu implanturi mamare în relație cu cancerul de sân – despre riscuri și screening în mod expres – adică un subiect care mi se pare demn pentru a expune public acest feature special al corpului meu.
Ce e diferit în protocolul de screening al cancerului de sân pentru femeile cu implanturi mamare
Teoria spune să ne palpăm sânii singure, la duș. Și să rugăm medicul de familie sau medicul ginecolog să facă asta când simțim ceva anormal în palpările noastre.
Practic, pe mine m-a palpat un medic o singură dată, acum o sută de ani, când nici silicoane n-aveam, nici populația nu era atât de informată despre cancerul mamar; dar m-a palpat. Însă, de atunci încoace, ginecologul m-a pasat medicului de familie și viceversa (nobody wants to touch my boobs…?), așa că am zis că ecografiile de sân sunt sfinte, mai ales atunci când simt ceva la mână.
Doar că am trecut de 40 de ani, iar teoria screening-ului pentru cancerul de sân spune că ar trebui să mă orientez către o mamografie, dar asta nu mi se părea deloc atractiv, având în vedere nu numai toate vorbele care circulă în legătură cu această investigație imagistică – că doare foarte tare, de exemplu, dar și cele referitoare la daunele pe care – se spune – le poate aduce implanturilor mamare.
Așadar, am profitat de invitația pe care prietenii de la Clinica Nativia mi-o făceau de ceva timp ca să le calc pragul și m-am programat pentru o ecografie la dr. Miruna Ispas, medic specialist imagistică. M-a investigat și am discutat despre grijile reale pe care o femeie cu implanturi mamare ar trebui să și le facă vizavi de cancerul de sân.
Care este protocolul de screening pentru cancerul de sân pentru persoanele cu implant?
În principiu, când vorbim despre prezența implanturilor mamare, este mai comun să se înceapă cu ecografie atunci când se observă o anomalie palpatorie. Indiferent de vârstă. Însă, peste 40 de ani, trebuie neapărat să introducem și o mamografie. Dacă sunt suspiciuni care nu sunt elucidate ecografic și mamografic, în special la pacientele care au implanturi mamare, se poate recomanda și RMN-ul de sân. Această investigație are o sensibilitate mult mai mare pentru ruptura capsulară, în special, și poate vedea și alte leziuni ale țesutului mamar.
Dacă vorbim despre paciente care nu se prezintă la medic cu vreo anomalie palpatorie, dar doresc să facă investigații pentru a vedea care este starea de sănătate a sânilor, facem ecografie celor sub 40 de ani și, respectiv, mamografie pacientelor care au trecut de 40 de ani. Mai ales dacă există suspiciunea unui cancer ereditar, doamnele ar trebui să facă mamografii de screening după vârsta de 40 de ani.
Lămuriți-ne asupra mitului „mamografia este periculoasă pentru implanturi”.
Pacientele cu implanturi mamare pot trece fără probleme printr-o mamografie. Mitul conform căruia, Doamne ferește, în timpul compresiei se poate sparge implantul sau este posibil să doară mai mult procedura decât în cazul unei paciente fără implanturi este – ați ghicit! – doar un mit.
Bartosz Wardziak | Dreamstime.com
Trebuie făcute ambele investigații, mai ales dacă am trecut de 40 de ani?
Da, pentru că majoritatea protezelor sunt puse în scop estetic, adică mai există glandă mamară și trebuie verificat, fix ca la orice pacientă care nu are proteze mamare, dacă există microcalcificări ale țesutului mamar, iar aceasta se poate face numai prin mamografie.
Un cancer mamar ia naștere din niște ducte foarte mici și, când țesutul canceros începe să se multiplice rapid, nu este suplinit vascular îndeajuns și începe să se lichefieze și se calcifică. Această calcifiere este semnul mamografic că acolo e ceva în neregulă. Există foarte multe leziuni benigne care duc la microcalcificări, însă noi, radiologii, conform unor semne, le identificăm pe cele benigne și, respectiv, pe cele suspecte.
Iryna Bal | Dreamstime.com
Din păcate, ecografia nu poate detecta microcalcificările cu aceeași sensibilitate ca mamografia. De aceea nu este recomandată ca metodă de screening, ci ca metodă complementară, mai ales în cazul sânilor denși, al sânilor cu proteze mamare. Însă, în ce privește verificarea integrității protezei mamare, trebuie făcută o ecografie. Ce înseamnă integritarea implantului: să nu existe o ruptură de capsulă, adică să nu se spargă implantul în sine, și să nu avem colecții (depuneri de țesut) în jurul protezei.
„Foarte important: la orice investigație senologică mergeți cu tot dosarul de investigații de profil: ecografii dacă mergeți la ecografie, mamografii dacă mergeți la mamografie, mai ales dacă vă știți cu noduli. Este important să știm cum au evoluat de la o investigație la alta.”
dr. Miruna Ispas, medic specialist imagistică
Este posibil ca ecografia să detecteze rupturi de capsulă pe care pacienta să nu le fi simțit?
Da, pentru că există două capsule pe care le are o proteză din silicon: capsula proprie, cu care vine din fabrică, și o pseudo-capsulă, pe care o face organismul în jurul său, ca o reacție imunologică: pur și simplu, înconjoară proteza respectivă cu țesut fibros, pentru că o percepe ca pe un corp străin. În momentul când se rupe capsula internă, siliconul se va scurge între cele două capsule, iar lucrul acesta nu se simte din afară.
Există, într-adevăr, rupturi extra-capsulare, în momentul în care lichidul este liber; practic, avem silicon în ganglioni sau pe lângă capsulă, iar asta se simte și, mai ales, se vede pentru că se decomprimă, efectiv, proteza. Dar, în cele mai multe dintre cazuri, rupturile sunt intracapsulare și nu se modifică aspectul sânului cu nimic.
Ce riscuri de boală sunt asociate cu ruptura implantului?
În principiu, nu poate crește riscul de cancer. Dar o ruptură va pierde, la un moment dat, forma implantului, deci va trebui operată. Când avem suspiciunea ecografică de ruptură de implant, cel mai adesea se poate face un RMN, care nu trebuie să fie cu substanță de contrast, trebuie să fie cu niște secvențe speciale pentru implanturile mamare. RMN-ul detectează 100% dacă există o ruptură și, în acest caz, pacienta trebuie operată pentru schimbarea implantului.
Situația aceasta prezintă vreun risc de infecție?
Nu, pentru că rareori are loc o ruptură de capsulă. Substanța din implant rămâne acolo, între cele două capsule.
Femeile cu proteze mamare intră sau nu în categoria de sân dens?
Depinde. Dacă aveți sânul dens, el este la fel cu sau fără proteză mamară. Dacă o doamnă la 60 de ani hotărăște că vrea implanturi mamare, este foarte posibil ca țesutul ei mamar să fi fost înlocuit, în mare parte, de țesut adipos, deci să nu fie foarte dens.
Bine, dat fiind că eu am atât de puțin țesut glandular, adică aveam sânii mici…
…nu scăpați de mamografie!
Una la mână. Și doi la mână: cum se traduce asta în risc de cancer mamar?
Atât timp cât există țesut mamar, oricât de puțin, există un risc de a face cancer mamar. Inclusiv doamnele care au mutațiile BRCA-1 sau 2, care se confruntă cu un risc foarte mare de a face cancer mamar și își fac mastectomie profilactică (așa cum a făcut Angelina Jolie), sunt expuse, în continuare, riscului de cancer mamar. Pentru că mastectomia profilactică îndepărtează țesutul mamar într-o proporție foarte ridicată, dar chiar și acei 5% care rămân importă un risc – foarte mic, dar există – de a face cancer mamar. Sau, practic, de a recidiva boala unei paciente care trece prin mastectomie după ce a avut cancer mamar.
„Indiferent de mărimea sânilor, screeningul trebuie făcut la fel.”
dr. Miruna Ispas, medic specialist imagistică
Se schimbă ceva în efectuarea mamografiei în funcție de densitatea țesutului mamar?
Pe vremuri, se schimba, pentru că manevrarea aparatului se făcea manual. Practic, tehnicianul trebuia să aleagă anumiți parametri din cauza faptului că, în cazul implanturilor, nu mai vorbim despre țesut dens, ci despre o pungă cu lichid. În prezent, aparatul își reglează singur amperajul și voltajul; practic, cu câtă forță trebuie să penetreze țesutul dumneavoastră ca să iasă o mamografie cât mai concludentă. Și fără absolut niciun pericol pentru implanturi mamare.
Monkey Business Images | Dreamstime.com
Riscul de cancer este dependent de vechimea implantului?
Nu, nu are niciun fel de legătură. Dependent de vechimea implantului este riscul de ruptură.
Are importanță metoda de inserție a protezelor mamare pentru efectuarea investigațiilor imagistice sau are vreo legătură cu nivelul riscului de cancer de sân?
Nici, nici. O singură corelație a fost făcută între un tip de limfom, care apare la ceva timp după ce se montează proteza, dar este extraordinar de rar, nu sunt citate multe cazuri la nivel mondial. Acest tip de limfom apare, în special, la pacientele care au avut implanturi mamare din silicon texturat. Dar, altfel, nu există niciun fel de legătură.
A, eu sunt bine, mulțumesc. Ecografia a văzut aceiași nodul benigni pe care mi-i știu de ani de zile, protezele arată bine deși au trecut atâția ani (și două sarcini) peste ele și, normal, prin prisma vârstei, am primit indicația de mamografie, pentru a vedea dacă există microcalcificări ale țesuturilor. Da, recunosc: este extrem de frustrant să ai extrem de puțin țesut glandular (a se citi sâni cupa -A) și să te confrunți, totuși, cu risc de cancer de sân. Dar e și mai frustrant să apară, Doamne ferește, o problemă de sănătate și să treci prin ea cu gândul că ai fi putut să faci ceva ca s-o previi.
Aveți grijă de voi, oricum ați avea sânii: tari, moi, de la doctor sau de la natură, mici sau mari. Boala e o mare tevatură!
No Comments