Am avut cel mai mișto Revelion de la vremurile tinereții mele șturlubatice încoace. Da, singură, cu copiii după mine, cu aproape 1000 de kilometri la volan, dar cu multe activități și bucurii. Și pentru mine, și pentru copii. Să vă povestesc despre Pensiunea Ayana, unde ne-am cazat și de unde ne-am plimbat pentru distracții.
Mai merge un „La mulți ani!” încă, nu? Hai, că n-a trecut de prima decadă a lui ianuarie, că așa am auzit eu de la o doamnă asistentă de la o clinică unde am sunat pentru o programare: că ține până pe 15 ale lunii (later edit: până am terminat eu de scris textul ăsta, s-a făcut aproape februarie, fiți îngăduitori). Deci „La mulți ani!” și Doamne ajută de un 2022 mult mai bun decât ni-l închipuim noi.
Din păcate, nu pentru toată lumea a început într-un mod fericit – deși s-au scos ceva bani din buzunar pentru asta – și aici mă refer cu inima strânsă la amica și colega de blogosferă Ioana Marinescu, care a povestit aici experiența unor sărbători cu urători, dar și cu înjurături în Bucovina (la Gura Humorului, mai exact).
Mi-a părut extrem de rău pentru sufletul ei lovit fix de Revelion, când se presupune că toate sufletele se deschid ca să primească binele și frumosul noului an, mi-a părut rău pentru banii dați, dar și rău tare pentru Bucovina mea dragă, din care mă trag. Iar motivul pentru care mă apuc acum să povestesc despre mini-vacanța mea de iarnă nu e să mă laud cu ce bine am dus-o eu în contrapartidă, ci să arăt că se poate găsi și turism de calitate în România, la bani decenți, de Revelion.
Plus că vreau să popularizez povestea Ioanei, pentru ca domnul patron de hotel să guste un pic din propriul tratament administrat oaspeților săi. Nu cu mârlănie și josnicie, cum a procedat dumnealui, doar cât să ajungă să fie sancționat prin neparticipare de cât mai mulți turiști interesați de cazare în zonă. Oricum, văd că Booking nu mai preia rezervări pentru unitatea respectivă „momentan”. Și sper cu tărie că textul Ioanei a avut ceva de-a face cu asta. Ioana, te îmbrățișez și îți urez doar vacanțe fericite în 2022!
La ce oferte de Revelion m-am uitat
Revin la povestea mea de călătorie neprevăzută, dar plină de surprize extrem de plăcute. Să ne înțelegem: sunt genul care transpiră și disperă (fix) cu planuri pentru Revelion de îndată ce s-a terminat vara. Le vreau pe toate: să plec departe, să am cu cine mă distra, să mă cazez undeva frumos, să am parte de o diversitate de servicii de calitate, să am ce vedea în zonă. Iar toate astea cu bani rezonabili (atenție, n-am zis să fie „ieftin”, în niciun caz; mai ales având în vedere perioada de față, când HORECA trebuie să-și scoată cumva pârleala din ultimii doi ani; înțeleg asta; dar să nu exagerăm în stil românesc, totuși).
Prima dată m-am uitat către Egipt, încă de la sfârșitul lui august. Cele câteva oferte (estimative, la momentul acela) de la un agent de turism îmi aruncau bugetul în aer: în jur de 1.800 de euro pentru mine și copii pentru un sejur all inclusive la un hotel decent, cu water park, că, na, copii. Un preț bun pentru ofertă, dar prost pentru mine.
După care m-am întors către Istanbul și-am zis că ne-ar plăcea câteva zile de mâncat bine pe stradă și fezandat bine într-un spa. Am găsit tot ce trebuie, inclusiv biletele de avion la un preț incredibil: 237 EUR pentru toți trei, cu tot cu bagaj de cală. Când am avut banii, o săptămână mai târziu, și m-am așezat să cumpăr biletele online, ajunseseră la 450 EUR. Plus cazarea, plus mâncarea, că nu aveam decât mic-dejun inclus… Să fie la ei acolo, că la mine nu se putea cu resursele planificate. (După ce am scos 1.600 de lei de la ciorapul ăla desperecheat de mașina de spălat pentru schimbat ambreiajul, nu mă mai puteam uita la Istanbul nici în poze…)
Am sunat pentru oferte în țară: sub 4.000 de lei pentru trei nopți cu pensiune completă pentru mine și copii nu-mi făcea nimeni calculul. Puteam susține suma asta, dar când începeau să-mi precizeze că este vorba despre cazare într-o dublă, nu în cameră de familie măcar, că serviciile de spa sunt ori contracost, ori cu semnul întrebării (din considerente de pandemie) și alte detalii din astea de stins entuziasmul, am renunțat, total dezarmată, la ideea de a petrece acest Revelion la țol festiv în deplasare.
Am pus mâna pe Booking și pe-o rezervare de cinci nopți într-un hotel pe o buză de pârtie din Covasna, cu intrare pe 2 ianuarie. Aproape 3.300 de lei, doar cu mic dejun inclus, dar măcar să ne petrecem ultima săptămână de vacanță la zăpadă & spa. Am dezbătut cu o prietenă despre o potențială petrecere cu mulți copii în noaptea dintre ani și mi-am luat de-o grijă: asta avea să fie trecerea noastră în 2022 și mă pregăteam sufletește pentru ea.
La ce ofertă de Revelion m-am oprit și de ce
Bine, îmi luasem de-o grijă cu Revelionul, dar urmează Paștele, normal. Cum, nu toată lumea își ia vara Revelion și iarna Paști, ca mine??! 😊 Investigațiile m-au dus până la Pensiunea Ayana, la 8 kilometri de Petroșani, fix lângă telescaunul vechi ce urcă spre stațiunea Parâng. M-au încântat maxim recenziile de la turiștii părinți care au trecut pe-acolo cu cazare sau doar pentru mâncare. Cum ar veni: they had me at „nu se mai dădeau jos copiii din scaunele de masaj, au fost încântați maxim!”. Cam așa.
Hai, să-i sun, să-i întreb de planurile lor pentru Paște. N-aveau, că Paștele „se petrece, de obicei, în familie și știți cum e situația acum, nu pregătim nimic…”. – „Dar”, zic să încerc șampania cu degetul, „de Revelion aveți ceva organizat?” – „Avem o ofertă, dar suntem plini… Anca, ia, spune-mi și mie, mai avem ceva pentru Revelion? Întreabă o doamnă…” (apoi am aflat că vorbeam cu managerul însuși).
Și mai aveau ceva pentru Revelion: fix un apartament cum îmi trebuia mie (bine, mergea și o triplă, că supraviețuim câteva nopți nas în nas, nu-i problemă; cu bagajele e mai sufocant, dar ne-am fi descurcat), cu două dormitoare, fiecare cu pat matrimonial. La un preț de îmi venea să mă pișc.
Cât urma să plătesc?
Pentru trei nopți cu pensiune completă (cu acces gratuit la spa, dar pe bază de programare, și petrecere de Revelion), oamenii de la Pensiunea Ayana mi-au calculat 1.500 de lei pentru adultul din mine și încă 750 de lei pentru copilul mare (nu bănuiau cât mănâncă Victor, ăla micu’, cred. 😊 Glumesc, desigur: urăsc la fel de mult risipa de alimente și când suntem la all-inclusive, așa că mi-am învățat copiii să-și cântărească bine poftele și alegerile în fața bufetului de hotel.) Deci 2.250 de lei numai oferta festivă.
La banii ăștia, am mai cerut două nopți extra – cazare doar cu mic-dejun inclus – la prețul de 380 de lei fiecare, în același apartament. Deci un total de 3.010 lei pentru un Revelion pe săturate. Absolută boierie mi s-a părut. Miracol anticipat de Crăciun.
Însă argumentul decisiv pentru acest Revelion…
… a fost atitudinea foarte fair a managerului când l-am întrebat despre posibilitățile de schiat din zonă: că, pentru începători, nu sunt cine știe ce facilități sus, la Parâng, că telescaunul vechi abia se târăște, este neacoperit, deci ne uităm la aproximativ 20 de minute de călătorie suspendată prin frig; dar că, dacă ne plac plimbările, putem încerca să mergem la Straja (cam la o oră distanță), la Rânca (vreo două ore) sau spre Voineasa (numai vreo 30 de kilometri, dar pe un drum groaznic, însă nu imposibil), unde găsim pârtii bune și servicii.
Iar când mi-a mai zis că numără peste 10 copii care or să-i umple pensiunea de Revelion (ceea ce însemna că au ai mei cu cine socializa, deci am șanse la o ședere cât de cât liniștită), m-am hotărât (după ce l-am întrebat, normal, despre obligativitatea Certificatului verde și m-a asigurat că se respectă). Am plătit 750 de lei avans, am anulat rezervarea de la Covasna și aia a fost. Puteam să m-apuc de răscolit șifonierul după o ținută festivă, că urma să avem petrecere cu DJ. Yay!
Concret, ce e frumos la Pensiunea Ayana
Amenajarea
Oferă o senzație primitoare de confort, bunăstare, intimitate, căldură, de la restaurant până la cameră, scări, holuri. În general, îmi place să-mi petrec vacanțele de iarnă în unități de cazare cu covoare groase și draperii grele, canapele plușate și scaune tapisate, texturi consistente, în care îți vine să te afunzi, să te-nvelești, să te-ncălzești. Unde mai pui că oamenii decoraseră atât de simpatic toate colțurile pentru sărbătorile de iarnă, ți-era mai mare dragul să te așezi și să te pozezi peste tot.
Curățenia
Peste tot, inclusiv (și extrem de important) în zona de spa. Doamnele care se ocupau de asta au fost destul de meticuloase, plus că ne-au umplut, la cerere, de hârtie igienică, și, fără cerere, de prosoape și papuci de casă; plus că au insistat să ne schimbe așternuturile după trei nopți. Halatele pentru spa au fost impecabile și pufoase, nu scoarțe cu tentă de gri cum am întâlnit la alte case, mai cu renume. Extrem de satisfăcător totul, iar eu sunt un pui de cleaning freak, genul care consideră că e ok să ceară mătură și mop la hotel când vede că nu se rezolvă problema conform așteptărilor.
Personalul
Acum… știu că e un mare rulaj în industria asta, mai ales de când cu pandemia, dar eu am prins o gașcă de oameni amabili, atenți și de mare ajutor cât am stat acolo. La Pensiunea Ayana am interacționat cel mai mult cu două fete și doi băieți pe partea de restaurant, bar și, uneori, recepție (cei care au fost de tură de Revelion au și dansat alături de noi la spartul petrecerii), cu domnul manager amintit mai sus și cu două doamne de la curățenie.
Prețurile
Mai e nevoie de explicații după ce-am povestit mai sus? 😊 A, că era să uit: oamenii mi-au făcut și o reducere de 100 de lei la plata finală, încasându-mi cele două nopți extra la preț de triplă (330 de lei), nu de apartament (380 de lei), pentru că îi sunasem cu vreo două săptămâni înainte să-i întreb dacă le rămâne vreo triplă liberă după ce se termină cu Revelionul, ca să ne mutăm acolo și să economisim niște bani.
La momentul respectiv, nu mi-au putut garanta că se va putea, unii turiști își manifestaseră dorința de a rămâne și după Revelion, dar la fața locului, când pensiunea s-a golit pe 2 ianuarie, mi-au amintit despre asta. Iar eu, care stătusem atât de confortabil și de lejer în acele două camere de apartament timp de trei nopți, care mă gândeam cu groază că trebuie să fac bagajele prematur și să le car de colo-colo și că vom pierde tocmai prima jumătate de zi cu asta, cât e lumină, că așa e în zilele de iarnă, trebuie să te miști repede, dacă vrei să faci multe, le-am zis că, mai bine, lasă. Prefer să plătesc decât să renunț la confort și planuri. Iar ei au fost atât de drăguți încât mi-au făcut această surpriză la check-out: mi-au încasat prețul de triplă, nu de apartament. Tot să începi anul cu vibe din ăsta!
Mâncarea
O menționez abia acum pentru că, inevitabil, eu am mereu ceva de obiectat, iar singurul loc care m-a dat cu adevărat pe spate cu meniul a fost Lebăda Luxury Resort & Spa din Deltă, despre care am scris aici. Acolo opulență, nu doar varietate, puteai mânca și pe rupere de ficat, dar și pe sănătate.
La Ayana, normal că Lolek și Bolek ai mei au fost maxim încântați de sortimentele de cereale pentru lapte (că acasă văd numai din alea chioare, fără zahăr, fără coloranți) și de crenvurști/cabanoși, pe care le-au bifat la primul mic-dejun. După care și-au revenit la ritmul lor, și-au adus aminte și de sandvișuri, și de omletă, și de legume… o masă completă. Mă rog, câte puțin din fiecare, că am oroare de aruncat mâncare. Chiar i-am întrebat pe oamenii aceia faini de la servire ce fac cu toate resturile și-au zis că le dau la porci, nu mai rețin dacă ai lor sau ai altora…
În rest, ne-au primit frumos cu specialități de sezon, și de mâncat (eu și jumările nu împărțim același univers, dar am fost foarte impresionată de murături, iar aici chiar mă pricep, grație moștenirii de la tata), și de băut (cred că mi-am consumat în această ședere rația de vin fiert pe toată iarna, hihi!), mesele tip bufet au fost variate și în cantități suficiente pentru toți locatarii (prăjiturile dispăreau mai repede și le zăream apoi părăsite prin farfuriile copiilor altor familii, de-mi venea să le trântesc turiștilor o pastilă acidă de parenting), iar masa de Revelion a fost absolut delicioasă, de la aperitiv la tort.
Am avut legume și pește pe săturate, fix ce-mi doream. Cu strugurii ar fi trebui să mai insiste, c-am primit doar câte-o boabă în cupele de șampanie, de mă miorlăiau copiii să le pescuiesc pentru ei. All in all, o masă bună, echilibrată și cu o tușă de finețe, la care am asortat un pahar de prosecco în deschidere și apoi un rosé plăcut, care nu mi-a produs niciun disconfort. Și, atenție, eu nu sunt consumatoare de alcool. (OK, au mai fost și niște shot-uri la bar, cinste din partea personalului – v-am zis că au fost „băieți” valabili – dar nu discutăm despre asta, am fost luată prin surprindere. Eu nu beau alcool.)
Nu mai spun că și conținutul minibar-ului a fost inclus în pachetul de Revelion, dar am aflat asta abia la check-out, când am declarat la plată cele două ape consumate. Mai bine că n-am știut, mai puțin Toblerone pe șoldurile mele.
Posibilitățile de distracție pentru copii
Dacă noi, adulții (păi, normal, ce credeați, m-am anturat, am dansat și jucat jocuri cu oameni mișto și pe-acolo, nu mi-a luat mult să mă bag în seamă), mai stăteam la o vorbă, la un vin fiert, copiilor li se lungeau urechile de plictiseală de la discuții pe scaun. Așa că sala de jocuri, cu masă de ping-pong, și jacuzzi-ul au fost binevenite pentru distracția lor și liniștea mea. Bine, unii dintre ceilalți copii din incintă, cu care se împrieteniseră.
Scaunele de masaj care mi-au captat atenția în recenzii nu au fost o opțiune pentru Tudor și Victor, programele fiind destul de dure pentru oscioarele lor de 8 și, respectiv, 6 ani. Divine pentru mine, altfel. M-am transformat imediat în mama denaturată care și-a abandonat copiii în jacuzzi pentru o frământare temeinică în stil deep tissue, program după program.
Normal, când au văzut că-i las în voia lor, să se arunce în spume în cap, nu știau ce se întâmplă cu atâta libertate de la stăpânire și s-au retras cuminți în cameră. Jur. Mi-au cerut voie și cheia ca să plece și să-și vadă de viața lor. Și-au făcut duș singuri, s-au îmbrăcat, m-au sunat când au terminat: că dacă au voie să se joace un pic pe tablete. Aveți voie, băieți, cum să nu?! La cât de cuminți ați fost…
Altfel, am mai văzut un mic loc de joacă pentru copii (mici, să ne înțelegem, genul de grădiniță) în spatele pensiunii, dar era acoperit cu zăpadă când am ajuns și deja înnoroiat când am plecat. Dar pe timp de vară cred că e superb să stai pe terasă, în buza pădurii, iar copiii să-și vadă de distracție și gălăgie dedesubt, la tobogan, leagăn, balansoar…
Sincer, dar absolut sincer, cele două lucruri care m-au deranjat în șederea la Pensiunea Ayana (și nu știu dacă are proprietarul ce să facă în privințele astea) au fost:
1. Mirosul de mâncare din restaurant. Plecam mereu de acolo, orice masă ar fi fost, cu acel miros de găteală pe noi și n-am înțeles de ce, dat fiind că bucătăria este la subsol, iar mâncarea urcă cu liftul special direct în zona de bar. Din fericire, mirosul nu ajunge în partea de pensiune, despărțită de o ușă de holul și zona de bar-restaurant.
Îmi amintesc mereu cu groază de sejurul de la Hotel President de la Băile Felix sau de cel de la Topola Skies (aici am fost cazați în corpul de clădire cu vedere spre bucătărie) unde mirosul de ochiuri, cârnați și clătite îmi gâdila nările și împuțea hainele de la prima oră, doar covidat să fii să ai o vacanță fără disconfort olfactiv acolo. Nu a fost cazul la Pensiunea Ayana. Nu că am fost noi cazați la etajul trei, dar parcă pășeai deodată într-un univers prăjeală-free când închideai după tine ușa de jos, de la hol.
2. Lipsa unui lift. Repet: am fost singurul adult din călătoria asta. Repet: am fost cazați la etajul trei. Bonus: pensiunea are o „mie” (aproximativ 40, să zic) trepte la intrare. Pune la socoteală cele două troller-e, o geantă cu lucruri groase, de schi, una cu încălțăminte pentru trei inși, una cu cosmetice și diverse alte nimicuri și o alta cu gustări & apă, plus husa cu ținutele festive, și ai obținut ecuația transpirației mele la urcat și coborât bagajele.
Din fericire, când ne-am cazat, m-a ajutat unul dintre băieții de la pensiune să car toate astea până în cameră. Deci o altă mare stea pentru personal. Dar m-a ajutat, nu le-a cărat pe toate. Iar la decazare, am făcut eu tot, că nu era nimeni în zonă. Deci și o altă mare izbândă pentru mine, femeie singură, cu doi copii și cu bagaje imoral de multe, atât pentru accepțiunea generală, cât și pentru micul meu Clio.
No Comments