Am gătit cu copilul şi zic cert: nu brioşele au fost adevăratul desert!

Aceasta este povestea unei sâmbete cu un început tare înnorat, dar cu un deznodământ… mult mai senin decât am sperat!

Fix înainte să ieşim pe uşă, Tudor s-a răzgândit: că el nu vrea să mai meargă, că să mă duc singură, că el merge cu tati şi cu Victor să bea un ceai. „Tudor, nu pot să merg singură, le-am promis oamenilor ălora că mergem, ne aşteaptă… Hai, o să gătim prăjituri, o să fie şi alţi copii acolo, o să vezi că o să-ţi placă…” şi mă dureau deja mâinile de la atâtea explicaţii, pentru că laringita îmi anihilase vocea peste noapte, în stilul „ai văzut lupul?”. Dar, cu sprijinul abilităţilor de negociere mai abile şi mai sonore ale lui taică-său, am reuşit să-l scot pe uşă.

Asta nu înseamnă că şi-a schimbat instant şi starea de spirit. Nuuuu… nu i-a mai convenit nimic, nu mai voia să facă nimic, miorlăia continuu: cât facem până acolo, vrea muzica aia din „Jack Sparrow” în maşină, când găsim loc de parcare odată, cât avem de mers pe jos apoi şi, în general, el vrea acasă. Slavă Domnului că nu aveam voce să mă răstesc la el. Am ajuns la KUXA şi-am încercat să ne integrăm – mai mult eu pe el – în atmosfera tare plăcută, intimă şi prietenoasă şi festivă şi aromată şi cu brad împodobit, fix ca o dimineaţă de Crăciun, a atelierului de gătit deserturi organizat de INKA şi condus de food blogger-ul PrăjiturEla.

Uitați-vă numai un pic cât de supărat era…

… mai că îi dădeau lacrimile…

O prăjitură sănătoasă nu-i o misiune anevoioasă!

Nu era prima dată când mă intersectam cu marca aceasta în activitatea mea în presă: acum mulţi ani, pe vremea când nu-mi detectasem sensibilitatea la gluten, consumam zilnic, la birou, în loc de cafea, această băutură din cereale proaspăt lansată pe piaţa românească la vremea respectivă. Bine, nici nu beam cafea pe atunci, doar ceai verde la micul dejun, aşa că restul zilei mi-l aromam cu INKA.

După care a venit nesuferitul diagnostic legat de gluten, am trecut pe un regim alimentar strict din punctul ăsta de vedere şi a trebuit să renunţ la plăcerea acelei căni aburinde a fiecărei zile de lucru. În timp, situaţia s-a mai relaxat, organismul meu şi-a mai revenit, aşa că-mi permit să-l mai „asediez” cu gluten în weekend; prin urmare, n-am stat prea mult pe gânduri înainte să accept invitaţia de a găti, împreună cu Tudor, deserturi în a căror listă de ingrediente intra şi INKA.

Din contră, mi s-a părut o ocazie să învăţ cum să fac într-un mod mai sănătos o îndeletnicire pe care n-o practic prea des – şi asta nu din lipsă de timp, neapărat, ci, tocmai, din lipsa de pricepere în această direcţie – şi, anume, prăjituritul. Şi asta pentru că, adăugând INKA în lista de ingrediente, îmbogăţeşti preparatul respectiv cu mineralele (magneziu, calciu, zinc, fier), vitamina B şi fibrele alimentare pe care secara, orzul şi cicoarea din INKA le conţin. 

Nu, nu foloseşti acest amestec de cereale în loc de făină, ci în completarea sa, în scop nutriţional şi de nuanţare a gustului preparatului – mai ales graţie conţinutului său de sfeclă de zahăr al INKA. Şi nu, nu conţine cofeină sau altă substanţă la fel de energizantă – deşi multă lume o foloseşte drept înlocuitor al cafelei, dar o fac, la fel ca mine acum mulţi ani, pentru aroma plăcută.

Cât despre glutenul din INKA: până la urmă, nici nu trebuie să gust eu din deserturi, nu? Tudor şi Victor sunt publicul ţintă, de fapt. Aşa că, repet: am venit cu toată deschiderea la acest atelier, mai ales după ce mi s-a spus că Prăjiturela ne va îndruma pas cu pas prin reţetele stabilite pentru noi, deci estimam puţine şanse să mă fac de râs eu, maestră, mai degrabă, într-ale ciorbelor şi mâncărurilor de regim… ăăăă, de oameni sportivi.

Lăsând la o parte activitatea noastră dulce la care și-a adus contribuția sănătoasă, INKA a fost creată pentru a fi consumată ca o băutură cu aromă și savoare delicate, potrivită oricui, inclusiv femeilor însărcinate și copiilor (începând cu vârsta de trei ani).

Gătitul împreună face relaţia cu copiii mai bună

„Schimbarea la faţă” a lui Tudor s-a petrecut odată ce PrăjiturEla a început să împartă indicaţiile pentru pregătirea celor două reţete stabilite: brioşe umede cu banane şi ciocolată (voba vine ciocolată, că am lucrat cu cacao) şi cheese-cake la rece.

De unde nu voia să se dezbrace, nu voia să-şi pună şorţul, nu voia să se urce pe scaunul cerut special pentru el – singurul copil prea scund ca să ajungă la bancul de lucru (şi, până la urmă, singurul băieţel din toată treaba asta) – nu voia nimic, Tudor s-a activat şi s-a transformat uimitor (nu şi pentru mine, care îi cunosc toanele) când a început acţiunea: a sfărâmat banane, a pisat biscuiţi, a adăugat ingredientele în compoziţie, manipulând toate vasele cu cea mai mare grijă, a amestecat, a turnat în forme. S-a și jucat un pic de-a piraţii, vânturând o spatulă pe post de sabie.

A cam dat rateuri cu câteva miorlăieli în partea cu aşteptatul până ce au fost gata brioşele; ne-am ocupat noi de reţeta doi între timp, însă, graţie priceperii pedagogice a Prăjiturelei şi îndemânării elevilor, desigur (bine, vorbesc despre restul echipelor, că eu, personal, şi-n bucătărie mă comport ca în viaţă, în general: pe stilul elefantul în magazinul de porţelanuri, adică cu grijă, dar cu mare neîndemânare), cheese-cake-ul a fost gata în zece minute.

Desigur, degustatul i-a mai adus inima la loc, dar nu l-a ameţit atât de tare încât să nu mai fie extrem de vigilent la restul de brioşe producţie proprie, în legătură cu care calculase un plan de distribuţie foarte clar, avându-i ca beneficiari pe Victor şi tati. Cum ar veni, mânca şi pândea să nu se apropie cineva de opera sa.

Dacă aţi uitat ce-am zis la începutul povestirii vizavi de vocea mea, vă reamintesc: nu aveam deloc. Aşa că transformarea stării de spirit a lui Tudor a fost o uşurare atât pentru propria-mi stare, dar şi pentru gâtul meu super stresat, care deja nu mai suporta efortul discursurilor argumentative pe şuierate. Cu acest copil acum vesel am lucrat foarte frumos, firesc şi cursiv, chiar mi-a dat două mânuţe de ajutor foarte binevoitoare, la fel cum face acasă, când îl asistă mai ales pe taică-său la gătit sau pe mine la făcut clătite, când mă mai apucă pofta, şi mă roagă să-l las să construiască şi să amestece compoziţia.

Ora aia şi un pic de meşterit deserturi împreună cu Tudor mi-a dat un sentiment aşa… de împlinire şi bucurie, parcă mi s-a copt sufletul odată cu brioşele, m-am încărcat pozitiv pentru toată ziua. Dar mi-a dat şi un pic de „ruşinică!” pentru că am descoperit că eu, de fapt, de cele mai multe ori, tăiam aripile acestui copil în sesiunile noastre de gătit de-acasă cu „vezi, ai grijă, mai bine lasă-mă pe mine să fac asta”, pe când el s-a dovedit a fi un asistent priceput, grijuliu, atent şi îndemânatic, care-şi cunoaşte limitele şi cere ajutor la nevoie.

Aşa că vă încurajez, dacă tot vin sărbătorile şi-o să staţi mai mult împreună pe-acasă, mai relaxaţi, mai puţin presaţi de îndatoriri: faceţi acest joc gustos împreună cei mici, iar adevăratul desert cu care o să vă alegeţi este revelaţia pe care o veţi avea despre copiii voştri.

Iar eu vă las aici şi cele două reţete pregătite de noi la atelierul INKA, ca punct de pornire:

BRIOȘE UMEDE CU BANANE ȘI CIOCOLATĂ

Ingrediente umede:

1 ou

130 ml apă călduță

50 ml lapte călduț

60 ml ulei de cocos (topit scrie acolo, eu aș zice lăsat la temperatura camerei și se lichefiază singur)

2 banane

100 g miere

1 plic de vanilie Bourbon

Ingrediente uscate:

150 g făină

50 g cacao

30 g INKA

1 linguriță praf de copt

½ linguriță bicarbonat de sodiu

½ linguriță sare

Pasăm bananele cu o furculiță, amestecăm toate ingredientele, le turnăm în forme și le coacem timp de 35-40 de minute la 180 grade Celsius.

CHEESE-CAKE LA RECE

Ingrediente:

4 biscuiți digestivi

1 cub de unt (topit)

100 g cremă de brânză

3 linguri (30 ml) smântână pentru frişcă

1-2 linguri miere

1 lingură INKA

½ kaki

1 smochină (noi am avut zmeură şi frunze de mentă pentru decor)

Pasăm biscuiţii într-o pungă, îi mărunţim bine cu sucitorul, apoi îi amestecăm cu untul. Amestecăm crema de brânză cu mierea şi smântâna lichidă, apoi adăugăm INKA şi mai amestecăm un pic. Punem biscuiţii în borcan şi turnăm deasupra compoziţia fluidă. Decorăm cu sferturi de smochină şi feliuţe de kaki. Dăm preparatul la frigider 15-20 de minute înainte de a-l savura.

Spor la gătit şi la descoperit!