AM RĂSPUNS LA CÂTEVA ÎNTREBĂRI PENTRU HOTNEWS.RO DESPRE ALEGERILE PREZIDENȚIALE ȘI DACĂ MERG LA VOT ÎN SPANIA. NU AM FOST 100% MULȚUMITĂ CU REFLECTAREA PĂRERILOR MELE ÎN ARTICOLUL LOR, AȘA CĂ MI L-AM FĂCUT PE-AL MEU.
Zilele trecute, un coleg de breaslă român – adică jurnalist – care locuiește și el pe Costa del Sol, două sate mai încolo spre Málaga, mi-a propus să răspund la câteva întrebări pentru un articol HotNews. Materialul urma să reunească părerile câtorva conaționali din diaspora spaniolă despre votul pentru prezidențialele din România. Am acceptat.
Pentru că nu am fost 100% mulțumită cu ce a rămas din vorbele mele în articolul final – pe care îl poți citi aici – zic să le las integral aici, așa cum am răspuns întrebărilor primite. Nu e nicidecum un drept la replică, ci o satisfacere a nevoii mele de a oferi varianta „unabridged” celor interesați, cărora le mai pasă de părerea mea ca individ special din bula lor.
De când ești stabilită în Spania?
Mergi la vot? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Da, am de gând să merg la vot, deși asta presupune o călătorie de aproape o oră și jumătate dus-întors, dat fiind că am de ajuns la o secție de votare din Málaga, capitala provinciei în care locuiesc. Chiar dacă trebuie să-mi iau copiii după mine, nu-i nicio problemă, le ofer un exemplu foarte valoros pentru dezvoltarea lor ca cetățeni. Indiferent în care stat vor ajunge să voteze la maturitate.
Am familie și prieteni în România, normal că merg la vot! Vreau să le fie bine, vreau să-i aud bine când vorbim la telefon și vreau să-i văd mai des în vizită la mine, pe Costa de Sol. Iar pentru asta au nevoie să se simtă mai în siguranță vizavi de ziua de mâine – fie că vorbim în termeni economici sau geopolitici, să aibă o calitate a vieții mai ridicată, să iasă din cursa stresului și a preocupării pentru supraviețuire (uneori emoțională) cum mi se pare că a ajuns viața în România. Sau, cel puțin, în București, orașul în care mi-am petrecut cea mai mare parte din viață înainte de emigrare.
Cum ți se pare „oferta” electorală, cum consideri candidații de acum în comparație cu precedentele alegeri?
Nu știu dacă să râd, să plâng sau să te trimit la plimbare ca răspuns la întrebarea asta. Cât de puțin conectată am fost cu această campanie electorală, și tot m-am trezit, iar, ca cetățeanul turmentat: „Eu cu cine votez?!”. Și nu că nu i-aș cunoaște după nume sau culoare politică, ci… pe bune… eu cu cine votez?!
Vrei să vorbim despre candidații de la alegerile din 2019? De ce? Că, oricum, românii își dau palme după lansarea documentarului Recorder, dar tot nu ar ajunge la „mintea de pe urmă” dacă li s-ar prezenta aceeași situație, cu același panel de candidați.
Ce avem noi extrem de important de făcut acum este să ne concentrăm energia pe două lucruri: să ne exercităm votul și să-l direcționăm cât mai înțelept posibil dată fiind resursa umană (nu numai politică) de pe buletinul de vot.
Ce votezi, ce criterii iei în calcul pentru votul tău?
Votez speranță pentru România cu cea mai bună credință posibil și sper ca majoritatea votanților să procedeze la fel. Spre deosebire de cei care votează ca recompensă pentru diverse acțiuni sau promisiuni populiste.
Ce aștepți de la viitorul președinte / președintă? Ce ar trebui să facă pentru români și pentru românii din diaspora?
Sigur știi vorba aia atribuită lui J.F. Kennedy, „Nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea”. Cam așa și cu ce „aștept” eu de la președinte. În afară de faptul că alegerile parlamentare sunt mult mai relevante pentru modul în care merge țara – și mult mai puțină lume se poartă și iese la vot ca și cum ar ști acest lucru – chiar nu văd în acest moment avantajele sau dezavantajele orientării unuia sau altuia dintre candidați către românii din diaspora. Să spun că, poate, m-ar interesa personal un președinte care să facă mai mult lobby pentru acordul care le permite românilor rezidenți în Spania să dețină dublă cetățenie, adică s-o păstreze pe cea românească și după ce o obțin pe cea spaniolă.
THE END
CUM A FOST LA VOT ÎN MÁLAGA
Așadar, am fost la vot în Spania, la Málaga, la una dintre cele două secții găzduite de Edificio Tabacalera – la alegere, pentru că nu mă înscrisesem din timp la vreuna în special. Nu era nimeni la coadă, doar două spanioloaice stăteau de vorbă în fața intrării. După uniformă, una părea doamna de la curățenie. Am salutat în spaniolă.
După care ne-au întâmpinat doi agenți de pază – aveam și copiii-ataș după mine, desigur; a nu știu câta oară când ăștia micii mă însoțesc la vot de când sunt ei pe lume, dat fiind că, în București, procedam la fel. Domnii agenți păreau mai șugubeți, pe stil spaniol. Am salutat în spaniolă și nu m-am înșelat: mi-au răspuns aidoma, cu zâmbetul până la perciuni.
Și oamenilor din secția de votare li s-a luminat fața când ne-au văzut. Am salutat cu un „bună ziua!” întrebător – m-am gândit eu că oficialii din secțiile de votare pentru alegeri românești trebuie să fie români, dar nu eram 100% sigură de logica mea, de aici șovăiala. Mi-au răspuns în cor, ca la școală, vesel și răspicat (ca la clasele primare din România, unde mai există bucuria mersului la școală): „BUNĂ ZIUA!”.
„Unde merg?”, am întrebat pentru că erau multișori, pentru cât de gol era locul. Mi-au indicat o masă cu un domn. Am dat și cartea de identitate, și pașaportul. A ales-o pe cea dintâi. Am semnat de prezență, am primit ștampila și buletinul de vot, am intrat în cabină.
ESTE A DOUA OARĂ CÂND AM DREPTUL LA VOT ÎN SPANIA
Apropo de recuzită: în iunie, când am am fost prima dată la vot în Spania, aici, la țară, pentru alegerile europarlamentare, așteptam ștampila și nu mi-o dădea nimeni. Pentru că procesul se desfășoară altfel: intri în cabină cu toate foile cu listele de candidați, iar pe cea aleasă o introduci într-un plic, îl sigilezi și-l pui în urnă.
Au avut un pic de răbdare să-mi explice, având în vedere că mai era fix un minut până la închiderea secției de votare. Veneam de pe munte cu copiii, am băgat forjă pe curbe la vale să ajungem în timp util. Dar cum la poartă era tatăl unui fost coleg de clasă de-ai lui Victor, fost candidat la primărie anul trecut, iar eu veneam într-un suflet și într-o vestimentație sport foarte sumară, de iunie, am primit permisiune să intru în secție chiar așa de târziu.
Revenind la votul de ieri: i-am întrebat pe cei din secție cum era treaba până la ora aceea – în diaspora, votul s-a deschis de vineri, 22 noiembrie, la prânz, iar noi ne aflam în discuție sâmbătă la ora 17:00. Păreau dezamăgiți, le trecuseră prin secție puțini români. Le-am urat succes din toată inima înainte să ne luăm „la revedere”. M-am emoționat să fiu, măcar pentru câteva momente, între conaționali aflați în postură de oficiali. Parcă eram în prezența României înseși.
După care am profitat de faptul că în același complex de clădiri este amplasat un muzeu despre care tot citisem numai cronici entuziasmate – Museo del automóvil y de la Moda – și-am purces la vizită. Dar despre asta puteți vedea pe Instagram.
No Comments