Mămăliga cea de toate zilele şi toate vârstele

Nu ştiu taică-su ce are de gând, dar eu, când s-o însura fii-meu, o să-i dau zestre şi un tuci de mămăligă, să fie bine. Dar s-o luăm de la început.

Sunt din acea regiune a ţării blamată pentru atât de multe lucruri, printre care şi preferinţa pentru mămăligă. Am fost tot liceul într-o permanentă cură de slăbire, aşa c-am exilat pâinea din meniu patru ani de zile şi m-am dat intensiv pe mămăligă. Am o sensibilitate la gluten, aşa că mi-am găsit, din nou, refugiul în mămăligă. Mămăliga e soarele de pe orizontul meu gastronomic şi se pare că şi copilul aderă la această prezentare plastică. Mâncăm mămăligă aproximativ 3,5 zile pe săptămână (valoarea de după virgulă reprezintă mămăliga rămasă, consumată rece a doua zi) şi, după cum nu dădeam două bulzuri pe ameninţarea maică-mii din copilărie – „O să faci pelagră şi-o să-ţi cadă dinţii!”, aş zice că nu dau nici acum. Toată familia noastră consideră că mămăliga rulz şi că oricine se respectă ar trebui să aibă pe inventar un tuci adevărat.

Mămăligă cu de toate

I-am servit copilului primul MBS pe la nouă luni, dar l-a scuipat cât colo. Cred că i se lipise de cerul gurii şi nu ştia cum să managerieze asta. Între timp, moştenirea genetică şi kilele de mămăligă consumate în sarcină şi-au spus un cuvânt atât de hotărât, încât ăsta micu’ jubilează când vede soarele aburind pe masă şi vociferează pentru ultima firimitură lipicioasă din mămăliga de a doua zi. O haleşte caldă şi proaspătă, rece şi tăiată felii, cu ciorbă, friptură, brânză, peşte sau, pur şi simplu, cu măsline, cu banane şi cu ce i se mai năzare de mâncare. Sau o savurează goală, ca pe prăjitură. Sincer, m-aş bucura să fie asta singura lui prăjitură pentru câţiva ani de-aci încolo.

Dar, ce să-i faci, traumele copilăriei nu-ţi dau pace şi mă trezesc că mă cuprinde îngrijorarea cu pelagra şi căzutul dinţilor – asta ne-ar mai lipsi, după cât s-a chinuit, săracul, să le dea cep. Şi nici măcar nu-i are pe toţi, încă. Aşa c-am investigat problema mămăligii intensive în alimentaţie, cu cele mai îmbucurătoare rezultate:

Sursa foto

• Este o sursă excelentă de vitamine, mai ales cele din complexul B, plus A, K, E. Vitamina B3 – niacina – este folosită în procesul de metabolizare a zaharurilor, proteinelor şi acizilor graşi. Vitamina B9 – celebrul acid folic – este graalul tuturor sarcinilor, plus că ajută la regenerarea celulară şi scade riscul de instalare a anemiei. Vitamina B1 este implicată în buna funcţionare a sistemului nervos (să zicem frumos „calmează copilul”), a celui muscular (inclusiv a inimii, care este un muşchi) şi în producerea de globule roşii. Vitamina A protejează vederea şi susţine un ritm metabolic sănătos, vitamina E scade colesterolul, iar vitamina K este implicată în coagularea eficientă a sângelui.
• Este o sursă excelentă de minerale: fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu şi urme de mangan şi seleniu. Am auzit atâtea cazuri de bebeluşi cărora pediatrii le-au recomandat suplimente de fier la scurt timp după diversificare. Al meu n-a luat astfel de hapuri, iar la analizele de-un an a ieşit în grafic. Nu bag mâna-n foc pentru contribuţia 100% a mămăligii, dar zic şi eu. Unde mai pui că fierul are un aport incredibil în dezvoltarea creierului. Apoi, fosforul se implică cu simţ de răspundere în construirea densităţii osoase, magneziul ţine bine în frâu crizele, zincul susţine elasticitarea pielii, iar potasiul – funcţionarea sistemului cardio-vascular şi a celui muscular.
• Este o sursa excelentă de carbohidraţi. Adică, pe bune, cu ce să-şi susţină copilul atomic alergătura, căţărătura şi învăţătura cea de toate zilele, dacă nu cu un combustibil cât mai curat posibil? Plus că, având amidon în compoziţie, energia pe care o produce este eliberată treptat, aşa că nu e ca şi cum ăsta micu’ o să intre-n criză că „i s-a suit zahărul la cap”, ca apoi să cadă leşinat şi morocănos pe covor. Mămăligă echilibrează, bre, că de asta este recomandată şi diabeticilor.
• Este prietena sistemului digestiv. Graţie conţinutului ridicat de fibre, reglează frumos tranzitul intestinal – copilul nu s-a constipat niciodată în viaţa lui, dacă interesează pe cineva – reduce aciditatea şi calmează problemele gastrice, cum ar fi ulcerul.
• Este prietena ficatului. Acizii din porumb sunt absorbiţi foarte repede în intestinul subţire şi la fel de repede ajung în sânge, unde acţionează ca nişte vajnici agenţi ai detoxificării. Aşa că mai uşurează sarcina ficatului căruia îi rămân mai puţine substanţe toxice de anihilat şi eliminat. Un consum susţinut de porumb scade de zece ori riscul de instalare a hepatitei.
• Este o susţinătoare a vieţii active. În afară de vitamina B1, care are grijă de buna funcţionare a sistemului muscular, porumbul mai face scheme şi cu nişte substanţe derivate din acidul palmitic şi cel arahidonic care susţin dezvoltarea fibrelor musculare. Iar alte substanţe din porumb grăbesc degradarea grăsimilor. Mai pune şi nişte abilităţi diuretice şi-ai obţinut alimentul-minune pentru slăbit. Prin urmare, dacă foloseşti fizic şi intelectual energia pe care mămăliga ţi-o furnizează, în combinaţie cu zestrea ei de substanţe care-ţi construiesc muşchii şi te curăţă de grăsimi şi lichide în exces, ai toate şansele la o scădere în greutate sănătoasă. Ăsta-i pont pentru mame, că de la copii toată lumea-şi doreşte creşteri susţinute în masă, nu?
• Este o susţinătoare a vieţii, în general. În primul rând, are acei antioxidanţi (vitamina A) cu care-ţi fac faţa şi viaţa mai frumoase; apoi, prin faptul că protejează sistemul cardiovascular, scade colesterolul, echilibrează glicemia, arde grăsimile etc., mămăliga este învestită şi cu reputaţia de promotor al longevităţii; şi, nu în ultimul rând, cică scade cu 60% riscul de boli psihice produse de disfuncţii tiroidiene – şi astea o posibilă cauză de deces timpuriu.

Iar treaba aia cu pelagra se scoate singură din calcul, dat fiind că, în aproximativ 70% din cazuri (statistică home made), mămăliga noastră se împerechează cu nişte brânză numai bună de tăvăleală culinară, iar în rest, cu alte tipuri de proteină animală, în cele mai multe din cazuri. Aşa că daţi copiilor mămăligă cu încrederea unei sănătăţi mai bune. Al meu este atât de îndrăgostit de concept, încât strigă de la el din cameră „Miga! Miga!” când m-aude cum învârt cu scula-n tuci. Şi-o să-l învâţ că adevărata mămăligă se face cu făină de porumb, nu mălai, cum zic ăştia pe-aici, prin sud.

Sursa foto articol