Înregistrăm cifre îngrijorătoare în obezitatea infantilă, dar noi, părinții, trecem cu vederea că se face matematică în orele de educație fizică și ne convine că nu ni se mai complică copiii la școală cu schimbatul în echipament, cu agitația, cu transpirația. „N-am nevoie să-mi ajungă copilul fotbalist, lasă-l să învețe carte!” e cea mai frecventă replică a părinților cu musca asta pe căciulă. Totuși, ține minte de ce ARE nevoie copilul: să crească sănătos.
Una dintre clasele pe care le predau la sală e marți, la 10 dimineața, perfect pentru cei care lucrează de acasă, cei care sunt în concediu sau studenți. Nici capacitatea sălii nu e mare, nici nu se umple prea des – mai ales de când s-a întors lumea la birou, după relaxarea restricțiilor – deci pot să mă ocup îndeaproape de corectat și motivat pe toată lumea de-a lungul orei.
Doamne, dar într-una dintre dăți am crezut că rămân fără voce. Mi s-a uscat gura de cât am vorbit unei fete de-a zecea care venise conștiincioasă la sală ca să facă mișcare, pentru că orele de educație fizică oferite de școala online erau o glumă proastă. Exact, nu se făcea nimic. Ba, mai mult, profesorii îi țineau în unele ore de educație fizică tot în fața calculatorului, pe scaun, să mai ruleze niște materie „mai importantă” pentru dezvoltarea lor.
Da, cred: „importantă” pentru dezvoltarea unei cocoașe trainice, pe care fata asta abia reușea s-o îndrepte sub îndrumarea mea în acea dimineață. Există un exercițiu foarte simplu și foarte eficient pentru reeducarea posturală, pe care-l facem și noi în antrenamentele de forță de grup: îndreptarea. Nu e mare filosofie ca tehnică, trebuie doar să te apleci din șold, cu spatele drept, dar fata asta (ca multe altele foarte tinere care mi-au trecut pe la clase) nu știa ce înseamnă așa ceva.
Era atât de obișnuită cu acea poziție arcuită a coloanei, în orice tip de mișcare ar fi făcut, încât creierul ei nu înțelegea ce vreau de la corp. Nu i-am cerut să meargă în mâini, să facă 20 de burpees fără oprire sau să stea o oră în planșă, ci doar să îndrepte spatele. Iar asta i s-a părut incredibil de greu. Nu ca intensitate, ci ca aliniament corporal.
Era înaltă și atletică și spunea că a făcut sporturi de echipă în școală, dar că a înțepenit odată cu pandemia, când au trecut în online. Să ne amintim că majoritatea elevilor de liceu nu au avut privilegiul celor din ciclul primar sau din clasele terminale de a merge fizic la școală când situația pandemică s-a mai îmbunătățit. Nu, ei au stat mult în online, mult pe scaun.
După antrenament, mi-a povestit cum își invita colegii, prietenii de vârsta ei să iasă la plimbare, la o alergare în parc, să iasă cu rolele. N-a avut cu cine: „Preferă să stea pe bancă, să se uite pe telefoane și să mănânce chips-uri…”. M-am îngrozit. Ăștia sunt tinerii de la care așteptăm să ne aducă un pahar cu apă peste 30 de ani? Poate noi lor, la cum evoluează lucrurile.
Sedentarismul vine la pachet cu postura defectuoasă și obezitatea. Dezastru complet!
Deci asta ar fi o primă mare problemă a tineretului românesc (chiar nu mă pot abține să nu vorbesc ca o babă): tinerii nu știu cum să-și controleze și folosească corpul și cum să-și educe postura. Serios, mi-au trecut pe la clase nenumărați participanți începători, foarte tineri, cărora le trebuie secunde bune să se decidă care e piciorul drept sau au mari dificultăți în a reproduce poziții simple ale corpului, deși le și arăt, le și explic cum se face.
Dar, în afară de asta, era de așteptat ca sedentarismul să pună o și mai mare greutate (la propriu) pe coloana acestor generații în dezvoltare: kilogramele în plus. Și asta se poate verifica foarte simplu cu statistici: Institutul Național de Sănătate Publică, prin Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate a raportat, în 2018, o incidență de 18,6% a obezității la copiii români. Ghici ce: cele mai afectate grupe de vârstă s-au dovedit a fi 10-14 ani și 15-19 ani.
De ce? Păi, cam de pe la 8-10 ani începe „emanciparea” copilului față de părinți în ce privește activitățile de timp liber. Cât e mic, copilul este dus în parc de părinți, unde aleargă cu prietenii, se cațără, folosește mobilierul urban din spațiile de joacă, își folosește corpul, își antrenează capacitățile motrice: forța, viteza, rezistența, mobilitatea, flexibilitatea etc. Părintele însuși e mai activ în primii ani de viață ai copilului.
Odată ce acesta crește, i se permit ocupații tot mai sedentare, precum uitatul la televizor sau petrecerea timpului pe dispozitivele electronice, totul în detrimentul activității fizice. Mai mult, copilul intră în grupa de vârstă „cu cheia la gât”, părintele renunță să-l mai însoțească în activitățile sale în aer liber, iar asta înseamnă că și părintele, și copilul devin tot mai sedentari. Pentru că, ghici ce, copilul se bucură atât de libertatea de a merge singur în parc, dar și de „libertatea” de a sta cu orele pe o bancă, făcând scroll pe dispozitive cu prietenii.
Tu poți face cea mai importantă investiție în sănătatea copilului tău!
Suntem vectori de influență extrem de importanți pentru dezvoltarea copiilor noștri. Cum au învățat de la noi să vorbească, să meargă, să-și exprime emoțiile, să funcționeze în general, vor deprinde de la noi 100% și stilul de viață, cu toate neajunsurile sale, orice predici de bune practici le-am livra noi pe gură. Iar un părinte care nu face mișcare cu greu își poate inspira copilul să facă.
Conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății, copiii trebuie să se angajeze zilnic în minim 60 de minute de efort fizic de intensitate moderată sau crescută.
Statisticile actuale estimează că numai 23% dintre copii și adolescenții de 11, 13 și 15 ani efectuează suficientă activitate fizică. Punem pariu că majoritatea dintre ei sunt obligați de stilul de viață să facă asta (cum ar fi copiii din mediul rural, care îndeplinesc munci fizice în gospodărie) și nu de pasiunea pentru vreun sport?
Cu aceste două tipuri de exemple am încercat să-ți descriu, pe scurt, cât de gravă este situația copiilor noștri din punct de vedere al investițiilor pe care le facem în sănătatea lor. Ne străduim să-i hrănim sănătos? Să-i expunem la cât mai multe situații noi și la conținut de calitate, în viața reală sau online? Îi încurajăm și le creăm oportunități să experimenteze cât mai mult, îi ducem în călătorii, le facem cunoștință cu mulți oameni? Acestea sunt investiții în sănătatea lor fizică și emoțională.
Dar, oricât ne-am strădui cu cele de mai sus, nu ne putem atinge obiectivul fără să luăm în calcul investiția principală necesară: cea sub formă de activitate fizică. Am fost creați să ne mișcăm și, cu cât ne oprim mai devreme în viață, cu atât dauna va fi mai mare și mai greu de remediat.
Așadar, iată ce-ți propun: apucă-te de sport și fii (și în acest domeniu) un exemplu pentru copilul tău. Fie că îți surâde să alergi în parc, să faci antrenamente online acasă mai degrabă decât la sală ori să mergi la bazin, fă-o! Dar fă-o consecvent, ca să-ți intre în obicei, și șie, și copilului. Uite, lăsăm la o parte faptul că sunt instructor de aerobic: am și eu limitele mele fizice și, de dragul copiilor, m-am hotărât să le depășesc.
Așa că m-am apucat să învăț să merg pe trotinetă (nu din aceea electrică, ci din aia care cere muncă, nu glumă) doar ca să pot ieși cu copiii mei și trotinetele lor la plimbare. Ca să nu se mai oprească la fiecare trecere de pietoni și să strige după mine: „Maaamiii, hai, viiiiii?”, ca atunci când eu eram pe jos și făceam nu piciorul frumos, ci un sprint nervos de fiecare dată. Am învățat să merg pe trotinetă în câteva zile, cu câțiva kilometri prin cartier, treabă pe care o consider o super-investiție în timpul liber de petrecut cu copiii pe-afară.
Dacă vrei mai mult, adică un program susținut de sport sub îndrumarea unui profesionist, dacă vrei să te apuci de sală, de exemplu, cu antrenor personal sau clase de aerobic, am câteva sfaturi pentru tine, într-un articol pe care-l găsești aici. Sau îmi poți scrie personal și stăm de vorbă.
Mobilizare pentru mișcare, cel puțin în școală
Ce mai poți face și este extrem de important pentru copilul tău: să ceri efectuarea orelor de educație fizică de la școală. Mai întâi, trebuie să monitorizezi îndeaproape situația, adică să stai de vorbă cu copilul și să afli dacă: s-a făcut sau nu ora de educație fizică, ce tipuri de activități s-au făcut, dacă fetele și băieții fac același lucru, dacă se fac aceleași activități de fiecare dată, dacă se fac jocuri de echipă sau dacă nu se face nimic, iar elevii sunt lăsați de capul lor.
Sau, la fel de rău, dacă se face o altă materie (evident, una statică) în acest interval orar. Prin întrebările acestea reușești să-ți dai seama cât de implicat este profesorul de sport și cât reușește să le inspire copiilor plăcerea pentru mișcare.
Cu toate doleanțele care apar în urma acestei monitorizări poți merge la ședința cu părinții ca să-ți susții cauza, iar dacă nu găsești ascultare, mergi mai departe, la directorat și, apoi, la inspectorat, dacă tot nu se rezolvă. Orele de educație fizică sunt un DREPT al copilului tău, nu lăsa să fie neglijat. Sunt dreptul la sănătate fizică și mentală, la oxigenarea corporală și a creierului, sunt dreptul la funcționalitate, postură corectă etc. Dar, întâi de toate, ca să le poți susține cu toată convingerea, trebuie să le vezi tu ca pe un drept, nu ca pe ore balast în programa școlară.
Da, știu, din punct de vedere logistic, zilele din orar cu educație fizică sunt absolut enervante. Pentru că trebuie să pregătești copilul și cu echipament sportiv pe lângă cărți, caiete, rechizite, pachet. Să ai mereu un trening curat în șifonier (și care i se mai potrivește, la cum cresc copiii ăștia…) și o pereche de adidași care mai arată decent (și tu împarți încălțămintea pentru copii în „pentru tăvăleală”, ”pentru parc” și „pentru oraș sau școală”?).
Dar se găsește rezolvare pentru problemele astea, crede-mă. Uite, Decathlon vine la fix cu campania „Înapoi la școală, înapoi la sport!” prin care îți susține acest demers cu echipament sportiv la cel mai bun raport calitate-preț pentru minim 80 de sporturi. Apropo, adidașii special cumpărați pentru antrenamentele de fotbal ale lui Tudor i-am luat tot de la ei, dacă tot vorbim despre discipline sportive.
Produsele Decathlon au o garanție de doi ani de zile, dar nu știu cât te ajută pe tine asta, că îți crește copilul mult mai repede decât se pot deteriora hainele. A, ba da, dacă ești ca mine, mamă de doi copii cu vârste apropiate, pasezi hainele de la unul la altul și e un mare avantaj să fie încă purtabile după uzura pe care sportul o presupune.
Ce produse la preț avantajos îți propune Decathlon în campania de față:
- Din gama Adidas Tensaur, modelele de băieți sunt aici, iar cele de fete – aici;
- Din gama Reebok: mărimi 28-34 – aici, iar mărimile 35-38 – aici;
- Din gama Adidas Advantage alb: mărimi 28-34 – aici, mărimi 35-38 – aici;
- Din gama Adidas Advantage negru: mărimi 28-34 – aici, mărimi 35-38 – aici.
Dacă ai nevoie de mai multă inspirație, găsești întreaga categorie de mărci internaționale de încălțăminte de tenis aici. În ce privește îmbrăcămintea pentru sport: nu știu cum e la școala copilului tău, dar la noi sunt destul de stricți în ce privește spectrul cromatic al vestimentației, așa că trebuie ca și echipamentul să fie cu pantalon negru și tricou alb. Peste care o să punem un hanorac sau o bluză cu mânecă lungă, normal, că diminețile au devenit destul de reci, iar vara nu se mai întoarce până la anul.
Deci, pentru noi, o combinație foarte bună este în genul acesteia:
Găsești produsul aici. Găsești produsul aici.
Sau, dacă aveți nevoie și permisiune de mai multă culoare în viața voastră sportivă, vă puteți orienta și către alte treninguri aici.
Știu că îmbrăcămintea mănâncă mult din bugetul pentru noul an școlar (darămite când ai mai mult de un copil), de asta te și îndemn să arunci mai mult decât un ochi pe această campanie cu care poți economisi cât pentru o ieșire în oraș cu toată familia, serios.
De fapt, nu. Uite o altă idee: cu banii economisiți îți iei ceva echipament pentru tine, părintele care trebuie să se apuce (mai serios) de sport. Pentru că, în afară de propria-ți sănătate, trebuie să te gândești la fel de puternic și la a copilului. Și nu se știe cum va fi, de data asta, întoarcerea la școală.
2 Comments
Alex
9 septembrie 2021 at 9:15 amImi aduc aminte cu drag de orele de sport de la scoala. La sala de fitness la care merg o mamica vine cu fetita ei de vreo 5-6 anisori, fac amanadoua fitball sau pilates. Mi se pare super ideea. Este doar o idee prin care parintii ii pot incuraja pe copii sa iubeasca sportul – prin exemplul propriu.
idri
10 septembrie 2021 at 12:47 pmDa, este o idee foarte drăguță, însă ține foarte mult de politica sălilor de fitness. În rețeaua de cluburi de fitness în care predau eu clase de aerobic accesul copiilor este interzis până la 14 ani în sala de forța și până la 16 ani la clasele de aerobic, asta pentru că sunt multe pericole la îndemâna unui copil în aceste zone. Însă au clase dedicate lor și pot merge, de asemenea, la bazin. Dar, să fim serioși: educația în sport prin exemplul dat de părinți începe la domiciliu, în parc, în aer liber, nu ai nevoie de o sală ca să arăți copilului că iubești să faci mișcare. Vorbim despre o anumită atitudine și un anumit stil de viață aici, în primul rând.
Mulțumesc pentru comentariu și spor la sport!