… cel puțin, în cazul copiilor. Și pe măselele de lapte, de asemenea, nu doar pe cele permanente. Sigilarea dentară este o procedură atât de folositoare încât ar trebui introdusă într-o politică publică de prevenție în sănătatea orală a copiilor. Dar care folosește, în egală măsură, și adulților… care au fost cuminți și s-au spălat pe dinți, vedeți în articol ce și cum.
I-am trimis pe copii la dentist pentru un control de rutină – mai ales pe Tudor, care e în stadiul „dinte, gaură, lipsă, pauză”, cum ne hlizeam unul la altul când eram mici și schimbam dantura, adică are și dinți de lapte, și permanenți, în diverse stadii de erupție, și voiam să mă asigur că i se umple gura corect – și s-au întors cu măselele sigilate. Victor, bașca, a venit cu ele și colorate!
Ca să înțelegeți: mă știu cu doamna doctor Carmen Popescu de ani de zile, timp în care a stat ceva să se uite în gura mea, deci am avut încredere totală când a propus sigilarea molarilor copiilor mei.
La Ceris Dent, clinica unde lucrează, mi-am pus aparat dentar – vezi povestea aici, apoi contenția de după terminarea tratamentului cu aparat – am și despre asta o poveste.
Tot aici am făcut albiri dentare – detalii muuulte și utile în acest articol – și, normal, mi-a pus plombe, dar și incrustații – vezi aici detalii despre această procedură minunată care mi-a salvat o măsea de minte (!!), despre care majoritatea medicilor stomatologi spun că n-are rost în gură și poate fi înlăturată.
La aceeași clinică, domnul doctor Ceris Popescu mi-a inserat un implant – vezi aici interviul despre avantajele implantelor dentare. Și, după cum se observă din discuția de față, tot aici duc și copiii la controale. Și stau de vorbă despre diverse subiecte legate de sănătatea orală.
Așadar, să vedem ce e cu sigilarea dentară! De ce se face?
Ca să prevenim apariția cariilor. Atât la copii, cât și la adulți. Sigilarea este o metodă de prevenție excelentă: din start, se elimină riscul de apariție a cariilor ocluzale, adică cele din șanțuri, și este un câștig. Nu mai spunem că unii copii au smalțul mai dur, alții – mai fragil, mai subțire. Sigilarea îi ajută foarte mult!
La copii se poate face atât pe măselele definitive, cât și pe cele de lapte. Există foarte multe mituri legate de dentiția temporară: de foarte multe ori, dinții de lapte sunt „lăsați în pace”, adică sunt neglijați pentru că „oricum se schimbă”. E o mentalitate mai veche a poporului român, dar este greșită.
Eu recomand sigilarea și pe dentiția temporară pentru că și acei dinți se cariază. Mai ales că smalțul dinților de lapte este mult mai slab decât al celor permanenți. Este bine să facem sigilări și pe molarii de lapte pentru că și ei stau în cavitatea bucală destul de mult, până la 9-10-11 ani, și pot îmbolnăvi și restul dinților, dacă se cariază. Plus că sunt foarte importanți: copilul îi folosește ca să mestece.
Păi, atunci, de ce părinții nu cer sigilarea dinților de lapte? Eu n-am auzit despre așa ceva…
Motivul principal pentru care nu prea se fac sigilări pe dinții de lapte este cel financiar. Iar părinții zic, de cele mai multe ori, „eee, oricum îi schimbă, ce să îi mai sigilăm..?!”. Și lipsa de informare este o cauză. Astfel încât, din păcate, credința generalizată este că sigilarea se face numai pe molarii permanenți.
Când trebuie făcută sigilarea acestora?
De când erup în cavitatea bucală. Astfel, în jurul vârstei de 6 ani apar primii molari permanenți. Chiar așa se numesc: „molarii de 6 ani”. E bine să îi sigilăm în prima lor etapă de erupție, acolo unde este posibil, când nu mai sunt acoperiți de gingie, pentru că sigilarea trebuie făcută înainte de apariția vreunui firicel de carie, înainte de vreo „marmorație” – așa cum o numim noi.
În ce constă, efectiv, procedura de sigilare?
Molarii au un relief cu șanțuri, fosete, cuspizi. (Prima dată când am auzit despre „cuspizi” de la doamna doctor m-a bufnit râsul. Se întâmpla acum vreo patru ani, la primele discuții și consultații pe care le-am avut pentru montarea aparatului dentar și, ulterior, termenul a tot apărut cu diverse ocazii – precum o simplă igienizare – și mereu la fel de amuzant.)
Șanțurile acestea sunt retentive, adică acolo rămâne placa bacteriană, substanța aceea albicioasă. De fapt, sunt resturile alimentare care fermentează și se descompun, iar prin descopunerea lor rezultă niște acizi care atacă smalțul. Șanțurile, fiind retentive, adună acele resturi și astfel se formează caria. De aceea, este bine să le sigilăm, adică se pune un compozit fluid în acele șanțuri.
Este un material de plombă, sub formă fluidă, care se întărește cu lampa de fotopolimerizare și ia forma șanțului. Acest strat de compozit nu modifică relieful molarului și, atenție!, nu modifică nici mușcătura sau funcționalitatea dintelui. Mai ales când facem sigilarea încă din prima etapă de erupție, când nici contactele între molari nu sunt ferme. Încă un motiv să facem sigilarea din timp.
Și, atunci, această substanță pe care voi o aplicați crește odată cu dintele?
Dintele nu-și mărește volumul pe măsură ce crește copilul, dacă asta mă întrebi. Dintele, când erupe din gingie, iese cu dimensiunea lui finală, el nu se „expandează”. Mugurii dentari se formează în os, iar când erup, smalțul este deja format, nu se formează în cavitatea bucală.
Este cumva diferită sigilarea molarilor de lapte de cea a molarilor definitivi?
Pe molarii de lapte se folosește un compozit colorat – roz, bleu, ce-și alege copilul – pentru ca și părintele să poată supraveghea mai ușor situația sigilării: dacă mai este compozitul acolo sau nu.
Cum i-ai făcut lui Victor?
Da! Ai văzut că are ceva albastru pe dinți?
Daaa! Și credeam că o să se ducă în timp, dar văd că nu se duce…
Și ideal ar fi să nu se ducă. (râde) Așa urmărim situația sigilării: când dinții nu vor mai fi albaștri, n-o să mai fie sigilați. Totuși, facem asta pe dinții de lapte, care se schimbă.
Pe dinții permanenți nu punem compozit albastru sau roz, că nu știm dacă la vârstă adultă pacienții vor mai fi fericiți cu asta…
OK, și dacă dispare culoarea?
Înseamnă că a căzut materialul și se reface procedura.
Iar pe molarii definitivi ce se folosește?
Eu folosesc un compozit cu o nuanță ușor mai deschisă decât a dinților, un alb lăptos. La fel, pentru a se observa. (La o cercetare foarte atentă, adaug eu, pentru că i le-a sigilat cu acest compozit lui Tudor, care are 7 ani și jumătate, și văd diferența doar atunci când îl spăl pe dinți, adică stau foarte aproape de gura lui.) Totuși, diferența între un molar sigilat și unul nesigilat este că, la cel sigilat, șanțul nu mai este atât de adânc, relieful este mai lin, nu mai este retentiv și se spală mai ușor.
Cât durează procedura?
Cam un sfert de oră per dinte. Toată procedura durează maxim o oră. Depinde foarte mult de copil, dacă stă liniștit. Este important ca suprafața dintelui să fie uscată, să nu intre salivă, mai mult durează izolarea dintelui decât sigilarea în sine. Se periază înainte, sigilarea se face pe dantura curată.
Și aici trebuie să menționez că sigilarea este de două feluri, în funcție de starea dintelui:
- Sigilarea normală – se face pe dintele fără carie, pe care îl periem, igienizăm, pe care folosim o substanță antibacteriană, ca să ne asigurăm că am omorât bacteriile din șanțuri, iar apoi facem sigilarea.
- Sigilarea lărgită – se face pe dintele care are deja o carie. Curățăm acea carie cu freza și apoi sigilăm dintele. Sigilarea, practic, funcționează și ca plombă, uneori chiar cu mai multe proprietăți, cum ar fi aceea de a elibera fluor în timp, ca să prevină apariția cariilor.
Cât costă?
Depinde de cabinet, dar costă cam 130-150 de lei per dinte.
E o procedură care te ține toată viața (dacă vorbim despre dinții permanenți)?
Teoretic. Practic, în medicină nu poți da garanții, pentru că depinde foarte mult de ce face pacientul. Ar trebui să te țină foarte mult timp. De exemplu, am pacienți adulți care încă mai au sigilările din copilărie. Dar am și pacienți copii cărora le mai refac sigilările. Pentru că, dacă mai rod și niște creioane, niște mașinuțe… e bine să nu roadă obiecte dure, jucării, dar asta este oricum indicat pentru sănătatea danturii. În cartea de stomatologie scrie că nici din măr n-ai voie să muști, ci să tai bucăți.
Nu există recomandări sau contraindicații speciale pentru a păstra sigilările cât mai mult timp. Nu, este vorba despre ce faci pentru sau împotriva sănătății danturii în general.
Durata de viață a unei sigilări depinde de Ph-ul din cavitatea orală?
Ph-ul este foarte important: cu cât avem un Ph mai acid, cu atât riscul de apariție a cariilor este mai mare. Acum, noi sigilăm șanțul molarului, dar dacă pacientul are o carioactivitate mare, are o igienă precară, cariile vor apărea pe lângă. Prin sigilare, prevenim apariția cariilor în șanțuri, dar cariile pot apărea între dinți sau pe alți pereți ai dinților decât cel sigilat.
De ce nu este mai populară sigilarea în rândul adulților?
Probabil pentru că majoritatea adulților au deja carii sau plombe sau coroane… Dar pot veni să-și sigileze molarii care nu au fost afectați de carii. Însă, odată cu înaintarea în vârstă, dinții se abrazează. Unii fiziologic, alții – mai puțin fiziologic, din cauza traumei sau pe fond patologic. Când dinții s-au abrazat, adică se distruge acel reief – nu mai spun dacă există și un bruxism, iar majoritatea adulților, din experiență, se confruntă cu bruxismul – atunci nu mai avem ce să sigilăm, că nu mai avem șanțuri foarte adânci.
Deci trebuie ca un molar adult să se și preteze pentru sigilare. Repet: de asta e bine să facem sigilarea molarilor de cum erup, pentru că au un relief foarte abrupt, foarte frumos, pentru că nu sunt uzați.
Doare? Procedura implică vreun disconfort?
Nu doare, nu există niciun fel de disconfort, doar că trebuie ținută gura deschisă și dintele destul de bine izolat, iar asta e mai greu în cazul unui copil mic. Trebuie să stea liniștit, să nu închidă gură, să nu pună limba acolo, dintele să fie perfect uscat. Altfel, dacă intră salivă acolo, sigilarea nu va ține, compozitul va cădea.
Ce tipuri de materiale sunt folosite pentru sigilare?
În terminologia generală, vorbim despre un compozit fluid, dar fiecare cabinet stomatologic își alege materialul pentru sigilare. Materialele nu sunt foarte diferite, ideea este că fiecare cabinet alege să lucreze cu un anumit brand, poate cu acela pe care a făcut training, poate cu unul care are alte proprietăți…
De exemplu, cum spuneam mai devreme: un material poate să elibereze fluor odată cu trecerea timpului, ca să prevină mai bine apariția cariilor; altul poate are proprietatea de a preveni sensibilitatea dentară; altele au o textură mai cauciucată și este preferat de medici pentru că se aplică mai ușor. Dar nu pot spune că sunt niște diferențe uriașe și ar trebui recomandat un anumit material.
„Recomandarea mea către părinți ar fi: să îi aducă pe cei mici la sigilarea molarilor de lapte și să revină pentru sigilarea celor permanenți cât mai aproape de momentul erupției lor.”
dr. carmen popescu
Dacă nu te-au convins argumentele doamnei doctor de eficiența acestei proceduri, îți recomand să frunzărești studiile făcute pe subiect, care au scos la iveală că sigilarea dinților a scăzut cu până la 80% riscul apariției de carii la nivelul molarilor.
Iar în octombrie 2016, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (Center for Disease Control and Prevention, agenția federală pentru sănătate publică din SUA) a dat publicității un raport asupra importanței sigilării în cazul copiilor de vârstă școlară, subliniind că școlarii care nu au molarii sigilați prezintă de aproape trei ori mai multe carii față de cei care au trecut prin această procedură. (Sursa acestor informații aici și aici.)
No Comments