Un cadou oportun. Să fie într-un ceas bun! (P)

Vrei să faci cuiva drag un cadou care să-i schimbe stilul de viață în bine? Ia-i un ceas. O să fie mai organizat, mai disciplinat și n-o să mai stea toată ziua cu ochii în telefon sub pretextul că l-a scos din buzunar ca să vadă cât e ora. Plus că o să arate mult mai bine cu acest accesoriu la mână. Am veste despre o promoție cu ceasuri numai bună de răsfoit și cheltuit un ban cu folos.

Am șapte ceasuri de perete și deșteptătoare în casă – dintre care unul în baie. Îmi place să știu cât e ora în orice moment al zilei, în orice încăpere a casei m-aș afla, chiar dacă am ceas și la mână – pe care nu-l dau jos nici când dorm, nici când fac duș, că de asta s-au inventat ceasurile deștepte care rezistă la orice condiții de viață omenească, nu? Să-ți numere pașii și caloriile arse și orele de somn și nervii și… glumesc, să n-o luăm razna cu monitorizarea propriei ființe, totuși; let’s live a little… (vezi aici mai multe informații despre dispozitivele care îți numără pașii)

Darm în mod clar, ador ceasurile, atât ca sculă funcțională, cât și ca accesoriu fashion – pentru că, ce să vezi, până să devin instructor de fitness, obsedat de înregistrarea activității fizice zilnice pe diverse dispozitive, schimbam ceasurile la mână la fel ca cerceii și pantofii: în funcție de ținută. Așadar, am și multe ceasuri de mână, colecționate încă din facultate.

Bunica cu care am crescut purta ceas, maică-mea – la fel. Și nu doar că purtau, dar țineau la ele și le acordau atenția cuvenită unei posesii prețioase. Ambele doamne din viața mea – ființe foarte pratice și ordonate. Eu cum puteam să fiu? Și cum putea să nu se lipească de mine pasiunea asta pentru un obiect care îmbină perfect utilul cu stilul?!

În plus, de la mama am luat obiceiul de a-l purta pe dreapta, ceea ce mi se pare incredibil de practic, deși majoritatea ceasurilor sunt construite pentru dreptaci, adică trebuie purtate pe stânga, pentru a fi manevrate cu mâna dreaptă; dar eu m-am învățat să le manevrez și invers și, bonus, mi-a rămas stânga disponibilă pentru bijuterii. Pentru că întotdeauna mi-a displăcut să văd atât de importantul ceas înghesuit pe încheietura mâinii de brățări, de oricare ar fi ele: de ață, cu pietricele sau talismale, simple sau… babane!

Am trecut prin viață ceas cu ceas

Multe momente importante în viață mi-au fost marcate de ceasuri, fie că le-am primit, fie că le-am dăruit. Adică orice ceas mi-a trecut prin mână s-a încărcat cu o semnificație emoțională pentru o zi specială.

Când firma la care lucram de ceva timp și-a aniversat niște ani mulți de activitate, ne-a dăruit tuturor angajaților câte un ceas, un Swatch din plastic, colorat și inscripționat cu numele companiei. L-am prețuit incredibil! Am întors pe interior inscripția de pe gaica curelei (totuși, aveam și eu niște standarde) și l-am purtat la toate outfit­­-urile sport ale multor ani de-atunci încolo.

La una dintre primele ieșiri din țară mi-am cheltuit ultimii bani pe un Swatch cu o curea de piele nude, pe care l-am purtat ca disperata până s-a scorojit. Am ținut morțiș s-o înlocuiesc cu una originală și abia am găsit ceva asemănător, vreo opt ani mai târziu, într-un magazinaș din Como, Italia.

Ulterior, am avut un iubit cam arogant, care făcea mereu mișto că sunt fană Swatch, că astea-s ceasuri ieftine, pe care le poartă oricine și că treaba asta nu merge cu imaginea mea. Mi s-a părut de prost gust atitudinea lui, dar care s-a lăsat cu un Fossil cadou de ziua mea, ca să-mi arate el ce înseamnă un ceas! E drăguț, da, îl am și acum. Spre deosebire de iubit, care n-a mai rezistat mult în peisaj. Nu, nu ne-am certat de la ceasuri.

Când eram în pregătiri de nuntă, n-am insistat pentru bijuterii sau cine știe ce încălțăminte, ci pentru ceasuri deosebite: eu (un DKNY), el (un Skagen), ca să marcăm momentul și să ne înfrumusețăm outfit-urile de petrecere. În plus, mi se părea riscant ca o mireasă să nu știe, la minut, ce oră e (oricine s-a măritat vreodată înțelege când spun că programul zilei nunții se poate transforma într-un absolut haos dacă se decalează, chiar și pentru câteva minute, orice punct de pe ordinea de zi); și mi se părea inadmisibil ca un mire să umble cu încheietura goală pe sub manșeta cămășii de gală. E urât. Deci aveam nevoie de ceasuri, neapărat.

În luna de miere în Mauritius, pe când băteam străzile pline de antiteze sociale și comerciale ale capitalei Port Louis, am descoperit un magazinaș de ceasuri între niște bombe de chioșcuri cu suveniruri și cu gustări tradiționale deep fried. Mi-am ales un Casio alb cu care am făcut furori la sală acum ani de zile: mă întreba lumea dacă „e din ăla, fitness watch? că așa arată…”; le răspundeam că nu, e doar un Casio normal, dar nu aveam pe alb, așa că nu puteam să trec așa, nepăsătoare, pe lângă vitrina aceea îmbietoare. (For the record, mai aveam un Casio sport, dar era pe bleumarin, deci am o scuză.)

De Paști, acum câțiva ani, am primit cadou un set somptuos de bijuterii de la soț, de zici că aveam pregătite bilete pentru un sezon la Operă, dar nu și bling-urile potrivite. M-a bufnit râsul și, cu voia lui, le-am întors la magazin și le-am schimbat pe un Orient cu o curea de piele neagră. Pentru că nu aveam nici nuanța asta, nici forma clasică, dreptunghiulară de cadran elegant în colecție, normal.

Trei ceasuri i-am luat soțului cu diverse ocazii festive, două s-au întors la mine pentru că le-a găsit complicate ca dispozitive: un Casio sport, negru, care-i arăta fazele lunii și-i zicea când ar fi bine să meargă la pescuit (teoretic; practic, n-a știut să-l regleze…) și un Polar care-l enerva cumplit pentru că-i zicea mereu că mai are de făcut mișcare pe ziua în curs, deci a renunțat și la el. Mi s-a părut atât de trist să stea abandonate prin casă, așa că le-am luat eu la purtat.

Iar în preajma divorțului a apărut în colecție ceasul meu curent de zi de zi, cel mai purtat de mine din toate timpurile, Polar-ul Ignite care măsoară și de câte ori tresar în somn noaptea și care mă obligă să mă disciplinez pentru o odihnă mai de calitate. Cum ar veni, mi-am făcut un cadou de trai nou.

Mă rog, epopeea ceasurilor sigur nu se termină cu el, pentru că vorbim despre un ceas negru cu auriu, care nu merge cu toate combinațiile mele de echipamente sport, deci am de-aproape în vedere cel puțin încă un Polar la fel de deștept, dar ceva mai optimist la culoare. Timpul nu e pierdut, mai ales cu oferta asta acum…

A, da: Watchschop derulează, până pe 13 septembrie, campania „Back to School, Back to Work” cu reduceri de până la 60% la ceasuri de damă, bărbătești și de copii. Că vrei să atenuezi din „drama” începutului unui nou an de muncă sau că se apropie vreo ocazie specială și se cere un cadou, îți recomand să intri aici pentru un ceas nou! Acest accesoriu e mereu o idee bună, oricine arată mai bine cu el la mână! Nu…?